Drept de autor. Remuneraţie compensatorie pentru copia privată. Suporturi pe care sunt înregistrate operele în legătură cu care se datorează remuneraţie compensatorie. Momentul de la care se datorează sumele cu acest titlu, în corelare cu momentul desemnă

Legea nr. 8/1996, art. 34 alin. (2), art. 107 alin. (1)-(2), art. 123 alin. (2)

Remuneraţia compensatorie pentru copie privată este datorată pentru orice tip/categorie de suport pe care operele sunt înregistrate sonor sau audiovizual, respectiv aparat de redare a operelor audio şi vizuale sau audiovizuale.

Nu prezintă relevanţă faptul că doar o componentă, chiar detaşabilă şi susceptibilă de a funcţiona şi independent, dar incorporată într-un dispozitiv compus dintr-un ansamblu de instrumente/dispozitive cu funcţii diferite, este susceptibilă a îndeplini rolul de suport destinat operelor înregistrate sonor sau audiovizual sau de aparat care permite reproducerea acestora. La stabilirea remuneraţiei compensatorii pentru copie privată va fi avută în vedere valoarea întregului dispozitiv.

Dreptul de a colecta nu este circumscris doar sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copie privată născute şi/sau scadente după desemnarea reclamantei colector unic, întrucât dreptul de a colecta remuneraţia respectivă nu este unul concomitent şi corelativ.

Obligaţia de plată a acestei remuneraţii de către apelanta-pârâtă este corelativă dreptului artiştilor interpreţi la remuneraţie.

Colectarea acesteia prin intermediul unui organ de gestiune colectivă constituie doar un mijloc de încasare, respectiv de realizare a dreptului artiştilor interpreţi la remuneraţie compensatorie şi de executare a contractului de mandat legalin.

Mandatul are caracter legal, faţă de prevederile art. 123 alin. (2) raportat la art. 107 din Legea nr. 8/1996, în conţinutul în vigoare în perioada de referinţă.

Prin urmare, indiferent de modificările cu privire la titularul calităţii de mandatar, apelanta-pârâtă este obligată a plăti celui care are calitatea de mandatar la momentul executării benevole sau silite a obligaţiei de plată, întrucât beneficiarul plăţii este acelaşi, artistul interpret.

Dovada mandatului nu este necesară în contradictoriu cu apelanta-pârâtă, în calitate de debitor al obligaţiei legale de plată a remuneraţiei, ci numai în raporturile de mandat dintre intimatul-reclamant şi artiştii interpreţi, dat fiind scopul gestiunii colective a acestor drepturi.

(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 180/A din 3 iulie 2007)

NOTA 1: Hotărârea este irevocabilă prin decizia nr. 576 din 1 februarie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

NOTA 2: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost modificată succesiv prin Legea nr. 285/2004 (M. Of. nr. 587 din 30 iunie 2004) şi O.U.C. nr. 123/2005 (M. Of. nr. 843 din 19 septembrie 2005), aprobată cu modificări prin Legea nr. 329/2006 (M. Of. nr. 657 din 31 iulie 2006).

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă sub nr. 7048 din 14 decembrie 2000, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta SC F.l. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, conform art. 107 din Legea nr. 8/1996, începând cu decembrie 1997 şi până la soluţionarea litigiului, reactualizată conform indicelui de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii se arată că pârâta este importator/fabricant de suporturi sonore/audiovizuale, importator/fabricant de aparate ce permit reproducerea operelor.

Prin Decizia O.R.D.A. nr. 5 din 5 iulie 1999, reclamantul a fost desemnat drept unic organism de gestiune colectivă, colector al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată în domeniul înregistrărilor audiovizuale.

Deşi reclamantul a solicitat pârâtei de mai multe ori în scris, prin telefon şi fax să plătească remuneraţia, aceasta a refuzat. Pârâta nu a prezentat nici informaţii privind situaţia vânzărilor şi importurilor de suporturi/aparate pentru a putea verifica exactitatea acestora şi a stabili valoarea remuneraţiei compensatorii.

