Contract de vânzare-cumpărare. Domeniul de aplicare a Decretului-lege nr. 61/1990. Locuinţă care nu a fost construită din fondurile statului
| Comentarii |
|
Legea nr. 85/1992 reglementează vânzarea, în condiţiile Decre-tului-lege nr. 61/1990, de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.
Prin urmare, o locuinţă care nu a fost construită din fondurile statului sau al unei astfel de unităţi, ci a intrat în proprietatea statului în baza unui act normativ, nu poate fi vândută chiriaşului, în condiţiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 61/1990.
(Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 1.261/30.11.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 1.629/23.02.1995, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea formulată de Prefectura Municipiului Bucureşti împotriva pârâţilor A.C. şi A.V., în contradictoriu cu S.C. "T." SA., a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1.317/1991, încheiat între pârâţi, având ca obiect apartamentul situat în Bucureşti, str. C. Ressu, sectorul 3.
S-a reţinut că apartamentul în litigiu a fost cumpărat de pârâţi, în baza Decretului-lege nr. 61/1990.
întrucât imobilul a fost trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974, acesta este exceptat de la vânzare, potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi art. 19 din Legea nr. 85/1992, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate.
Prin decizia civilă nr. 1.799/4.09.1995, Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IH-a civilă a respins apelul formulat de pârâţi, ca nefondat.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâţii A.C. şi A.V., prin care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. în drept au invocat prevederile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi art. 19 din Legea nr. 85/1992, se pot vinde către populaţie numai locuinţele construite din fondurile statului.
Locuinţele devenite proprietate de stat în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974, ca urmare a plecării din ţară a foştilor proprietari, nu fac parte din categoria celor la care se referă dispoziţiile legale sus menţionate.
în consecinţă, conform art. 316 coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă, recursul pârâţilor va fi respins, ca nefondat.
| ← Contract de vănzare-cumpărare. Eroare obstacol. Nulitate.... | Contract de închiriere. Expirarea duratei. Imposibilitatea... → |
|---|
