Contestaţie în anulare obişnuită. Invocarea necompetenţei tribunalului de a judeca pricina în apel. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 317 alin. (1) pct. 2
Hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare obişnuită, pentru cele două motive prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. pr. civ., numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Primul motiv de contestaţie în anulare vizează ipoteza în care hotărârea irevocabilă contestată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.
în situaţia în care instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor, ca motiv de ordine publică, necompetenţa tribunalului de a soluţiona pricina în apel, în raport de valoarea obiectului cauzei de peste 500.000 lei (RON) şi, ca urmare a admiterii recursului, a trimis cauza spre rejudecare la tribunal, ca instanţă de fond, este inadmisibil a se invoca, pe calea contestaţiei în anulare îndreptată împotriva hotărârii din recurs, greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului. în primul rând, o asemenea critică nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., care are în vedere ipoteza în care hotărârea irevocabilă a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, nicidecum eventuala greşeală de judecată a instanţei de recurs în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei de necompetenţă a instanţei de apel. în al doilea rând, aspectul invocat în calea extraordinară de atac a fost deja examinat şi soluţionat de către instanţa de recurs, a cărei soluţie a intrat sub puterea lucrului judecat, nefiind posibilă repunerea ei în discuţie.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 334 din 20 februarie 2007)
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13 noiembrie 2006, contestatorul M.M.G. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii P.M., P.D., M.L. şi M.F., anularea deciziei civile nr. 1881 din 26 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
în motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., s-a arătat că hotărârea contestată a fost dată de către instanţa de recurs cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Astfel, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, ca instanţă competentă să judece în primă instanţă, Curtea a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ., întrucât a considerat că prezenta cerere constituie o cerere în materie civilă - evaluabilă în bani - al cărei obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei RON.
Articolul 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ. prevede că sunt de competenţa tribunalului procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect este mai mare de 500.000 lei RON, cu excepţia celor neevaluabile în bani.
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă anularea unui contract de vânzare-cumpă-rare, fără a se solicita repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce face ca obiectul cauzei să fie considerat ca neevaluabil în bani, indiferent de valoarea obiectului material al respectivului contract, această calificare fiind dată de interpretarea coroborată a actelor normative în vigoare, cât şi de practica judecătorească.
Contestatorul arată că art. 3 lit. a)1 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 dispune în mod clar că cererile în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic reprezintă acţiuni şi cereri neevaluabile în bani, această concepţie fiind reliefată şi de prevederile Ordinului 760/C/1999 al Ministrului Justiţiei.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, la rândul său, că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, fără solicitarea repunerii părţilor în situaţia anterioară, este o acţiune neevaluabilă în bani, fiind de competenţa în primă instanţă a judecătoriei.
Analizând contestaţia în anulare în raport de criticile menţionate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: pct. 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
Verificând decizia pronunţată în recurs, Curtea constată că instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor, ca motiv de ordine publică, la termenul din 29 septembrie 2006, necompetenţa tribunalului de a se pronunţa în apel, având în vedere că obiectul litigiului care are o valoare de peste 500.000 lei RON, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ., raportat la art. 306 alin. (2) şi art. 304 pct. 1 şi 3 C. pr. civ.
Aplicând aceste prevederi legale, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, ca primă instanţă de judecată, cu motivarea că dosarul trebuia judecat în primă instanţă de tribunal şi nu de judecătorie, în raport de valoarea obiectului pricinii.
Prin urmare, criticile menţionate în contestaţia în anulare au format obiect al recursului, fiind invocate ca motiv de ordine publică, astfel că, în temeiul art. 317 alin. (1) C. pr. civ., aceste critici nu mai pot fi analizate în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece ele au făcut obiectul verificării instanţei în calea de atac a recursului, din acest punct de vedere contestaţia în anulare apărând ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, contestaţie în anulare este inadmisibilă deoarece criticile menţionate nu se încadrează în art. 317 C. pr. civ., căci nu se critică împrejurarea că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, ci faptul că în mod greşit instanţa de recurs a interpretat normele de competenţă în raport de valoarea obiectului pricinii.
Astfel, contestatorul nu invocă necompetenţa instanţei de recurs în soluţionarea pricinii, ci modul în care această instanţă a interpretat normele legale privitoare la competenţă, ceea ce excede domeniului de aplicare al contestaţiei în anulare, putând constitui doar eventual motiv de recurs.
Pentru aceste motive, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă. (A.R.)
| ← Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317... | Contestaţie în anulare. Neregularităţi privind procedura de... → |
|---|