în drept au fost invocate prevederile art. 107 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.

Prin sentinţa civilă nr. 827 din 18 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă în dosar nr. 7048/2000, cererea a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 656 434 000 lei, reprezentând remuneraţia compensatorie actualizată până la data de 31 decembrie 2000, aferentă perioadei 1 decembrie 1997-31 decembrie 2000, sumă ce urmează a fi actualizată de la această din urmă dată până la data executării efective în raport de data inflaţiei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut faptul că pârâta are ca obiect de activitate vânzarea şi importul de suporturi sonore, audiovizuale şi aparate care permit reproducerea operelor, precum şi faptul că reclamant este unic colector al remuneraţiei compensatorii prevăzute de art. 107 raportat la art. 34 din Legea nr. 8/1996. ’

Anterior Deciziei O.R.D.A. nr. 5 din 5 iulie 1999, de numire a reclamantului ca organism de gestiune colectivă, organismul care îndeplinea activitatea de colectare şi gestiune a remuneraţiei menţionate era S.A.R.A. - D.A.C.I.N., conform deciziei nr. 9 din 1 iulie 1997.

Tribunalul a apreciat faptul că reclamantul este îndreptăţit să solicite plata remuneraţiei compensatorii pentru perioada anterioară datei numirii sale, cât timp organismul căruia îi erau conferite anterior atribuţiile privind colectarea remuneraţiei nu a acţionat pentru recuperarea acesteia.

Cât priveşte remuneraţia compensatorie aferentă bunurilor comercializate ulterior datei de 31 decembrie 2000, Tribunalul a apreciat că trebuie solicitată pe calea unei alte acţiuni, probele administrate în cauză fiind aferente solicitărilor în cadrul termenului de propunere a probatoriului. Eventuala suplimentare a probatoriului ar fi dus la o prelungire nejustificată a procesului, cu consecinţe nefavorabile asupra eficienţei hotărârii judecătoreşti prin care este soluţionat litigiul.

Cât priveşte actualizarea sumei şi în raport de dobânda practicată de B.C.R., cererea a fost apreciată ca neîntemeiată, cât timp prejudiciul suferit este reparat prin reactualizarea conform indicelui de inflaţie.

Decizia civilă nr. 2641 din A din 15 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă în dosar nr. 685/2004, de respingere ca tardiv declarat a apelului declarat de către pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost casată în recurs, prin decizia civilă nr. 7207 din 19 septembrie 2006 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosar nr. 7565/1/2005 (nr. vechi 1793/2005), apreciindu-se apelul declarat în termen.

în motivarea apelului se invocă următoarele:

1. Cauza a fost soluţionată în primă instanţă cu lipsă de procedură, pârâta nefiind legal citată pentru termenul de judecată din data de 11 septembrie 2002, la care au avut loc dezbaterile în fond, cât timp au fost încălcate prevederile art. 921 C. pr. civ. Sediul pârâtei este în Bucureşti, str. B., nr. 67-77, sector 1.

După restituirea dosarului de la Curtea Constituţională, pentru termenul de judecată din 15 mai 2003, s-a dispus citarea pârâtei la sediul din Bucureşti, str. E., nr. 23, sector 1, procedura îndeplinindu-se prin afişare.

La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2003, pentru care cauza fusese amânată ca urmare a constatării lipsei de procedură cu pârâta, Tribunalul a respins cererea reclamantei de amânare a cauzei în vederea emiterii unei adrese la registrul comerţului pentru a se verifica dacă pârâta şi-a schimbat sediul.

Dacă această cerere ar fi fost încuviinţată, s-ar fi aflat faptul că pârâta şi-a schimbat sediul social în Bucureşti, str. B., nr. 67-77, sector 1.

în aceste condiţii, pârâta nu s-a prezentat la ultimul termen de judecată, de care nu a ştiut.

