Marcă având un caracter puternic distinctiv. Acţiune în contrafacere. Similaritatea semnelor cu marca. Element verbal comun, expus într-o formă stilizată, central, asociat unor alte elemente verbale, în grafie latină, fără semnificaţie în limba română
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35
Mărcile „HUGO" şi „BOSS” au un puternic caracter distinctiv pentru produsele de parfumerie, fiind alcătuite din 4 litere, uşor de perceput pe cale vizuală şi de pronunţat, fără nicio semnificaţie pentru respectivele produse.
în cuprinsul semnelor existente pe etichetele produselor importate, reţinute în vamă ca fiind contrafăcute, ce pot fi percepute ca mărci de către consumatori, cuvintele HUGO şi BOSS, chiar dacă sunt scrise cu litere stilizate ce se aseamănă cu semnele folosite pentru scrierea în limba japoneză sau chineză, pot fi percepute atât pe cale vizuală, cât şi auditivă, în plus, aşezate în zona centrală a etichetelor şi cu caractere îngroşate, reprezintă elementul tare al semnelor aplicate pe respectivele produse.
Cuvintele „HITOSHI", „SATOSHI”, „HOHAMI”, „SAKURA", „HOSHI" scrise cu litere clasice de tipar specifice limbii latine, în partea central superioară a etichetei, nu pot fi privite ca mărci ale produselor reţinute.
Nu se poate considera că un consumator rezonabil de diligent ar percepe că marca aplicată pe produsele respective ar fi constituită doar din cuvântul postat în partea superioară a etichetei, în condiţiile în care, de regulă, mărcile se aplică pe zona centrală a acesteia, iar în cazul de faţă, cuvintele existente în această zonă centrală sunt scrise cu un font mai mare decât cuvântul din zona superioară şi, în plus, elementele centrale HUGO DEEP RED, HUGO şi BOSS sunt şi îngroşate.
(C. Ap. Bucureşti secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 208/R din 14 septembrie 2007)
NOTĂ: Hotărârea este irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat (decizia nr. 1729 din 14 martie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă sub nr. 1635/3/2007 reclamanta E.C. GmbH a chemat în judecată pe pârâţii SC L. SRL şi O.S.I.M. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care va pronunţa să se constate că mărfurile reţinute de autorităţile vamale conform deciziei nr. 26525/SSCV/FM din 29 decembrie 2006 aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra mărcilor „HUGO" şi „BOSS" şi să se dispună interzicere importului şi a comercializării neautorizate de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau similare mărcilor „HUGO" şi „BOSS".
în motivarea cererii, s-a arătat că autorităţile vamale din cadrul Biroului Vamal Albiţa au reţinut ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală un număr de 576 flacoane apă de toaletă inscripţionate SATOSHI-BOSS WOMAN; 1152 flacoane apă de toaletă inscripţionate HOHAMI-HUGO WOMAN; 576 flacoane apă de toaletă inscripţionate HITOSHI-HUGO DEEP RED; 1152 flacoane apă de toaletă inscripţionate SAKURA-BOSS MEN; 1152 flacoane apă de toaletă inscripţionate HOSHI-HUGO MEN.
Prin sentinţa civilă nr. 542 din 11 aprilie 2007 Tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta E.C. GmbH şi a constatat că mărfurile reţinute de autorităţile vamale conform Deciziei nr. 26525/SSCV/FM din 29 decembrie 2006 a Autorităţii Naţionale a Vămilor, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra mărcilor „HUGO" şi „BOSS". S-a interzis pârâtei importul şi comercializarea neautorizată a produselor purtând mărci identice sau similare mărcilor de mai sus. Totodată s-a respins cererea faţă de pârâtul O.S.I.M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut în esenţă că mărfurile reţinute de autorităţile vamale au aplicate asupra lor semne identice cu mărcile „HUGO" şi „BOSS", asupra cărora reclamanta deţine un drept de proprietate. Făcând aplicarea art. 16 din AcordulTRIPS, instanţa a de fond a constatat că este prezumat riscul de confuzie şi, prin urmare, mărfurile reţinute de autorităţile vamale sunt contrafăcute. De asemenea, s-a reţinut că pârâta nu a făcut dovada drepturilor exclusive asupra denumirii produselor importate, nu a contestat ordinul autorităţii vamale de reţinere a mărfurilor contrafăcute şi nici nu a răsturnat prezumţia existenţei riscului de confuzie.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia în cauză nu există o contrafacere de marfă, mărcile de parfumuri fiind cele scrise cu caractere latine, iar cele scrise cu caractere orientale, chinezeşti, reprezintă doar o indicare a plantelor aromate din care se extrag esenţele de parfum folosite în procesul de producţie, reţinând că din copiile etichetelor autoadezive depuse la fila 31 din dosar rezultă că mărcile de parfumuri sunt scrise în totalitate cu caractere latine, în alfabetul latin şi nu cu ideograme, chiar dacă mărcile „HUGO" şi „BOSS" sunt scrise cu litere ornamentale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta arătând următoarele:
Pârâta a importat din Republica Moldova apă de colonie, iar la controlul vamal din Vama Albiţa i-au fost reţinute mai multe produse susţinându-se că ar fi contrafăcute.
