Contract de închiriere încheiat în baza Legii nr. 5/1973, aflat în curs de executare. Prelungirea de drept, conform Legii nr. 17/1994
| Comentarii |
|
Potrivit art. 2 din Legea nr. 17/1994, contractele de închiriere privind locuinţele supuse normării şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, aflate în curs de executare, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani.
Prin urmare, nu se poate dispune evacuarea pârâtei, pentru lipsa de titlu, dacă contractul de închiriere era în executare la data apariţiei Legii nr. 17/1994, care a prelungit de drept termenul de închiriere.
Contractului de închiriere, ca varietate a contractului de locaţiune de drept comun, îi sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun referitoare la locaţiune, numai în măsura în care legislaţia locativă nu prevede norme speciale.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 496/3.05.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 5.784/1.06.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantele B.M. şi B.M. împotriva pârâtei I.E., prin care au solicitat evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta este titulara unui contract de închiriere valabil încheiat cu autoarea reclamantelor şi că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 şi 4 din Legea nr. 17/1994.
Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IlI-e civilă, prin decizia civilă nr. 74A din 17.01. 1995, a admis apelul declarat de reclamanţii B.M. şi B.M. şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea reclamantelor, dispunând evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, str. Voievozi, sectorul 1, pentru lipsă de titlu.
Tribunalul a reţinut că în cauza dedusă judecăţii îşi găsesc aplicabilitatea prevederile art. 1436 alin. 2 Cod civil, că reclamantele au făcut dovada că au încunoştiinţat-o pe pârâtă în legătură cu denunţarea unilaterală a contractului de închiriere încheiat în anul 1973 cu autoarea reclamaţiilor B.T.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că ocupă imobilul în litigiu în baza unui contract de închiriere ce a fost prelungit de drept potrivit Legii nr. 17/1994 şi nu în baza unui contract de drept civil.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei în raport de motivul invocat, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Pârâta ocupă imobilul în litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat ca urmare a ordinului de repartizare nr. 872/1973, cu autoarea reclamantelor B.T. şi nu în baza unui contract de drept civil.
în această situaţie, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 17/1994, potrivit cărora, contractele de închiriere privind locuinţele supuse normării şi închirierii, conform Legii nr. 5/1973, aflate în curs de executare, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani.
Prevederile acestui articol se aplică, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, şi în cazul litigiilor dintre proprietari şi chiriaşi, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect evacuarea chiriaşilor pentru lipsa de titlu.
Faţă de conţinutul dispoziţiilor acestui act normativ, Curtea constată că pârâta ocupă imobilul în litigiu în baza unui contract de închiriere ce este prelungit de drept pe o perioadă de 5 ani şi deci acţiunea nu este întemeiată.
Aşa fiind, Cutea urmează ca, potrivit art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia tribunalului, în sensul că va admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 5.784/1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pe care o schimbă în tot, respingând acţiunea reclamantelor.
| ← Contract de închiriere. încetare prin neuz. Invocare. Calitate... | Contract de închiriere. Situaţia toleraţilor. Calitate... → |
|---|