2. Faţă de prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, reclamanta nu a precizat în acţiune ce înţelege prin suporturi pe care se pot realiza înregistrări şi nici prin aparate care permit reproducerea acestora. în consecinţă, acţiunea este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 112 pct. 3 C. pr. civ., nefiind precizat obiectul cererii.

Prin „suport" se poate înţelege casete audio, CD muzică, minidisk, casete video, DVD blank, iar prin „aparate”, audio-recorder, minidisk-recorder, videorecoreder, DVD recoreder, CD writer, iar lista poate continua cu suporturi ale aparatelor de mai sus.

Pentru încasarea remuneraţiei stabilită de Legea nr. 8/1996 au fost desemnate mai multe organisme de gestiune colectivă colectoare, printre care şi U.C.M.R. -A.D.A.

Neprecizând de pe ce suporturi şi aparate este îndrituită să încaseze remuneraţia compensatorie, acţiunea este inadmisibilă.

3. Trebuie analizat când s-a născut dreptul la acţiune al reclamantei şi, în raport de motivul 2 de apel, se impune efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea reală a remuneraţiei.

în opinia apelantei, dreptul material la acţiune al reclamantei se naşte la data de 04 august 1999, data publicării în Montorul Oficial a deciziei de numire a sa în calitatea de organism de gestiune colectivă colector.

Nefiind legal citată pentru ultimul termen de judecată, pârâta nu a putut formula obiecţiuni la raportul de expertiză, sub aspectul luării în considerare numai a acelor suporturi şi aparate pentru care este îndrituită a încasa remuneraţie compensatorie pentru copie privată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine caracterul nefondat al apelului.

1. în ceea ce priveşte procedura de citare cu pârâta pentru ultimul termen de judecată, în faţa primei instanţe, apelanta-pârâtă îşi invocă propria culpă procesuală, Tribunalul procedând la o corectă interpretare şi aplicare în speţă a prevederilor art. 98 C. pr. civ.

Potrivit acestuia, „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului".

Apelanta-pârâtă îşi invocă propria culpă procesuală sub aspectul neaducerii la cunoştinţa Tribunalului, prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a faptului schimbării sediului său social în cursul procesului.

Neîndeplinidu-şi obligaţia legală procesuală ce-i incumba, în mod legal şi temeinic, apelanta-pârâtă a fost sancţionată procesual prin neluarea în seamă a schimbării sediului social, neadusă la cunoştinţă.

în mod legal şi temeinic a respins aşadar, Tribunalul, cerere reclamantei de amânare a judecăţii cauzei pentru a fi făcute demersuri în vederea verificării existenţei unei schimbări a sediului pârâtei.

Nu incumbă reclamantei nicio obligaţie procesuală în cest sens, iar astfel de demersuri nu se înscriu în Urnitele principiului rolului activ al instanţei de judecată, consacrat de prevederile art. 129 alin. (1), (4)-(5) C. pr. civ.

în consecinţă, în baza art. 98 C. pr. civ., în mod legal şi temeinic a fost citată apelanta-pârâtă la sediul social pe care aceasta la indicat în scris în dosar.

în ceea ce priveşte procedura de citare a apelantei-pârâte la sediul social din str. E., aceasta a fost îndeplinită prin afişare, potrivit art. 921 C. pr. civ., consta-tându-se lipsa oricărei persoane la sediul indicat, ceea ce a făcut imposibilă în mod obiectiv îndeplinirea procedurii de citare prin înmânarea citaţiei.

2. în ceea ce priveşte solicitarea apelante-pârâte de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, aceasta nu a procedat la calificarea acestei solicitări.

în raport de motivele de drept invocate în susţinerea acestei solicitări, în aparenţă, ar fi vorba despre o excepţie procesuală de procedură, peremptorie şi absolută a nulităţii cererii pentru lipsa precizării obiectului, cât timp sunt invocate prevederile art. 112 pct. 3 C. pr. civ.

