Contract de închiriere. Tacita relocaţiune. Condiţii. Denunţarea contractului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1.437 şi 1.452 Cod civil, dacă locatarul a continuat să folosească lucrul după expirarea termenului prevăzut în contract, fără ca locatorul să-l împiedice, locaţiunea se considera reînnoită, prin tacita relocaţiune.
Tacita relocaţiune va respecta condiţiile primului contract, însă acesta se va considera încheiat fără termen.
Denunţarea contractului se va face în condiţiile art. 1.436 alin.2 Cod civil.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.090/16.10.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 5.154/25.05.1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins cererea formulată de RA. A.P.P.S. împotriva pârâtei S.C. "C." - S.A., prin care a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sectorul 1.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada titlului de proprietate în baza căruia deţine imobilul.
Prin decizia civilă nr. 1.693/18. 07. 1995, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă, în sensul că a admis acţiunea reclamantei, şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.
S-a apreciat că ultimul contract de închiriere încheiat între părţi, s-a întocmit la 12. 12. 1988, având ca termen de expirare - 1. 11. 1993, cu drept de reînnoire la expirarea contractului. După expirarea termenului, pârâta a continuat să locuiască în spaţiu, astfel încât a operat tacita relocaţiune. Pentru încetarea locaţiunii, reclamanta a procedat la somarea pârâtei la 31. 03. 1995, anunţându-i concediul, potrivit dispoziţiilor art. 1436 alin. 2 Cod civil.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta S.C." C." - S.A., prin care a criticat-o pentru aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-a aplicat greşit regimul locaţiunii, instituit de art. 1.436 alin. 2 Cod civil; tribunalul nu a luat în considerare termenul în care locatorul ar fi trebuit să facă înştiinţarea prealabilă pentru concediul locaţiunii şi care, conform art. 1.414 Cod civil, este de un an.
Recursul este nefondat.
Cu privire la regimul locaţiunii, tribunalul a făcut o corectă apreciere a dispoziţiilor art. 1.436 alin. 2 Cod civil, când a reţinut că la expirarea contractului de locaţiune al pârâtei, la 1.11.1993, a intervenit tacita relocaţiune, căci pârâta a continuat să folosească acest spaţiu, până la anunţarea concediului de către reclamantă. Conform art. 1438 cod civil "când s-a notificat concediul, locatarul, chiar dacă ar fi continuat să se servească de lucrul închiriat, nu poate opune relocaţiunea tacită".
Invocarea de către recurentă ca aplicabile în speţă a dispoziţiilor art. 1.414 Cod civil, apare ca nefondată, căci aceste dispoziţii se referă la cu totul alte situaţii decât cea dedusă judecăţii.
Conform art. 312 coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Contract de închiriere. Situaţia toleraţilor. Calitate... | Contract de întreţinere. Reziliere. Condiţii. Neîndeplinirea... → |
|---|
