Contract de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la un bun care face parte din domeniul public al Statului. Nulitatea absolută a contractului
| Comentarii |
|
- Anexa la Legea nr. 213/1998: art. 1 pct. 25
Potrivit art. 1 pct. 25 din Anexa la Legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate.
întrucât contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect un teren ce reprezintă pista de decolare/aterizare, căi de rulare, platformă de îmbarcare/debarcare pasageri şi parcare aeronave, prin prisma art. I pct. 25 din Anexa la Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 din Constituţia României şi art. 963 şi 1310 Cod civil, acesta este lovit de nulitate absolută, dat fiind că bunurile din domeniul public sunt inalienabile.
(Decizia nr. 169/A din 21 mai 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1697/15.12.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului Judeţul Maramureş, reprezentat prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, faţă de pârâta SC M.C. SRL; s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul Judeţul Maramureş, reprezentat prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, în contradictoriu cu pârâţii M.M. şi M.A.,
I.M., S.A., P.A., N.D., P.G.V., P.P.V. şi P.V., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Baia Mare, ca neîntemeiată; au fost obligaţi reclamantul şi intervenienta la plata către pârâţii M.M. şi M.A. a sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce se va împărţi între reclamant şi intervenientă în mod egal.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte, reclamantul Judeţul Maramureş, iar pe de altă parte, intervenienta în interesul reclamantului, R.A. Aeroportul Internaţional Baia Mare.
Apelurile sunt fondate în parte.
Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată în anul 2008 pe rolul Tribunalului Maramureş, iniţial aceasta reprezentând o cerere reconvenţională, disjunsă de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă de la termenul din 21.04.2008, reclamantul Judeţul Maramureş a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL şi cu reclamanţii din cererea iniţială, M.M. şi M.A., să constate apartenenţa la domeniul public al Judeţului Maramureş a următoarelor parcele: 473/1/c, în suprafaţă de 9045 mp şi 473/1/a, în suprafaţă de 88 mp din CF nr. 282 Tăuţii Măgherăuş; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1066/04.02.1992 şi nr. 866/25.04.2001, precum şi a încheierilor de intabulare nr. 589/04.02.1992 şi nr. 6999-7000/02.05.2001, întrucât vizează imobile ce aparţin domeniului public; să dispună rectificarea cărţii funciare nr. 282 Tăuţii Măgherăuş (Tăuţii de Jos), în sensul radierii dreptului de proprietate al lui SC M.C. SRL şi al numiţilor M.M. şi A.; să dispună deschiderea unei noi coli funciare pentru intervenienta accesorie Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Baia Mare, pentru înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în CF, asupra imobilelor aparţinând domeniului public.
Ulterior, ca urmare a disjungerii acestei cereri din dosarul iniţial şi al reînregistrării acesteia, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul chemării în judecată şi a inter-venientei, în calitate de persoană ce poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, ¡ar mai apoi, reclamantul şi-a extins acţiunea faţă de moştenitorii defunctei AM., printr-o extindere de acţiune.
Analizând cele două contracte de vânzare-cumpărare raportat la condiţiile concrete în care acestea au fost încheiate şi la dispoziţiile legale în vigoare, în virtutea prevederilor art. 129 C. pr. civ., Curtea constată următoarele:
Primul contract de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat, a fost încheiat in anul 1992, fiind autentificat sub nr. 1066/04.02.1992 de notariatul de Stat Baia Mare, vânzător fiind A.M., născută P., iar cumpărător fiind SC M.C. SRL, prin patronul ei, M.M.
în conţinutul acestui contract de vânzare cumpărare s-a reţinut calitatea vânzătoarei de proprietar pe numerele topografice 472, 473/1/c, 393/2, 473/1/a din CF nr. 282 Tăuţii de Jos, teren în suprafaţă de 66.177 mp, obiectul vânzării-cumpărării constituindu-l toată această suprafaţă de teren aferentă tuturor acestor numere topografice, la baza încheierii acestei contract de vânzare cumpărare stând doar schiţa de dezmembrare nr. 48/1992 şi în care s-a menţionat faptul că unul dintre vecinii ternului ce formează obiectul vânzării este Aeroportul Baia Mare.
Cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 866/25.04.2001, a avut ca obiect imobilul teren din CF nr. 282 Tăuţii de Jos, situat în râtul Fuzesfold, aferent numerelor topografice 473/1/c, 472/1, 393/2/b, 472/2/b 473/1/a, părţile contractante fiind SC M.C. SRL, prin asociat unic M.M., în calitate de vânzătoare, şi M.M. în calitate de cumpărător.
Din xerocopia colii funciare în extenso nr. 282 nr. top. 473/1. c, A + 3 rezultă faptul că sub B. 4 s-a intabulat, la data de 12.08.1939, în baza contractului de donaţiune din 07.07.1939, asupra imobilului cu nr. ser. A+1 - A+3, reprezentând porţiunea de proprietate de sub B 2 a lui K.D., născută P.A., numita P.M., căsătorită apoi A.
