DREPT DE PROPRIETATE. DREPTUL PROPRIETARULUI DE A SOLICITA DEMOLAREA UNEI CONSTRUCTII RIDICATE PE TERENUL SĂU, FĂRĂ SĂ FIE NECESARĂ OBŢINEREA, ÎN PREALABIL, A UNEI AUTORIZAŢII ÎN CONDIŢIILE PREVĂZUTE DE LEGEA NR. 50/1991.
| Comentarii |
|
în cazul în care proprietarul obţine prin hotărâre judecătorească predarea terenului de către o persoană care-l deţinea fără titlu de proprietate, cererea lui pentru obligarea fostului deţinător la îndepărtarea construcţiilor ridicate fără drept urmează să fie admisă, fără să i se pretindă obţinerea în prealabil a unei autorizaţii de demolare a construcţiei, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 5.100/9.05.1994, Judecătoria Târgu Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul L.N. împotriva pârâtei B.V., a dispus evacuarea pârâtei din imobilul teren în suprafaţă de 330 m.p., situat în Stânceni, înscris în cartea funciară nr. 611/111/A Stânceni, nr. top 1217-1221/211/3/4/2 şi 1233/211/3/4/2 şi a obligat-o pe pârâtă să-şi ridice de pe acest teren toate construcţiile - cabană şi dependinţe - pe care le-a edificat; în caz de opunere, l-a autorizat pe reclamant să demoleze aceste construcţii pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a devenit proprietarul terenului prin cumpărare de la R.L. care, la rândul său, dobândise terenul prin moştenire de pe urma defuncţilor C.l. şi C.P.
De asemenea, a reţinut că, contractul de închiriere şi vânzare-cumpărare invocat de pârâtă nu poate constitui titlu de proprietate al acestuia, fiind încheiat cu o persoană care, la data întocmirii actului, nu era proprietara terenului.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1.213/16.12.1994 a Tribunalului Mureş.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că modul de dobândire a proprietăţii terenului în litigiu de către reclamant nu a fost contestat în justiţie de către pârâtă, care susţine că, deşi a încheiat pentru acest teren un contract de închiriere cu foştii proprietari, el ar fi în realitate unul de înstrăinare.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând, printre altele, printr-o cerere de completare a motivelor de recurs, un motiv apreciat ca fiind de ordine publică, ce constă în faptul că desfiinţarea construcţiei nu este posibilă decât pe baza unei autorizaţii administrative, conform art. 9 din Legea nr. 50/ 1991.
Curtea reţine că motivul de ordine publică invocat de recurentă nu este decât o apărare a acesteia, care ar fi trebuit formulată în termenul de motivare a recursului, atunci când s-a referit la încălcarea legii.
Această apărare oricum nu s-ar fi putut reţine. Pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti referitoare la desfiinţarea construcţiilor ridicate de un terţ pe terenul proprietatea altei persoane nu este necesară autorizaţia administrativă prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 50/1991, referitoare la disciplina în construcţii. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3.240/1999)
| ← DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ Şl DOMENIUL PUBLIC. DISTINCTIE.... | DREPT DE PROPRIETATE. IMOBIL. ÎNSTRĂINARE. DOBÂNDITOR DE... → |
|---|
