Notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Acţiune pentru obligarea unităţii deţinătoare la soluţionarea acesteia. Competenţa teritorială
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001: art. 26 alin. 3
Instanţa competentă să soluţioneze cererea prin care se solicită obligarea unităţii deţinătoare la soluţionarea notificării, este aceea a locului unde se află sediul unităţii deţinătoare.
(Decizia nr. 1054/R din 27 aprilie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 124 din 27 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâta AVAS şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâţii AVAS, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Consiliul Local Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, SC F. SA, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia civilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.M., solicitând casarea hotărârii de declinare a competenţei şi continuarea judecăţii în faţa Tribunalului Cluj -Secţia civilă, instanţă pe care o consideră competentă să judece în primă instanţă cererea introductivă.
în temeiul prevederilor art. 12 şi 181 C. pr. civ. consideră că Tribunalul Cluj -Secţia civilă este competentă să soluţioneze cauza.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă şi din precizarea de acţiune reclamanta a solicitat în principal anularea deciziei emisă de AVAS.
Faţă de aceasta, celelalte petite sunt subsidiare şi urmează soarta petitului principal, inclusiv din punct de vedere al competenţei instanţei.
Cât timp petitul principal este anularea deciziei emisă de AVAS atunci o altă competenţă nu putea fi reţinută decât cea a Tribunalului Bucureşti, după cum a stabilit şi prima instanţă în hotărârea atacată, dat fiind că potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dat fiind că sediul unităţii investite cu soluţionarea notificării este în Bucureşti, raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este Tribunalului Bucureşti - Secţia Civilă.
Dispoziţiile invocate de către recurentă, art. 12 şi art. 181 C. pr. civ., sunt dispoziţii generale faţă de cele ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care este o normă specială, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei, astfel că potrivit principiului specialia generalibus derogant, are prioritate norma specială. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Răspundere civilă delictuală izvorâtă dintr-un contract de... | Legea nr. 10/2001. Acţiune în anularea unei dispoziţii emise... → |
|---|
