Contract de concesiune. Nulitate absolută. Competenţă. Contencios administrativ
| Comentarii |
|
- Legea nr. 219/1998
- Legea nr. 29/1990: art. 1, art. 6
- O.U.G. nr. 34/2006: art. 256 alin. V, art. 283 şi art. 286
Contractul de concesiune este un act emis sau adoptat de o autoritate a administraţiei publice locale şi prin urmare poate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ, iar competenţa nu se schimbă după cum actul este atacat de prefect sau de o persoană fizică, în susţinerea acestui argument venind şi dispoziţiile art. 1 şi 6 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data promovării acţiunii. La rândul ei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în prezent în vigoare, prevede competenţa instanţei de contencios administrativ în ceea ce priveşte contractele de concesiune, la art. 256 alin. P, art. 283 şi art. 286.
(Decizia nr. 2765/R din 27 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2172 din 26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamantul Consiliul Local al Comunei Recea, prin primar, în contradictoriu cu pârâta I.M..
S-a admis cererea reconvenţională formulată de către pârâta I.M., şi, în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 1488 din 09.04.2003 încheiat între concedentul Consiliul Local al comunei Recea, pe de o parte, şi concesionara I.M., pe de altă parte, având ca obiect terenul în suprafaţă de 2 ha şi 6.900 mp, înscris în CF 2028 Lăpuşel, nr. topo. 1016/2/b/1/7.
S-a dispus rectificarea CF 2028 Lăpuşel în sensul radierii înscrisurilor de sub C1 din partea a lll-a a acestei cărţi funciare.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 409.538 RON cu titlu de despăgubiri, precum şi dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului.
împotriva sentinţei a declarat recurs, recalificat în apel, reclamantul Consiliul Local al comunei Recea.
Prin decizia civilă nr. 69/A din 19.03.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis în parte apelul declarat de reclamant sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că reclamantul a fost obligat la plata sumei de 222.230 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Consiliul Local al comunei Recea şi pârâta I M.
Reclamantul Consiliul local al comunei Recea a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii reconvenţionale a pârâtei.
Pârâta I.M., prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local Recea.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi 6 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data de 05.01.2004 când a fost înregistrată acţiunea, abrogată prin Legea nr. 554/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 1154/07.12.2004, prevedeau că acţiunile prin care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se judecă de către secţia de contencios administrativ a tribunalului sau a curţii de apel.
Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 135 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 care dispunea că „Ca urmare a exercitării controlului asupra legalităţii actelor adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene, precum şi de preşedintele consiliului judeţean, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale, după îndeplinirea procedurii prevăzute la art. 50 alin. 2, cu excepţia celor de gestiune curentă. “
Or, contractul de concesiune este un act emis sau adoptat de o autoritate a administraţiei publice locale şi prin urmare poate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ, iar competenţa nu se schimbă după cum actul este atacat de prefect sau de o persoană fizică, în susţinerea acestui argument venind şi dispoziţiile art. 1 şi 6 din Legea nr. 29/1990 invocate mai sus.
Ca un argument suplimentar sunt dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor introdus doar prin Legea nr. 528/25.11.2004 „Actele emise cu încălcarea prevederilor prezentei legi pot fi atacate pe cale administrativă şi/sau în justiţie. Autoritatea contractantă este competentă să soluţioneze contestaţiile înaintate pe cale administrativă. Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul autorităţii contractante. împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel”. De notat că Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor a fost abrogată prin O.U.G. nr. 34/2006 care la rândul ei prevede competenţa instanţei de contencios administrativ în ce priveşte contractele de concesiune, la art. 256 alin. 11, art. 283 şi art. 286.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 C. pr. civ. cât şi al art. 312 alin. 3 şi 6, art. 299 alin. 1 şi art. 315 alin. 1 C. pr. civ., curtea urmează să admită recursul declarat de recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local al Comunei Recea şi respectiv, de pârâta I M. împotriva deciziei civile nr. 69/A/ din 19 martie 2009 a Tribunalului Maramureş pe care o va casa în întregime şi rejudecând, va admite apelul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Recea în contra sentinţei civile nr. 2172/26.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o va anula în tot şi va trimite cauza pentru competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Maramureş, Secţia de contencios administrativ. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Inexistenţa conflictului negativ de competenţă. Sesizare... | Conflict negativ de competenţă. Acţiune în pretenţii... → |
|---|
