Invocarea existenţei donaţiei pe cale de apărare. Cerinţa formei autentice
| Comentarii |
|
Forma autentică a contractului de donaţie, prescrisă de dispoziţiile art. 813 C. civ., este prevăzută ad validitatem, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic în cazul nesocotirii acesteia.
Nu se poate invoca de către pârâţi, pe cale de apărare, în vederea paralizării acţiunii în revendicare introduse împotriva lor, că a existat acordul de voinţă al părţilor din care reiese intenţia de gra-tificare, concretizat într-un înscris sub semnătură privată, întrucât validitatea donaţiei este dată de forma autentică pe care trebuie să o îmbrace.
C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2006, în P.J.C. 2001-2002, p. 108
Prin sentinţa civilă nr. 6075 din 20 aprilie 1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.N. şi A.A., în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia C. şi SC I. SA, pârâţii au fost obligaţi să lase reclamanţilor, în deplină proprietate, terenul în suprafaţă de 800 mp, situat în Bucureşti, sectorul 1, a fost respins ca neîntemeiat al doilea capăt de cerere prin care se solicita să se constate că pârâţii sunt constructori de rea-credinţă pe o suprafaţă de 200 mp din terenul sus-menţionat şi să se dispună păstrarea de către reclamanţi a lucrărilor de construcţii, cu plata materialelor şi manoperei.
Soluţia primei instanţe a rămas definitivă, prin decizia civilă nr. 1762/A din 17 mai 2000, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi.
Prin recursul formulat, pârâta Asociaţia C. a criticat decizia pronunţată în apel pentru nelegal itate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că terenul în litigiu i-a fost donat de către intimaţii-reclamanţi prin actul nr. 8521 din 9 octombrie 1974, din care rezultă nemijlocit, prin semnătura olografă, voinţa acestora de a ceda terenul, fără rezerve şi fără nicio pretenţie.
S-a mai susţinut că instanţele au ignorat în mod nejustificat acordul de voinţă al părţilor, concretizat în actul menţionat, chiar dacă acesta nu a îmbrăcat forma autentică, intenţia de gratificare fiind neîndoielnică, solicitând admiterea recursului şi respingerea pe fond a acţiunii în revendicare.
Curtea a respins recursul ca nefondat, reţinând că tribunalul a constatat că reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului cu acte, cărora nu le poate fi opus actul prezentat de recurenta-pârâtă ca act de donaţie valabil, întrucât validitatea donaţiei este dată de forma autentică pe care trebuie să o îmbrace atât oferta de donaţie, cât şi acceptarea ei.
Simplul acord de voinţă al părţilor, din care ar rezulta clar intenţia de gratificare, nu este suficient pentru ca actul de donaţie să fie considerat valabil din punct de vedere juridic, spre a fi opus reclamanţilor în acţiunea în revendicare.
| ← Cauză ilicită. Acceptarea donaţiei. Lipsa formei autentice.... | Contract de donaţie între absenţi. Condiţii de formă → |
|---|