Apelanta-pârâtă se află într-o vădită, dar nejustificată eroare, asupra conţinutului şi interpretării art. 112 pct. 3 C. pr. civ., a cărui coroborare cu art. 133 alin. (1) C. pr. civ. a fost ignorată.

Ce suporturi şi ce aparate sunt relevante pentru calcularea remuneraţiei compensatorii reprezintă o chestiune de fond, iar nu una ce ţine de forma cererii de chemare în judecată (act procesual ce declanşează acţiunea civilă, ca ansamblu de acte şi mijloace procesuale).

Pentru a reţine inadmisibilitatea acţiunii civile, consecinţă a lipsei obiectului determinat şi determinabil al cererii de chemare în judecată, pe calea excepţiei procesuale de procedură peremptorie şi absolută a nulităţii cererii pentru lipsa obiectului, este necesar ca din conţinutul cererii de chemare în judecată să nu rezulte cu certitudine care este pretenţia concretă dedusă judecăţii.

Or, în speţă, pretenţia concretă dedusă judecăţii, precizată cu acurateţe în petitul cererii de chemare în judecată, este obligarea pârâtei la plata remuneraţiei compensatorii.

Nici problema excepţiei procesuale de fond, peremptorie şi absolută a lipsei de obiect, ca element al acţiunii civile, nu se pune în speţă. Pentru a fi în prezenţa acestei excepţii, este necesar ca pretenţia dedusă judecăţii să fi fost satisfăcută (realizată) anterior înregistrării acţiunii civile pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Or, în speţă, apelanta-pârâtă nu a invocat nici un moment faptul că ar fi achitat suma datorată reclamantei cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copie privată.

3. în ceea ce priveşte fondul litigiului, vor fi avute în vedere prevederile Legii nr. 8/1996, în conţinutul în vigoare în perioada de referinţă, 1997-2000.

Potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, „pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor prezentei legi".

Potrivit art. 107 alin. (1)-(2) din Legea nr. 8/1996, „autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii şi producătorii operelor respective şi cu artiştii interpreţi sau executanţi ale căror execuţii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege”, iar „remuneraţia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanţii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de către fabricanţii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate".

Apelanta-pârâtă nu a contestat obiectul de activitate reţinut de către Tribunal în ceea ce o priveşte, respectiv, vânzarea şi importul de suporturi sonore, audiovizuale şi aparate care permit reproducerea operelor.

Apelanta-pârâtă nu a susţinut şi nu a specificat ce astfel de suporturi şi aparate comercializează şi nici nu a menţionat în cererea de apel deficienţele raportului de expertiză sub aspectul suporturilor şi aparatelor în raport de valoarea cărora a fost stabilită remuneraţia compensatorie pentru copie privată.

Dacă raportul de expertiză ar fi avut în vedere alte dispozitive decât cele stabilite de lege, apelanta-pârâtă le-ar fi menţionat ca atare în susţinerea criticilor sale prin cererea de apel.

Textul legal nu distinge între diferite categorii sau tipuri de suporturi şi aparate; or, unde legea nu distinge, nici cel care interpretează legea nu o poate face.

Prin urmare, remuneraţie compensatorie pentru copie privată este datorată pentru orice tip/categorie de suport pe care operele sunt înregistrate sonor sau audiovizual, respectiv aparat de redare a operelor audio şi vizuale sau audiovizuale.

Sub acest aspect, apelanta-pârâtă face referire neavenită la existenţa unui al organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, D.A.C.I.N. - S.A.R.A., fără a face efortul de a se documenta în ceea ce priveşte domeniul limitat al atribuţiilor de colector ale acestuia (unic colector al sumelor datorate de către utilizatorii operelor audiovizuale).

