Contract de vănzare-cumpărare având ca obiect o locuinţă închiriată cu contract accesoriu la contractul de muncă
| Comentarii |
|
Titularii contractelor de închiriere încheiate anterior modificărilor aduse Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994 pot cere instanţelor judecătoreşti obligarea unităţilor economice sau bugetare de stat la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a suprafeţelor locative, cu excepţia locuinţelor de intervenţie, iar actele prin care conducerile acestor unităţi consideră suprafeţele locative, locuinţe de intervenţie, sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 99/2.02.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 93/6.01.1994, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P. G. şi a fost obligată pârâta S.C. "A." - SA. să întocmească reclamantului actul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 405, situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că apartamentul în litigiu a fost ocupat de reclamant, în baza unui contract de închiriere încheiat în anul 1990, acesta având calitatea de salariat al pârâtei. Art. 7 din Legea nr. 85/1992 permite titularilor contractelor de închiriere să cumpere locuinţele pe care le deţin. Locuinţele aparţinând unităţilor economice sau bugetare de stat nu pot fi transformate în locuinţe de intervenţie, întrucât s-ar eluda prevederile Legii nr. 85/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. "A." - SA., iar prin decizia civilă nr. 1.380/19. 09. 1994, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantului P. G.
Tribunalul a reţinut faptul că art. 6 din Legea nr. 85/1992, deşi a creat posibilitatea vânzării locuinţelor construite din fondurile unităţilor bugetare, nu schimbă cu nimic caracterul şi destinaţia imobilului. Nici instituirea noţiunii de locuinţă de serviciu, prin art. 7 aceeaşi lege, nu este de natură să schimbe regimul juridic al locuinţelor din imobil, potrivit scopului şi destinaţiei mai sus enunţate.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs, P.G., criticând-o pentru că este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. S-a reţinut, în mod greşit, că apartamentul este locuinţă de intervenţie, când, în realitate, aceasta i-a fost repartizată recurentului, ca accesoriu la contractul de muncă.
Recursul este fondat.
Potrivit contractului de închiriere încheiat între părţi, locuinţa deţinută de recurent a fost repartizată ca accesoriu la contractul de muncă.
După apariţia Legii nr. 85/1992, recurentul a solicitat cumpărarea locuinţei, în condiţiile în care exceptarea de la cumpărare privea numai "locuinţele de intervenţie".
Locuinţele de intervenţie sunt definite de Legea nr. 85/1992, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/1994.
în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 se prevede că locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora.
Având în vedere aceste considerente de drept şi, totodată, situaţia de fapt dovedită de probele din dosar, în sensul că locuinţa în litigiu este accesoriu la contractul de muncă al reclamantului, care nu este exceptată de la cumpărare, Curtea constată recursul întemeiat, conform art. 312 Cod procedură civilă, fapt pentru care va casa decizia tribunalului şi în fond, va respinge apelul declarat de pârâta S.C. "A." - SA.
| ← Contract de vănzare-cumpărare a unei locuinţe închiriate.... | Contract de vănzare-cumpărare. Lipsa consimţământului... → |
|---|