Sub B 8, în aceeaşi carte funciară, s-a intabulat SC M.C. SRL, asupra terenului în suprafaţă totală de 66.177 mp, reprezentând porţiunea de proprietate de sub B 4 a lui P.M., în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1066/1992 şi a schiţei de dezmembrare nr. 48/1992.
Ulterior, sub B 17, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor M.M. şi A., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 866/2001, asupra porţiunii de proprietate de sub B 8 a lui SC M.C. SRL.
Reclamantul şi intervenienta au susţinut constant, pe tot parcursul soluţionării cauzei în faţa Tribunalului Maramureş, cât şi prin motivele de apel, că terenul ce a făcut iniţial obiectul contractului nr. 1066/1992 nu putea fi vândut. întrucât el nu se găsea decât teoretic în proprietatea vânzătoarei P.M., căsătorită A., şi că faptic acest teren era cooperativizat, P.M. neputând dispune de teren prin acte juridice inter vivos.
Pe de altă parte, s-a susţinut de către reclamant şi intervenientă că terenul face parte din domeniul public, întrucât reprezintă parte din incinta Aeroportului Internaţional Baia Mare, neputând deci să fie înstrăinat.
în legătură cu cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare nr. 866/2001, reclamantul a susţinut faptul că acesta este lovit de nulitate absolută pentru mai multe motive, şi anume: vânzătoarea nu mai avea capacitate de folosinţă, fiind o societate comercială dizolvată şi radiată din Registrul Comerţului, astfel încât nu mai putea încheia nici un fel de acte juridice civile; contractului îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale de validitate, respectiv lipsa consimţământului valabil al părţii ce se obligă; contractul are o cauză şi un obiect ilicite; terenul face parte din domeniul public, fiind inclus în incinta Aeroportului Internaţional Baia Mare.
Examinând toate aceste motive de nulitate invocate de apelanţi, prin raportare la întreaga probaţiune administrată în cauză, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că susţinerile apelanţilor sunt fondate, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
O primă problemă care se impune a fi analizată în cauză este aceea dacă terenul în litigiu a fost sau nu cooperativizat şi dacă, raportat la această împrejurare, vânzătoarea P.M., căsătorită A., putea sau nu să dispună valabil, prin încheierea unor acte juridice civile inter vivos, de acest teren.
La dosarul de fond au fost depuse mai multe adeverinţe eliberate de Primăria comunei Tăuiţii Măgherăuş, unele fiind în sensul că numita A.M., născută P., nu a fost membră cooperatoare, iar terenul din CF nr. 282 nr. top. 472, 473/1 şi 473/1/a nu a fost cooperativizat (adeverinţă nr. 118/31.01.1992), iar altele fiind în sensul că suprafaţa de aproximativ 1,56 ha din terenul lui A.M., născută P., a fost cooperativizată fără consimţământul acesteia, dovada constituind-o tocmai faptul că pentru suprafaţa de 14.624 mp s-a eliberat titlul de proprietate nr. 6096/4/28.06.2001.
O dovadă în plus în sensul că acest teren litigios a fost cooperativizat o constituie şi extrasele depuse în xerocopie de pe Registrul Agricol, unde figurează înscris şi A.V.I., A.M., alături de numitul M V.
Dovada incontestabilă şi irefutabilă a faptului că terenul a fost cooperativizat o constituie tocmai împrejurarea că numita A.M., născută P., a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, alături de soţul său A.I., înregistrată sub nr. 1065/12.03.1991, şi prin care a solicitat restituirea drepturilor sale legale asupra terenurilor pe care le-a deţinut ca proprietar, în temeiul legilor fondului funciar, cerere soluţionată favorabil, dovada în acest sens constituind-o eliberarea procesului verbal de punere în posesie din 03.12.1997, a adeverinţei de proprietate nr. 1806/03.12.1997 şi a titlului de proprietate nr. 44094/4/21.07.1998.
Independent de împrejurarea că numita P.M., căsătorită A., şi-a dat sau nu consimţământul la cooperativizarea terenului pe care îl avea, esenţial rămâne faptul -recunoscut implicit de către A.M. prin formularea cererii de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra acestui teren în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 - că acest teren a fost cooperativizat, chiar dacă CAP nu şi-a operat în registrele de publicitate imobiliară dreptul de proprietate asupra terenurilor cooperativizate.
Este ştiut faptul că adeverinţa de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie emise în temeiul Legii nr. 18/1991 nu constituie titlu de proprietate, în acest sens dispunând instanţa supremă printr-o decizie în interesul legii, nr. 1/1997.
Până la momentul eliberării titlului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, în favoarea succesorilor lui A.M., născută P., aceasta nu se putea prevala de un drept de proprietate valabil asupra terenului litigios, însă, nici chiar eliberarea titlului de proprietate în favoarea moştenitorilor acesteia nu era suficientă pentru a le conferi acestora posibilitatea legală de a dispune de respectivul teren, prin încheierea unor acte juridice civile, o atare posibilitate subzistând doar după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, respectiv, după intabularea în cartea funciară a titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, în anul 1992 când A.M.. născută P., a vândut lui SC M C. SRL terenul în litigiu, aceasta nu putea dispune de teren, întrucât terenul se găsea în patrimoniul CAP - aspect cunoscut foarte bine de A.M., pentru că altminteri aceasta nu ar fi uzat de prevederile Legii nr. 18/1991 -, chiar dacă CAP nu şi-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin cooperativizare şi chiar dacă în cartea funciară figura ca proprietar P.M., căsătorită A.
