Contract de vănzare-cumpărare a unei locuinţe închiriate. Fraudă la lege. Nulitate
| Comentarii |
|
In aplicarea art. 5 alin. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990 încheierea contractului de vănzare-cumpărare a unei locuinţe numai cu unul dintre chiriaşi şi cu excluderea altora, care au dobândit drepturi locative proprii asupra aceluiaşi apartament, reprezintă o manoperă dolosivă săvârşită, în mod vădit, în vederea unei fraude şi trebuie sancţionată cu nulitatea absolută a operaţiunii juridice.
Aceasta deoarece, atât unitatea specializată în vânzarea locuinţelor, cât şi chiriaşul, au acţionat de conivenţă, având reprezentarea faptului că, prin încheierea contractului, zădărnicesc exercitarea drepturilor celorlalţi chiriaşi de a cere şi de a dobândi, în condiţii avan-tajose, create de lege în scop de protecţie, un drept de proprietate.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 196/12.02.1997)
Reclamanta D. L. E. a chemat în judecată pe pârâţii S. G. şi S. C. A. V. L. B., solicitând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi la data de 5.11.1993, având ca obiect apartamentul nr. 71, situat în şos. Giurgiului, sectorul 4 Bucureşti. în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, deşi avea drepturi locative proprii asupra apartamentului în litigiu, pârâtul, fără ştirea şi asentimentul ei, 1-a cumpărat de la cea de-a doua pârâtă, cu încălcarea prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990. Prin sentinţa civilă nr. 8.393/1995, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că, în baza art. 7 din Legea nr. 85/1992, pârâtul, în calitate de titular al contractului de închiriere, putea să cumpere apartamentul fără consimţământul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 2.073/1996, Tribunalul Bucureşti - secţia a IlI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta D. L. E. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a admis acţiunea şi a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, cu privire Ia apartamentul în litigiu.
împotriva deciziei pronunţate de tribunal a declarat recurs pârâtul S. G., solicitând casarea hotărârii şi în fond respingerea apelului formulat de reclamantă deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/1992, conform cărora, locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, astfel încât nu era necesar consimţământul reclamantei.
Recursul nu este fondat.
Temeiul legal la care a făcut referire tribunalul nu este greşit întrucât, articolul 1 din Legea nr. 85/1992 face trimitere la Decretul-lege nr. 61/1990, iar ambele legi au fost adoptate în interesul chiriaşilor, care, având drepturi locative proprii, să poată beneficia în mod egal de preţul avantajos pentru cumpărarea spaţiilor locative ocupate în această calitate. Cum, în speţă au fost încălcate dispoziţiile legale menţionate, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat de părţi în frauda drepturilor locative proprii ale reclamantei, care nu şi-a dat consimţământul la cumpărarea apartamentului, se constată că, în mod legal şi temeinic, tribunalul a anulat contractul încheiat între S. G. şi S. C. A. V. L. B., iar recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Contract de întreţinere. Reziliere. Condiţii. Neîndeplinirea... | Contract de vănzare-cumpărare având ca obiect o locuinţă... → |
|---|