Printre produsele reţinute de autorităţile vamale se numără şi cele inscripţionate „HOSHI Şi SAKURA" care sunt inscripţionate cu hieroglife chinezeşti, „HOSHI" nu „HUGO", „SAKURA" nu „BOSS" cum în mod greşit şi tendenţios au trecut autorităţile vamale.
împotriva hotărârii organelor vamale de a reţine mărfurile importate apelanta a formulat contestaţie ce nu s-a soluţionat până în prezent, fiind informată că aceasta este suspendată până la soluţionarea acţiunilor civile introduse de avocaţii ce reprezintă societăţi străine în România şi le apără dreptul de proprietate intelectuală.
Instanţa de fond a plecat de la premisa că decizia nr. 26525/SSCV/FM din 29 decembrie 2006 nu a fost contestată şi este definită ca făcând proba situaţiei de fapt prezentată.
întrucât în cursul judecăţii s-a făcut dovada cu buletinul de analiză a substanţei care compun parfumurile că acestea nu sunt identice cu cele folosite de societatea reclamantă, că hieroglifele chinezeşti nu sunt identice cu grafica franceză şi nici fonetica limbii franceze cu cea a limbii chineze, iar denumirea corectă a produselor este „HOSHI" şi „SAKURA" scrise cu grafică latină, a solicitat apelanta admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
în faza de judecată a apelului intimata nu a depus întâmpinare.
A adus însă la cunoştinţă instanţei de apel că s-a schimbat titularul celor două mărci, şi anume, în prezent acesta este HUGO BOSST.M.M. GmbH &Co. K.G.cu sediul în Germania. Totodată, societatea de avocatură care a introdus acţiunea iniţială a făcut dovada că este împuternicită şi de către noul titular al mărcii să-l reprezinte în acest proces.
Analizând apelul de faţă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
1) în primul rând nu are nici o relevanţă faptul că apelanta pârâtă a formulat contestaţie împotriva deciziei emise de Autoritatea Naţională a Vămilor prin care s-a dispus reţinerea mărfurilor importate de pârâtă.
Obiectul prezentei acţiuni nu îl constituie legalitatea sau nelegalitatea deciziei de reţinere a mărfurilor, ci stabilirea caracterului contrafăcut al acestora.
Din această perspectivă adresa nr. 26525 din 29 decembrie 2006 nu reprezintă decât un mijloc de probă ce a fost administrat de reclamantă pentru a dovedi pătrunderea pe teritoriul României a anumitor mărfuri, care purtau aplicate anumite semne. Or, acest fapt (importul mărfurilor identificate în decizie), nu este contestat de nici una din părţi.
2) Ceea ce contestă apelanta este faptul că mărfurile respective ar avea aplicate alte semne decât cele care au fost indicate de autorităţile vamale în cuprinsul deciziei, neexistând risc de confuzie, cu consecinţa faptului că mărfurile nu sunt contrafăcute.
Analizând această critică, instanţa reţine următoarele.
în cuprinsul deciziei nr. 26525/SSCV/FM din 29 decembrie 2006 autorităţile vamale au arătat faptul că au reţinut de la pârâtă mai multe produse de parfumerie purtând aplicate semnele SATOSHI-BOSS WOMAN; HOHAMI-HUCO WOMAN; HITOSHI-HUGO DEEP RED; SAKURA-BOSS MEN; HOSHI-HUCOMEN.
Această decizie nu reprezintă însă singurul act în baza căruia instanţa de fond a reţinut care sunt semnele aplicate pe produsele importate de pârâta apelantă.
Astfel, la fila 32 din dosarul primei instanţe se află expuse etichetele aplicate pe produsele reţinute de autorităţile vamale (printre care şi cele care fac obiectul prezentei judecăţi).
