CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART. 7 DIN LEGEA NR. 85/1992 LOCUINŢELOR RĂSCUMPĂRATE DE STAT DE LA COMPANIILE STRĂINE, CARE AVEAU DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA LOR ÎN MOMENTUL NAŢIONALIZĂRII.
| Comentarii |
|
Dacă Statul Român, după ce a naţionalizat, în condiţiile Decretului nr. 92/1950, un bloc de locuinţe asupra căruia avea dreptul de proprietate o companie italiană, a răscumpărat imobilul în baza unui acord încheiat cu Statul Italian, situaţia acestor locuinţe se poate asimila cu aceea a celor construite
din fondurile Statului Român, la care se referă art. 7 din Legea nr. 85/1992, ele putând fi vândute chiriaşilor, în condiţiile prevăzute de această lege.
Prin sentinţa civilă nr. 5.780/5.06.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în fond după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 672A/3.03.1998 de Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, s-a admis acţiuna formulată de reclamanutl M.G. împotriva pârâtelor S.C. „C.I."-S.A. şi C.G.M.B.
Au fost obligate pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 37 din Calea Victoriei, sectorul 3, cu reclamantul, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/1992.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu, proprietate a fostei societăţi „C.R."-S.A., a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 (poziţia 1269), imobilul trecând în proprietatea C.L.M.B. şi fiind administrat de pârâtă.
S-a mai reţinut că, în virtutea acordului dintre Guvernul României şi cel al Italiei, semnat la Roma la 23.01.1968 şi intrat în vigoare la 7.03.1972, imobilul a fost răscumpărat de statul român şi, deci a trecut în proprietatea statului cu titlu de răscumpărare.
în această situaţie s-a apreciat că locuinţa din litigiu se încadrează în prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, existând similitudine între locuinţe răscumpărate şi cele construite din fondurile de stat, motiv pentru care reclamantul, având calitatea de chiriaş al locuinţei răscumpărate, este îndreptăţit să cumpere acest apartament.
Apelul declarat de pârâtul C.L.M.B. împotriva sentinţei a fost admis prin decizia civilă nr. 138A din 15.01.1999 de Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, prin care s-a schimbat în tot hotărârea primei instanţei, în sensul că s-a respins, ca nefondată, acţiunea, cu motivarea că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 92/1950, astfel că reclamantul este îndreptăţit să-l cumpere doar în baza Legii nr. 112/1995, în măsura în care îndeplineşte cerinţele acestei legi.
împotriva deciziei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
în dezvoltarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că din toate probele administrate a rezultat că locuinţa în litigiu, fiind răscumpărată de stat, se încadrează în prevederile Legii nr. 85/1992, şi nicidecum în prevederile Legii nr. 112/1995, aşa cum greşit a reţinut tribunalul.
în final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Examinând decizia tribunalului în raport de critica formulată se constată că aceasta este fondată.
Imobilul în litigiu a fost proprietatea societăţii „C.R." SA şi a fost naţionalizat, conform Decretului nr. 92/1950, poziţia 1269, şi trecut în proprietatea statului.
Ulterior, în baza Acordului intervenit între Guvernul României şi cel al Italiei, semnat la 23.01.1968 şi intrat în vigoare la 7.03.1972, acest imobil a fost răscumpărat de statul român.
în această situaţie s-a constatat că apartamentul în litigiu se încadrează în prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, existând similitudine între locuinţele răscumpărate şi cele construite din fondurile ministerelor bugetare de stat.
Acest apartament a fost locuit de reclamant, în calitate de chiriaş, calitate în care a solicitat cumpărarea locuinţei, care face parte din categoria acelora la care se referă prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Faţă de cele menţionate, constatând nelegală şi netemeinică decizia tribunalului, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, se va casa decizia şi, în fond, se va respinge apelul declarat de C.G.M.B. împotriva primei hotărâri, care urmează a fi păstrată. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.278/1999)
| ← CONTRACT DE SCHIMB. LIPSA DISCERNĂMÂNTULUI. NULITATE... | CONTRACT DE LOCAŢIUNE. SPAŢIU COMERCIAL. TACITA RELOCAŢIUNE.... → |
|---|
