CONTRACT DE SCHIMB. LIPSA DISCERNĂMÂNTULUI. NULITATE RELATIVĂ. PROBE.
| Comentarii |
|
Printre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii se află şi consimţământul, care, pentru a fi valabil, trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, respectiv de a avea putere de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă.
Lipsa discernământului, constatată printr-o expertiză medicală de specialitate duce la nulitatea relativă a contractului.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10.349/13.10.1998 a admis acţiunea formulată de reclamantul R.C. prin tutorele R.A.A. împotriva pârâţilor S.F.A. şi S.M.C. şi a anulat contractul de schimb de proprietăţi autentificat la notariatul de Stat Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, sub nr. 4.217 din 19.08.1993.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a admis cererea reconvenţională a pârâţilor şi l-a obligat pe reclamant să le plătească suma de 23.230.675 lei, acordându-le, totodată, pârâţilor dreptul de retenţie asupra locuinţei din Bucureşti, str. Valea Argeşului, sectorul 6.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că părţile au convenit schimbarea locuinţei din proprietatea reclamantului situată în Bucureşti, str. Valea
Argeşului şi a locuinţei din proprietatea pârâţilor situată în oraşul Câmpulung Muscel, str. Intr. 30 Decembrie, judeţul Argeş, dar că la data încheierii contractului reclamantul nu avea discernământ, din cauza bolii psihice de care suferea, fapt constatat prin expertiza medico-legală efectuată în cursul judecării procesului.
Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de pârâţii S.F.A. şi S.M.C. a fost admis de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, iar prin decizia civilă nr. 1.232/A din 19.05.1999 a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, în baza depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, din care rezultă că la data încheierii contractului de schimb afecţiunea de care suferea reclamantul nu-şi exercita influenţă asupra discernământului acestuia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.R., invocând nelegalitatea şi netemeinicia ei.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a invederat că, de vreme ce expertizele medico-legale efectuate în cauză au stabilit cu certitudine abolirea discernământului în momentul încheierii actului de schimb, această constatare având o valoare absolută, nu poate fi combătută prin proba testimonială.
Recursul este fondat.
Expertizele medico-legale efectuate în cauză au concluzionat că la data încheierii contractului de schimb de locuinţă recurentul-reclamant R.C. a avut discernământul abolit.
Cum această probă are o valoare absolută, ea nu poate fi combătută prin proba testimonială, astfel că greşit instanţa de apel a reţinut, în baza depoziţiilor martorilor audiaţi, că la data încheierii contractului acesta avea discernământul păstrat.
Pe cale de consecinţă, se va admite recursul, se va casa decizia şi, în fond, se va respinge apelul şi se va menţine ca legală hotărârea primei instanţe, făcând, totodată, şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.247/1999)
| ← CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII POŞTALE. CARACTERUL DISPOZITIV... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART. 7... → |
|---|