Această listă a etichetelor (de fapt, fotocopiile etichetelor) a fost depusă de către apelanta pârâtă şi nu a fost contestată de către reclamantă.
în aceste condiţii, Curtea constată că nu mai era necesar a se depune la dosar fotografiile produselor reţinute pentru a se observa în mod nemijlocit de către instanţă care sunt semnele aplicate pe acestea, fotocopiile etichetelor fiind suficiente pentru a putea face analiza.
Procedând, aşadar, ta cercetarea acestor etichete Curtea constată următoarele:
Unul din loturile de parfumuri reţinute aveau aplicate o etichetă pe care sunt perceptibile unei persoane care cunoaşte limba română următoarele semne: Hl-TOSHI HUGO DEEP RED EAU DE TOILETTE JAPAN DESIGN (coloana 1, linia 7).
Din motive tehnice, Curtea nu poate reproduce în mod identic grafia literelor care compun aceste cuvinte, dar poate face o descriere a lor.
Astfel, cuvântul HITOSHI este scris cu litere latine mari de tipar şi ocupă partea central superioară a etichetei.
Partea centrală a etichetei este ocupată de cuvintele HUGO DEEP RED, cuvinte care sunt scrise cu litere în forme stilizate, având structura de bază a literelor latine, dar cu elemente accesorii dispuse în aşa fel încât, la o privire superficială şi de la distanţă, se aseamănă cu semnele folosite pentru scrierea în limba japoneză sau chineză.
Curtea reţine însă că aceste elemente accesorii aplicate structurii centrale a literelor nu sunt de natură să împiedice pe consumatorul român rezonabil de diligent să atribuie acestor semne semnificaţia unor litere latine, cu consecinţa perceperii cuvintelor formate din aceste litere ca pe nişte cuvinte latine.
Partea inferioară a etichetei este inscripţionată cu următoarele cuvinte scrise cu caractere latine de tipar, dar într-un font mult mai mic decât celelalte: EAU DE TOILETTE JAPAN.
în mod similar etichetei analizate mai sus, sunt inscripţionate şi celelalte etichete pe care se percep semnele: SATOSHI BOSS WOMAN (coloana 3, linia 12); HOHAMI HUGO WOMAN (coloana 3, linia 9); SAKURA BOSS MEN (coloana 3, linia 13); HOSHI HUGO MEN (coloana 3, linia 7).
Astfel, cuvintele SATOSHI, HOHAMI, SAKURA şi HOSHI sunt scrise cu litere clasice de tipar specifice limbii latine, iar semnele ce sunt percepute ca fiind cuvintele BOSS WOMAN, HUGO WOMAN, BOSS MEN şi HUGO MEN sunt scrise cu litere în forme stilizate, a căror descriere s-a făcut mai sus.
De asemenea, toate etichetele poartă menţiunea EAU DE TOILETTE JAPAN în partea inferioară a etichetei.
Cercetând modul de dispunere pe etichete a semnelor respective, Curtea apreciază că un consumator mediu poate să perceapă că marca produselor respective este compusă fie din asocierea tuturor cuvintelor perceptibile dispuse în partea superioară şi centrală a etichetei, fie din asocierea cuvintelor dispuse în partea centrală a etichetei.
în opinia Curţii, nu se poate considera că un consumator rezonabil de diligent ar percepe că marca aplicată pe produsele respective ar fi constituită doar din cuvântul postat în partea superioară a etichetei, în condiţiile în care, de regulă, mărcile se aplică pe zona centrală a etichetelor, iar în cazul de faţă, cuvintele existente în această zonă centrală sunt scrise cu un font mai mare decât cuvântul din zona superioară şi, în plus, elementele centrale HUGO DEEP RED, HUGO şi BOSS sunt şi îngroşate.
Prin urmare, este nefondată critica apelantei în sensul că mărcile produselor reţinute ar fi constituite doar din semnele aplicate în zona superioară a etichetei.
Consideraţiile de mai sus conduc automat la o situaţie de fapt parţial diferită decât cea reţinută de prima instanţă.
Astfel, pe de o parte, din examinarea certificatelor de înregistrare a mărcilor reclamantei în comparaţie cu semnele existente pe etichetele produselor importate de pârâtă, se observă că nu există identitate în ceea ce priveşte mărcile şi semnele. în acest sens, mărcile înregistrate sunt unele combinate, având în componenţa lor cuvintele HUGO şi BOSS, iar ca element figurativ forma îngroşată a literelor care compun elementul HUGO. în schimb, elementele verbale HUGO şi BOSS ce se percep pe etichetele produselor importate de pârâtă au literele într-o formă stilizată, diferită de forma literelor ce compun mărcile reclamantei.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus, Curtea consideră că semnele ce sunt percepute ca mărci de către consumatori ca fiind aplicate pe produsele pârâtei sunt fie asocierea tuturor cuvintelor din partea zona superioară şi centrală a etichetei, fie doar asocierea cuvintelor din zona centrală. în ambele cazuri, pe lângă elementele HUGO sau BOSS, mai există şi alte elemente verbale, astfel încât nu se poate considera că există identitate între mărci şi semne.
