Contract de vănzare-cumpărare. Eroare obstacol. Nulitate. Condiţii
| Comentarii |
|
Atunci când, anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, părţile au întocmit un proiect al contractului de vânzare-cumpărare, în care nu s-a făcut nici o referire la obligaţia de întreţinere pe care cumpărătoarea ar datora-o vânzătorului, ci numai la obligaţia ce-i revenea cumpărătoarei de a-l înmormânta pe vânzător, înseamnă că acesta din urmă cunoştea conţinutul actului ce urma să-l încheie în faţa notarului şi nu poate invoca o eroare obstacol destructivă de voinţă, care să atragă nulitatea contractului autentic de vănzare<umpărare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât vânzătorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat.
(Secţia a III-a civilă, decizia nr. 1322/10.12.1996)
Reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâta OA. pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26.997 din 20.09.1992.
în motivarea acţiunii se arată că reclamantul a convenit cu pârâta să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi că, înainte de a merge la notariat, pârâta i-a citit un contract de vânzare-cumpărare în care era prevăzută şi clauza de întreţinere a reclamantului, dar la notariat părţile au încheiat un alt act de vânzare-cumpărare fiind indus în eroare de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 487 din 20.01.1995, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 954 Cod civil, reclamantul aflându-se într-o eroare obstacol la încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă prin decizia civilă nr. 2.715 A din 30.11.1995, şi a fost schimbată sentinţa, în sensul că s-a respins acţiunea.
în motivarea acestei decizii se arată că, în mod greşit, s-a apreciat de către prima instanţă că, la momentul încheierii actului, reclamantul s-ar fi aflat într-o eroare obstacol, întrucât din probele de la dosar rezultă că el cunoştea atât natura operaţiunii juridice încheiate, cât şi obiectul acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamantul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, invocând greşita interpretare a probelor administrate.
Recursul este neîntemeiat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că recurentul s-ar fi aflat în eroare atunci când a convenit cu intimata-pârâtă să-i vândă apartamentul, cu atât mai mult cu cât prin actul de vânzare-cumpărare autentic reclamantul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
Anterior încheierii actului în formă autentică părţile au întocmit un proiect al contractului de vânzare-cumpărare, în care nu s-a făcut nici o referire la obligaţia de întreţinere, ci numai la obligaţia ce-i revenea cumpărătoarei ca, la momentul decesului vânzătorului, să-i facă înmormântarea creştinească.
Rezultă că reclamantul cunoştea conţinutul actului ce urma să-1 încheie la notariat şi deci nu poate fi vorba de o eroare obstacol destruc-tivă de voinţă, de natură să atragă anularea actului.
| ← Contract de vănzare-cumpărare încheiat în condiţiile... | Contract de vânzare-cumpărare. Domeniul de aplicare a... → |
|---|
