Contract de întreţinere. Reziliere. Condiţii. Neîndeplinirea obligaţiei asumate. Culpa beneficiarului întreţinerii. Consecinţe
| Comentarii |
|
Rezilierea contractului de întreţinere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorilor, creditorul nu a primit întreţinerea cuvenită, nu şi în cazul în care obligaţia nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreţinerii, care solicită desfiinţarea convenţiei.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 165/13.02.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 1.897/12.07.1993 a Judecătoriei Vălenii de Munte s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul B. M. împotriva pârâţilor C. M. şi C. E., prin care s-a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 272/1991.
S-a reţinut că în perioada cât părţile au locuit împreună, pârâţii şi-au respectat obligaţiile asumate prin contract, acordându-i reclamantului hrană zilnic şi îmbrăcămintea de care avea nevoie.
Prin decizia civilă nr. 912/23.04.1994, Tribunalul Prahova a admis apelul promovat de reclamantul B. M., a schimbat în tot sentinţa judecătoriei, în sensul că a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere şi a repus părţile în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Tribunalul a reţinut că, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâţii nu şi-au respectat obligaţiile de întreţinere şi îngrijire zilnică a reclamantului, în cele din urmă acesta fiind nevoit să plece din imobil, la nepoata sa; reclamantul a fost izolat de prieteni şi vecini, fiind văzut deseori neîngrijit.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâţii C. M. şi C. E., care au criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât se întemeiează pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate (art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă).
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză s-a reţinut că părţile au coabitat în imobil din 1992, până la finele lunii decembrie 1993, când reclamantul, însoţit de nepoata sa, a părăsit locuinţa asupra căreia îşi rezervase dreptul de habitaţie viageră, şi s-a mutat în oraşul B.
Până la data plecării reclamantului din locuinţă pârâţii şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contract, în sensul că i-au asigurat hrana necesară, medicaţia adecvată şi consultaţia medicală la Spitalul Fundeni.
în raport de aceste considerente, se constată că plecarea nejustificată a reclamantului din locuinţă, într-o altă localitate, sub influenţa rudelor sale, ca şi refuzul acestuia de a se mai întoarce în acea locuinţă, au pus pe recurenţi în imposibilitatea de a-şi mai executa obligaţiile ce izvorau din contractul de întreţinere, cu atât mai mult cu cât aceste obligaţii constau - prin esenţa lor - în caracterul alimentar şi succesiv al prestaţiilor, pe care intimatul le-a refuzat, fără o justificare reală.
Reţinându-se culpa exclusivă a creditorului în neexecutarea obligaţiei de întreţinere, de către pârâţi, obligaţia asumată prin contractul încheiat între pârâţi, Curtea constată că instanţa de apel a dat o interpretare eronată prevederilor art. 1.020 şi urm. cod civil şi, în mod greşit, a admis acţiunea reclamantului.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va casa decizia tribunalului şi, pe fond, se va respinge apelul formulat de reclamantul B. M., ca nefondat.
| ← Contract de închiriere. Tacita relocaţiune. Condiţii.... | Contract de vănzare-cumpărare a unei locuinţe închiriate.... → |
|---|
