CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII POŞTALE. CARACTERUL DISPOZITIV AL NORMEI LEGALE EXONERATORII DE RĂSPUNDERE, PREVĂZUTĂ ÎN ART. 27 DIN LEGEA NR. 83/1996.
Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 83/1996, potrivit cărora „pagubele indirecte şi beneficiile nerealizate, provenite din erori, pierderi sau întârzieri în transmiterea sau predarea trimierilor poştale, nu se despăgubesc", nu au un caracter imperativ, astfel că, în cazul în care părţile stipulează în contractul încheiat clauza de reparare şi în aceste situaţii, prestatorul are obligaţia să o execute.
Prin sentinţa civilă nr. 6.237/1998, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta Banca „T-S.A. împotriva R.A. P.R., obligând pârâta la plata sumei de 188.151 lei, reprezentând penalităţi calculate de B.N.R. în sarcina reclamantei pentru prezentarea cu întârziere a ordinelor de plată.
Prin aceeaşi hotărâre instanţa a respins capătul de cerere privind daunele interese moratorii, reprezentând dobânda la vedere practicată de reclamantă la suma menţionată, începând cu data de 26.02.1997, în cuantum de 14.072 lei.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de pârâtă, potrivit deciziei civile nr. 955/22.04.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Pentru a adopta această soluţie instanţele au reţinut că, potrivit art. VI din contractul nr. 103/1995, încheiat de părţi, în vederea prestării de servicii poştale pentru transportul corespondenţei bancare în sistem de poştă rapidă internă, apelanta pârâtă se obligă la restituirea taxelor aferente şi la plata de despăgubiri pentru distribuirea cu întârziere a corespondenţei.
S-a mai reţinut că pârâta a restituit taxele încasate pentru distribuirea cu întârziere a corespondenţei, nu a contestat îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate şi că apărarea sa, potrivit căreia Legea nr. 83/1996 nu obligă la despăgubiri în cazul întârzierilor în transmiterea sau predarea trimiterilor, nu înlătură obligaţia stabilită contractual pentru plata despăgubirilor, convenţia părţilor având putere de lege între acestea, conform dispoziţiilor art. 969 Cod civil.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta pârâtă R.A. P.R., criticând-o în raport de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu motivarea că despăgubirile pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor ce fac obiectul convenţiei părţilor se stabilesc conform normelor speciale ale Legii serviciilor poştale nr. 83/1996 (intrată în vigoare ulterior încheierii contractului), care derogă de la dispoziţiile dreptului civil.
Se mai susţine că în situaţia contractelor cu executare succesivă, acestora le sunt aplicabile toate normele juridice incidente apărute ulterior încheierii lor şi că, motivarea instanţei de apel, care neagă aplicabilitatea dispoziţiilor imperative ale unei legi ulterioare, contravine dispoziţiilor art. 5 cod civil şi, totodată, nesocoteşte principiile interpretării clauzelor contractului, prevăzute de art. 977 şi 979 Cod civil, potrivit cărora termenii primitori de mai multe înţelesuri trebuiau să fie interpretaţi conform „valenţelor specifice unui raport de prestări de servicii poştale".
în fine, recurenta pretinde că, în speţă, trimiterea poştală nu a fost alterată, ci a întârziat, motiv pentru care prejudiciile „nu se află în directă legătură cu integritatea trimiterii poştale", fiind un prejudiciu indirect, pentru recuperarea căruia reclamanta nu era îndreptăţită, potrivit actului normativ indicat.
Recursul nu este fondat.
Toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs sunt infirmate de faptul că dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 83/1996, potrivit cărora pagubele indirecte provenite din întârzieri în transmiterea sau predarea trimiterilor nu se plătesc, nu înlătură obligaţia de plată convenită de părţi prin clauza VI a contractului nr. 103/1995.
Exonerarea de plată a R.A. P.R. intervine în baza dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 83/1996 numai în situaţia în care între prestatorul serviciilor poştale şi beneficiarul acestor servicii nu există încheiat un contract de prestări de servicii, care să stabilească condiţiile şi limitele răspunderii pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor prestatorului.
Contrar susţinerilor recurentei, dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 83/1996 nu au caracter imperativ, şi nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a clauzelor contractuale încheiate anterior intrării în vigoare a legii.
Majoritatea normelor dreptului civil sunt norme dispozitive, iar raportul juridic civil are, în principiu, caracter voliţional, ce se concretizează în manifestarea libertăţii de voinţă a părţilor, în sensul creării raportului juridic prin încheierea actelor juridice şi stabilirea conţinutului acestora.
Libertatea voinţei juridice a părţilor, statuată de dispoziţiile art. 969 Cod civil, este limitată, conform art. 5 Cod civil, numai în situaţiile în care, prin convenţie, s-ar deroga de „la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri", respectiv de la normele juridice cu caracter imperativ.
Caracterul imperativ al normelor juridice decurge fie din modul lor de formulare, fie din interesul public ocrotit prin edictarea normei onerative sau prohibitive.
Exonerarea de răspundere cuprinsă în art. 27 din Legea nr. 83/1996 nu ocroteşte un interes colectiv sau general al societăţii şi nici nu este reglementată în termeni prohibitivi, care să interzică părţilor încheierea de convenţii derogatorii, astfel încât instanţele de fond şi apel au apreciat corect, în aplicarea dispoziţiilor art. 969 Cod civil, că drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor se stabilesc conform clauzelor contractului.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.835/1999)
← CONTRACT DE MANDAT. EFECTE. GRATUITATE. | CONTRACT DE SCHIMB. LIPSA DISCERNĂMÂNTULUI. NULITATE... → |
---|