Contract de vânzare-cumpărare a unui imobil încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995. Anulare. Persoana obligată la restituirea preţului actualizat
| Comentarii |
|
Conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se
face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Dispoziţiile legale enunţate derogă de la regulile generale aplicabile în materia evicţiunii, astfel încât nu prezintă relevanţă faptul că Ministerul Finanţelor Publice nu a fost parte în contractul
anulat şi nici aspectul că mandatara vânzătorului a reţinut un comision de 1% din preţ.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 193 din 3 februarie 2005, în P.R. nr. 2/2006, p. 70
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. 3616 din 25 martie 2004, reclamantul Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului de a restitui reclamantului suma de 39.815.690 lei, reprezentând contravaloarea sumei plătite numiţilor B.NA şi OLF., după constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 656/2220 din 18 noiembrie 1996.
în motivarea cererii, se arată de către reclamant că, prin decizia civilă nr. 952/A din 30 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea de chemare în garanţie şi s-a dispus restituirea de către reclamant a sumei de 39.815.690 lei persoanelor menţionate, ca efect al anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, suma reprezentând contravaloarea ratelor achitate cu titlu de preţ pentru garajul şi cele trei dependinţe din jurul acestuia, situate în Bucureşti.
Deşi reclamantul a figurat ca parte contractantă în respectivul contract de vânzare-cumpărare care a fost anulat, preţul efectiv al vânzării nu a fost încasat de către această instituţie, ci a fost încasat de fostele I.C.R.A.L.-uri, conform Legii nr. 112/1995, iar suma obţinută a fost vărsată în contul Ministerului de Finanţe, aşa cum rezultă în speţă din adresa primită de SC H.N. SA, plăţi făcute prin ordinele de plată nr. 808 şi 685, depuse la dosar.
în drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 11/1996, O.U.G. nr. 184/2002.
S-au depus de către reclamant, în susţinerea cererii sale, mai multe înscrisuri, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, ordinele de plată enunţate, în fotocopie, dovada achitării către cumpărători a sumelor la care reclamantul a fost obligat prin hotărâre judecătorească, dovezi privind încasarea preţului de la cumpărătorii imobilelor obţinute în baza Legii nr. 112/1995.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Analizând actele dosarului, instanţa urmează a admite cererea formulată de către reclamant, pentru următoarele considerente.
Prin decizia civilă nr. 952/A din 30 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, printre altele, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii B.N., A.A. şi OL, moştenitorii şi continuatorii procesuali ai intimatei-pârâte N.I., decedată pe parcursul soluţionării apelului, s-a dispus obligarea Municipiului Bucureşti, reprezentant de C.G.M.S., la plata către pârâţi a sumei totale de 39.815.690 lei, reprezentând contravaloarea ratelor achitate cu titlu de preţ pentru imobilele pentru care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Sumele respective au fost achitatc de către reclamant către persoanele indicate în hotărârea judecătorească enunţată, prin ordinele de plată nr. 1989 şi nr. 1990 din 18 decembrie 2003.
Preţul contractului încheiat în baza Legii nr. 112/1995, de la cumpărătorii respectivi, a fost încasat de reprezentantul reclamantului SC H.N. SA şi virat în contul Ministerului de Finanţe prin ordinele de plată nr. 808 din 17 octombrie 1996, respectiv nr. 685 din 21 noiembrie 1996.
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 184/2002, plata sumelor reprezentând preţul reactualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face de către Ministerul Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1982/2004 a Judecătoriei Sector 5 s-a admis cererea reclamantei Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, dispunând obligarea pârâtei Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 39.815.690 lei, reprezentând contravaloarea sumei plătite de reclamant numiţilor B.N.A. şi O.L.F., în baza deciziei civile nr. 952/2002 a Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului, s-a arătat că Ministerul Finanţelor Publice nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, mandatara statului în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 fiind Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC H.N. SA, care a încasat comisionul de 1% din preţul de vânzare al apartamentului, iar pentru evicţiune garantează vânzătorul.
Ministerul Finanţelor Publice a încasat doar într-un fond extrabugetar sumele virate de primării, conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 112/1995, astfel că nu i se poate imputa plata sumelor reactualizate, la care a fost obligată Primăria Municipiului Bucureşti, către cumpărătoare.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuia să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C. civ., condiţii nedovedite de către reclamantă. în cauză se arată că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 184/2002, acestea fiind de strictă interpretare şi aplicându-se doar chiriaşilor.
Curtea de Apel Bucureşti consideră că apelul declarat este nefondat şi, conform dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele care vor urma:
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, foştii chiriaşi ai căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti au vocaţie la restituirea valorii reactualizate a plăţii de către Ministerul Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Nu are relevanţă faptul că apelanta nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare solicitat a fi constatat nul, legiuitorul urmărind să confere tuturor titularilor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 şi, apoi, desfiinţate judecătoreşte posibilitatea de a obţine preţul reactualizat.
Prin aceste dispoziţii legale se derogă de la dreptul comun în materia garanţiei pentru evicţiune, consacrată de art. 1337 şi urm. C. civ., cu consecinţa că plata preţului actualizat este suportată exclusiv de Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului, în litigiile patrimoniale, cu excluderea participării la plata acestor despăgubiri a vânzătorului Primăria Municipiului Bucureşti.
împrejurarea că mandatara vânzătorului a reţinut, în baza dispoziţiilor legale, un comision de 1% nu reprezintă relevanţă în speţă, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care fixează în sarcina Ministerului Finanţelor Publicc obligaţia de plată a preţului actualizat, fără distincţie în funcţie de faptul că vânzătorul, prin mandatar, a virat sau nu sumele încasate din încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în fondul extrabugetar al Ministerului
Finanţelor şi independent de faptul încasării de către mandatar a comisionului legal.
Având în vedere aceste considerente, a fost respins ca nefondat apelul declarat.
Notă: A se vedea, în acelaşi sens, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 897 din 19 ianuarie 2007 şi sentinţa civilă nr. 15749 din 27 octombrie 2006, irevocabile prin respingerea recursului, nepublicate.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Legea nr. 112/1995. Imobil... | Imobil aparţinând cultelor religioase. înstrăinarea acestuia... → |
|---|