Reţinând aşadar că nu există identitate dintre mărci şi semnele percepute ca mărci aplicate pe produsele pârâtei, Curtea urmează să analizeze dacă există similaritate între acestea şi risc de confuzie pentru public, condiţii necesare pentru admiterea acţiunii în contrafacere (identitatea produselor este o condiţie ce este îndeplinită în cauză şi necontestată de părţi).
Procedând la acest demers, Curtea reţine următoarele:
Două mărci se găsesc în situaţia de a fi similare când, fără a fi identice, se aseamănă una cu cealaltă (în cazul de faţă similaritatea este analizată între mărcile reclamantei şi semnele aplicate pe produsele pârâtei, dar pentru uşurinţa exprimării, în continuare se^ vorbidfispra rnărci)^. _______
Aşadar, pentru similaritate este necesară identificarea acelor elemente comune dintre cele două mărci, elemente care să determine o asemănare între acestea.
în aprecierea similarităţii dintre două mărci prezintă importanţă următoarele aspecte:
- pentru mărcile verbale compuse dintr-un singur cuvânt: prefixul sau sufixul sau ambele sunt identice; cuvântul cuprinde un număr suficient de silabe sau de combinaţii de vocale sau de consoane considerate apropiate; într-un cuvânt de 3-4 litere diferă o singură literă; cuvântul este diferit, dar semnificaţia sa este identică în aceeaşi limbă sau în traducere; în stabilirea apropierilor ce rezultă din pronunţie se are în vedere, în principal, fonetica limbii române iar, în secundar, fonetica celor mai cunoscute limbi de circulaţie europeană;
- pentru mărcile verbale alcătuite din mai multe cuvinte: cel puţin unul dintre cuvinte, considerat element de bază al mărcii, este identic; în lipsa unor cuvinte identice, se stabilesc apropieri între elementele verbale ca şi în cazul mărcilor compuse dintr-un singur cuvânt;
- pentru mărcile figurative: conţinutul şi caracteristicile desenelor; trăsăturile şi linia desenelor; culorile şi modul în care sunt dispuse; compararea elementelor principale, stabilindu-se dacă apropierile sunt esenţiale şi deosebirile neesenţiale; caracterul literelor, aşezarea lor;
- pentru mărcile combinate se aplică criteriile de mai sus pentru fiecare din elementele verbale şi figurative, cu observaţia că elementele verbale beneficiază de preferinţă în raport de cele figurative, având în vedere că se percep şi pe cale auditivă.
De asemenea, atunci când se examinează similaritatea dintre două mărci, ponderea cea mai însemnată o are prima impresie, de ansamblu, pe care o produc mărcile din punct de vedere vizual şi auditiv.
în acelaşi timp trebuie luate în considerare într-o măsură mai mare elementele de asemănare dintre mărci, în raport cu cele care fac diferenţierea acestora.
Procedând la aplicarea acestor criterii pentru a stabili existenţa unei asemănări între mărcile reclamantei şi semnele aplicate pe etichetele produselor pârâtei, Curtea apreciază că numărul şi gradul asemănărilor dintre mărci şi semne este de natură a conferi un caracter similar acestora, în interpretarea ce trebuie dată textului de lege.
Astfel, mărcile reclamantei HUGO şi BOSS au un puternic caracter distinctiv pentru produsele de parfumerie, fiind alcătuite din 4 litere, uşor de perceput pe cale vizuală şi de pronunţat, fără nici o semnificaţie pentru respectivele produse.
în cuprinsul semnelor existente pe etichetele produselor importate de pârâtă, ce pot fi percepute ca mărci de către consumatori, cuvintele HUGO şi BOSS, chiar dacă sunt scrise cu litere stilizate, pot fi percepute atât pe cale vizuală, cât şi auditivă. în plus, ele sunt aşezate în zona centrală a etichetelor şi îngroşate, astfel încât reprezintă elementul tare al semnelor aplicate pe respectivele produse.