Necriticând sentinţa apelată sub aspectul anumitor dispozitive care nu sunt suporturi sau aparate, în sensul art. 107 din lege, şi care să fi fost avute în vedere în mod greşit de către expert la stabilirea valorii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, neaducând, prin criticile din apel, obiecţiuni la raportul de expertiză depus în faţa primei instanţe, o nouă expertiză în apel este inutilă.

De altfel, raportul de expertiză depus în primă instanţă nu este susceptibil de critici sub acest aspect, cât timp au fost avute în vedere documentele de import în baza cărora apelanta-pârâtă şi-a desfăşurat activitatea specifică, importul de suporturi sonore, audiovizuale, şi aparate care permit reproducerea operelor, aspect necontestat.

Pe de altă parte, simplul fapt al declarării apelului nu atrage, în mod automat, refacerea probatoriului administrat în primă instanţă, faţă de prevederile art. 295 raportat la art. 292 alin. (1) C. pr. civ. Pentru a obţine o nouă expertiză sau o contraexpertiză în apel, este necesar ca, în cererea de apel, să fie invocate critici referitoare la aspecte concrete nelămurite sau rezolvate cu luarea în considerare a unor premise greşite.

Apelanta-pârâtă nu a invocat în cererea de apel faptul că a importat şi alte dispozitive decât suporturi destinate operelor înregistrate sonor sau audiovizual şi aparate care permit reproducerea acestora.

Sub acest aspect, nu prezintă relevanţă faptul că doar o componentă, chiar detaşabilă şi susceptibilă de a funcţiona şi independent, dar incorporată într-un dispozitiv compus dintr-un ansamblu de instrumente/dispozitive cu funcţii diferite, este susceptibilă a îndeplini rolul de suport destinat operelor înregistrate sonor sau audiovizual sau de aparat care permite reproducerea acestora. La stabilirea remuneraţiei compensatorii pentru copie privată va fi avută în vedere valoarea întregului dispozitiv.

Ce se înţelege prin „suporturi" şi „aparate", în sensul art. 34 alin. (2) din lege, în conţinutul în vigoare în perioada de referinţă (1997-2000, perioada pentru care a fost stabilită în sarcina pârâtei obligaţia de plată), constituie o problemă de drept, iar nu una de fapt tehnică, pentru rezolvarea căreia să fie necesară întocmirea unui raport de expertiză tehnică în domeniul dispozitivelor sonore şi vizuale.

Apelanta-pârâtă datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată pentru orice tip, categorie de suport conceput pentru fixarea operelorînregistrate sonor sau vizual şi pentru orice aparat ce permite reproducerea acestor opere, cât timp legea nu restrânge sfera acestora nici expres, nici implicit.

Cât priveşte aparatul conceput pentru realizarea de copii ale acestor opere, ce permite reproducerea operelor, condiţia ca acesta să fie un dispozitiv independent ar fi rezultatul unei interpretări restrictive a textului art. 34 alin. (2), în sensul restrângerii listei de suporturi şi aparate la cele care constituie dispozitive independente. Or, dat fiind caracterul de excepţie al copiei private de la dreptul exclusiv al autorului de a autoriza reproducerea, de strictă interpretare şi aplicare, o astfel interpretare a art. 34 alin. (1) ar contraveni rezultatului interpretării sistematice şi teleologice a acestuia.

Nu se confundă funcţiile aparatului cu modul de funcţionare a acestuia.

Există diferite moduri de funcţionare a suporturilor şi aparatelor, în funcţie de diferite criterii de clasificare a modurilor de funcţionare. De exemplu, aplicând criteriul posibilităţii de interconectare într-o configuraţie, distingem între funcţionarea individuală şi funcţionarea în sistem.

Aparatul reprezintă un dispozitiv cu o structură individuală, constituind un ansamblu de piese, cu aspect exterior de sine-stătător (de regulă, asigurat de o carcasă ce îmbracă ansamblul de piese ce compun aparatul), susceptibil sau nu de interconectare cu alte aparate, ce îndeplineşte una sau mai multe funcţii unice în raport de alte aparate diferite şi poate funcţiona individual sau în cadrul unei configuraţii, indiferent dacă pentru a funcţiona (pentru a-şi îndeplini funcţia sau funcţiile specifice) este nevoie să utilizeze resursele altui aparat, care îi gestionează sau nu activitatea.