O dovadă în plus, în sensul că acest teren a fost cooperativizat, este conferită de expert, care precizează în considerentele şi concluziile expertizei faptul că terenul cu nr. topografice 473/1/c, şi 473/1/a, din CF nr. 282 Tăuţii Măgherăuş face parte din titlu de proprietate nr. 440984/4/1998
Art. 948 C. civ. reglementează condiţiile esenţiale de validitate ale unei convenţii, precizând că pentru încheierea valabilă a unui contract este absolut necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Art. 963 C. civ. prevede categoric că pot face obiectul unui contract numai lucrurile ce sunt în comerţ, art. 1310 C. civ. reglementând o aplicare particulară a regulii consacrate de art. 963 C. civ., în materia contractului de vânzare-cumpărare, stabilind că numai lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta.
Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 963 C. civ., coroborat cu faptul ca
A.M., născută P., a vândut un teren pe care nu îl avea efectiv în proprietate, întrucât fusese cooperativlzat, Curtea constată că primul contract de vânzare cumpărae încheiat în anul 1992 este lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 948 pct. 3 şi 4 C. pr. civ., coroborat cu art. 968 C. civ.
în legătură cu cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare, acesta, în opina Curţii, este lovit de nulitate absolută, nu numai în virtutea principiului resoluto jure dantis. resolvitur jus accippientis, dar şi datorită faptului că, în primul rând, una dintre părţile contractante nu mai avea capacitate de folosinţă, astfel încât, nemaiexistând ca persoană juridică, aceasta nu mai putea încheia niciun fel de act juridic; în al doilea rând este vorba despre un act încheiat cu sine-însuşi, atât cumpărător, cât şi vânzător fiinc M.M., deşi aparent, acesta figura la poziţia vânzător ca reprezentant al SC M.C. SRL; în al treilea rând, terenul nu putea face obiectul vânzării, întrucât făcea parte din domeniu1 public, conform Legii nr. 213/1998, fiind astfel oprit de la vânzare, conform art. 1310 teza finală C. proc. civ., în sprijinul aceste opinii stând următoarele argumente:
Prin sentinţa civilă nr. 744/13.06.1994, dosar nr. 754/1994 al Tribunalului Maramureş, a fost admisă cererea asociatului M.M. şi, în consecinţă, a fost dizolvată societatea comercială M.C. SRL, în baza acestei sentinţe, prin încheierea nr 2154/23.05.1996 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalului Maramureş, s-a radiat din registrul comerţului această societate, fapt atestat de certificatul de radiere emis la 23.05.1996.
Pentru toate aceste motive mai sus expuse, Curtea constată că cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, ca o consecinţă a constatării acestei nulităţi, în temeiul art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, apărând ca întemeiat şi petitul în rectificare de CF - actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nefiind valabil -, în sensul pretins de reclamantă prin petitul cererii introductive de instanţă, respectiv, pentru acea parte din cele două numere topografice care, conform art. I pct. 25 din Anexa la Legea nr. 213/1998, constituie domeniu public.
în ceea ce priveşte petitul din cererea principală, referitor la deschiderea unei noi coli funciare pentru intervenienta accesorie Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Baia Mare, pentru înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în CF asupra imobilelor aparţinând domeniului public, Curtea constată că acesta nu este admisibil, având în vedere prevederile art. 46 din Legea nr. 7/1996 republicată, coroborat cu Legea nr. 213/1998, conform cărora, dreptul de proprietate publică putea fi intabulat doar în persoana reclamantului, intervenientei revenindu-i doar dreptul de administrare, conform art. 12 din Legea nr. 213/1998.
în sfârşit, în ceea ce priveşte motivul din apelul reclamantului, referitor la a se reveni asupra cererii sale de renunţare la judecată faţă de pârâta SC M.C. SRL, Curtea constată că acesta este lipsit de obiect, întrucât, cererea de renunţare la judecată a fost formulată de reclamant la data de 15.12.2008, după închiderea dezbaterilor şi acordarea cuvântului pe fondul cauzei, la 08.12.2008, neputând deci să fie luată în considerare de către prima instanţă.
Aşa fiind, pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 295, art. 296 C. pr. Civ., Curtea urmează să admită în parte prezentele apeluri, conform dispozitivului prezentei decizii, soluţia de admitere în parte fiind justificată, pe de o parte, prin aceea că nu s-a dat curs favorabil solicitării apelanţilor, de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe - în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 297 alin. 1 C. pr. civ. -, iar pe de altă parte, de neadmiterea în întregime a cererii introductive de instanţă. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Contract de închiriere. Tacită relocaţiune | Contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.... → |
|---|