Având în vedere puternicele asemănări între mărcile reclamantei şi elementele esenţiale, tari ale semnelor pârâtei, Curtea reţine că există similaritate între mărci şi semne.
în ceea ce priveşte riscul de confuzie, Curtea reţine următoarele:
Astfel cum rezultă din interpretarea literală a termenilor, riscul de confuzie constă în probabilitatea ca publicul să confunde cele două mărci, mai bine zis, în speţa de faţă, semnul cu marca anterioară. Nu este însă vorba despre sensul restrâns, din limbajul comun al noţiunii de confuzie, ci despre interpretarea extensivă ce trebuie făcută în privinţa acestei noţiuni, având în vedere că legiuitorul include în cadrul acesteia şi riscul de asociere: „dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară".
Astfel, riscul de confuzie poate fi:
- direct: cumpărătorulcumpără produsul pecareeste aplicată marca frauduloasă considerând că, de fapt, cumpără produsul autentic; cumpărătorul distinge perfect produsele, dar crede datorită caracteristicilor comune ale semnelor aplicate pe acestea, că aceste produse provin de la aceeaşi întreprindere;
- indirect: cumpărătorul este conştient că cele două produse sau servicii provin de la două întreprinderi diferite, dar consideră că între cele două există legături juridice, financiare, tehnice sau economice.
în aplicarea art. 35 din Legea nr. 84/1998, pentru a intra în conflict cu o marcă anterior înregistrată, similaritatea semnului cu marca anterioară trebuie să creeze în mod obligatoriu un risc de confuzie, riscul de asociere nefiind el însuşi suficient.
Altfel spus, asocierea care se poate crea în mintea consumatorilor între semn şi marcă trebuie să fie doar mijlocul prin care aceştia să poată ajunge în situaţia de a le confunda (direct sau indirect).
în aprecierea similarităţii şi a riscului de confuzie dintre un semn şi o marcă trebuie avute în vedere următoarele reguli:
- consumatorul nu compară, de regulă, semnul şi marca, unul lângă alta; el are în faţă, de obicei, numai semnul fraudulos pe care îl compară cu amintirea avută despre marca anterioară. în aprecierea riscului de confuzie se va avea în vedere un consumator obişnuit cu o memorie de nivel mediu, rezonabil de bine informat.
- trebuie determinat segmentul de public relevant căruia i se adresează semnul şi marca.
- marca şi semnul trebuie comparate ca întreg, acordându-se o pondere mai mare elementelor comune ce ar putea duce la confuzie; diferenţele pe care un consumator obişnuit nu le-ar remarca nu trebuie accentuate.
- în cazul în care marca şi semnul au un element comun trebuie văzut dacă acel element este foarte distinctiv sau, dimpotrivă. în prima situaţie riscul de confuzie va fi mai mare.
Raportând aceste consideraţii referitoare la interpretarea noţiunii de „risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere” la speţa de faţă Curtea apreciază următoarele:
Aşa cum s-a reţinut mai sus elementul comun al semnelor şi mărcilor este dat de elementele verbale HUGO şi BOSS.
în condiţiile în care aceste elemente au un puternic caracter distinctiv şi au poziţia unor elemente tari ale semnelor aplicate pe etichetele pârâtei, Curtea consideră că un consumator mediu poate considera în mod rezonabil că produsele ce poartă aceste etichete provin de la acelaşi întreprinzător care şi-a extins sau dezvoltat marca ori modul de promovare a produselor sale. De asemenea, consumatorul mediu ar putea să considere că între cele două întreprinderi există anumite legături economice sau financiare.
în ambele astfel de situaţii, există risc de confuzie (direct sau indirect), astfel încât este îndeplinită şi ultima condiţie pentru considerarea mărfurilor respective ca fiind contrafăcute.
în consecinţă, Curtea reţine că sub acest aspect soluţia primei instanţe este legală, urmând a fi înlocuită parţial motivarea cu considerentele expuse mai sus.
3) O ultimă critică formulată de apelantă a vizat faptul că mărfurile pârâtei nu au aceeaşi compoziţie cu cele ale reclamantei.
Critica este irelevantă în cadrul unei acţiuni în contrafacere de marcă, unde se analizează doar semnele şi natura produselor, iar nu şi caracteristicile tehnice ale produselor, potrivit art. 35 din legea nr. 84/1998.
Având în vedere considerentele expuse Curtea va respinge ca nefondat apelul. (T.E.V.)
| ← Dreptul de autor. Operă fotografică. Publicarea operei sub... | Marcă înregistrată pe cale internaţională. Aranjamentul de... → |
|---|