în ceea ce priveşte dreptul reclamantei de a solicita plata sumelor de bani datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copie privată pentru perioada anterioară numirii sale ca organ de gestiune colectivă unic colector al acesteia pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, nu prezintă nici o relevanţă data scadenţei obligaţiei de plată a remuneraţiei.

Din perspectiva dreptului organismului de gestiune colectivă de a cere plata remuneraţiei restante prin prezintă importanţă data cererii de plată, iar nu data scadenţei obligaţiei de plată.

Prin urmare, indiferent de data scadenţei obligaţiei de plată a remuneraţie compensatorie pentru copie privată, după numirea sa, reclamantul, în calitatea sa de mandatar, este îndreptăţit să solicite nu numai plata obligaţiilor a căror scadenţă este ulterioară acestei date, dar şi a acelor obligaţii care, deşi ajunse la scadenţă, nu au fost executate de către debitori.

Aceasta întrucât reclamantul este titularul unui drept de colectare a remuneraţiei compensatorii pentru copie privată, ce intră în conţinutul dreptului artiştilor interpreţi la încasarea cotei corespunzătoare în urma distribuirii sumelor încasate cu acest titlu, ca drept de a cere plata (respectiv executarea obligaţiei, plata fiind cherabilă), conţinut al mandatului pentru încasarea plăţii.

Dreptul de a colecta nu este circumscris doar sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copie privată născute şi/sau scadente după desemnarea reclamantei colector unic, întrucât dreptul de a colecta remuneraţia respectivă nu este unul concomitent şi corelativ.

Obligaţia de plată a acestei remuneraţii de către apelanta-pârâtă este corelativă dreptului artiştilor interpreţi la remuneraţie.

Colectarea acesteia prin intermediul unui organ de gestiune colectivă constituie doar un mijloc de încasare, respectiv de realizare a dreptului al artiştilor interpreţi la remuneraţie compensatorie şi de executare a contractului de mandat legalin.

Dreptul de a colecta sumele de bani datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copie privată este un drept pe care artiştii interpreţi şi-l exercită prin mandatar.

Mandatul are caracter legal, faţă de prevederile art. 123 alin. (2) raportat la art. 107 din Legea nr. 8/1996, în conţinutul în vigoare în perioada de referinţă.

Prin urmare, indiferent de modificările cu privire la titularul calităţii de mandatar, apelanta-pârâtă este obligată a plăti celui care are calitatea de mandatar la momentul executării benevole sau silite a obligaţiei de plată, întrucât beneficiarul plăţii este acelaşi, artistul interpret.

Dovada mandatului nu este necesară în contradictoriu cu apelanta-pârâtă, în calitate de debitor al obligaţiei legale de plată a remuneraţiei, ci numai în raporturile de mandat dintre intimatul-reclamant şi artiştii interpreţi, dat fiind scopul gestiunii colective a acestor drepturi.

Singura apărare eficientă, pe care şi-ar fi putut-o face apelanta-pârâtă cu privire la obligaţiile scadente anterior numirii intimatei-reclamante drept colector unic, ar fi fost aceea că a plătit, sumele aferente perioadei anterioare, mandatarului anterior.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.

în temeiul art. 274 alin. (1) raportat la art. 298 C. pr. civ., Curtea ca obliga apelanta la plata în favoarea intimatului a sumei de 2500 lei, reprezentând onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată, apelanta fiind în culpă procesuală. (T.E.V.)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept de autor. Remuneraţie compensatorie pentru copia privată. Suporturi pe care sunt înregistrate operele în legătură cu care se datorează remuneraţie compensatorie. Momentul de la care se datorează sumele cu acest titlu, în corelare cu momentul desemnă