Donaţie în favoarea statului. Repunerea în termenul de prescripţie pentru a cere anularea contractului, operată prin art. 6 din Legea nr. 213/1998
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 trebuie interpretate, pentru a produce efecte juridice, în sensul că stabilesc un caz de repunere de drept în termenul de prescripţie pentru acţiunea în anulare pentru vicii de consimţământ a actului prin care statul a preluat imobilul, noul termen al prescripţiei începând să curgă din ziua intrării în vigoare a legii.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 512 din 25 februarie 2002, in P.J.C. 2001-2002, p. 98
Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamantul H.P.T. a chemat în judecată Statul român şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actului juridic intitulat „ofertă de donaţie", autentificat sub nr. 1979 din 22 octombrie 1976, şi să-1 oblige pe pârât să-i lase reclamantului, în deplină proprietate şi posesie, imobilul ce face obiectul actului juridic respectiv.
în motivarea cererii se arată că, la încheierea actului juridic, consimţământul reclamantului donator a fost viciat, nefiind liber exprimat.
Prin sentinţa civilă nr. 2560 din 15 mai 2001, Judecătoria Giurgiu a respins acţiunea, constatând că dreptul la acţiune s-a prescris, prin trecerea unui termen mai mare de 3 ani de la încheierea actului a cărui anulare se solicită.
Prin decizia civilă nr. 612 din 26 septembrie 2001, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.P.I. împotriva sentinţei civile nr. 2560 din 15 ianuarie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că acţiunii în nulitate relativă i se aplică regula specială prevăzută în art. 9 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căreia „prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat", iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani.
Or, la data de 22 decembrie 1989, orice formă de violenţă exercitată de autorităţile comuniste a încetat, iar termenul de prescripţie de 3 ani sc calculează de la această dată, împlinindu-se la 22 decembrie 1992.
în cauză, apelantul-reclamant H.P.T. a introdus acţiunea în anularea actului juridic intitulat „ofertă de donaţie" la Judecătoria Giurgiu la data de 22 martie 2001, deci cu mult peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, invocate de apelantul-reclamant H.P.T. prin declaraţia de apel, acestea nu stabilesc un nou termen de prescripţie în ceea ce priveşte acţiunea în anulare a unui act juridic pentru viciu de consimţământ, aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
împotriva deciziei civile nr. 612 din 26 septembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu, în termen legal, a declarat şi motivat recurs H.P.T.
Prin motivele de recurs formulate se critică decizia tribunalului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că în mod greşit cererea reclamantului-recurent a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, prin art. 6 din Legea nr. 213/1998, s-a instituit un nou termen de la care începe să curgă dreptul de a cere anularea actului pentru viciu de consimţământ, şi anume data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie".
Având în vedere faptul că termenul legal de prescripţie extinctivă pentru acţiunile în anularea actului juridic pentru vicierea consim-
ţământului prevăzut de art. 3 alin. (1), coroborat cu art. 9 din Decretul nr. 167/1958, era practic împlinit la data adoptării legii, cuvântul „revendicare" folosit de legiuitor şi faptul că un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, concluzia care se impune este că art. 6 din Legea nr. 213/1998 a prevăzut un caz de repunere de drept în termenul de prescripţie pentru acţiunea în anulare a actului prin care statul a preluat imobilul.
Acest nou termen începe să curgă din ziua intrării în vigoare a legii.
In raport de această interpretare a dispoziţiilor legale menţionate, acţiunea promovată de recurentul-reclamant la data de 22 martie 2001 apare ca fiind formulată în termenul legal de prescripţie.
Prin urmare, în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a admis recursul, a casat decizia şi, în baza art. 312 C. proc. civ., a trimis dosarul spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
| ← Donaţie. Lipsa intenţiei de a gratifica. Contract subsecvent... | Cauză ilicită. Acceptarea donaţiei. Lipsa formei autentice.... → |
|---|
