Marcă înregistrată pe cale internaţională. Aranjamentul de la Madrid. Protecţie pe teritoriul României. 1. Data începerii protecţiei. 2. încetarea protecţiei. Decăderea din dreptul la marcă pentru nefolosire efectivă. Calculul termenului de decădere.
| Comentarii |
|
Aranjamentul de la Madrid, art. 4 alin. (1) Legea nr. 84/1998: art. 45 lit. a), art. 65, art. 95 alin. (1)
1. Este nelegal considerentul că, anterior adoptării Legii nr. 84/1998 şi, implicit, a art. 65 din lege, nu ar putea fi determinată data începerii protecţiei şi pe teritoriul României a unei mărci înregistrate internaţional şi cu privire la care România este ţară desemnată, întrucât sursa acestei informaţii nu este legea internă, ci reglementarea internaţională cuprinsă în Aranjamentul de la Madrid ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968.
Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Aranjamentul de la Madrid, înregistrarea internaţională a unei mărci produce efecte de la data depunerii cererii la Oficiul Mondial al Proprietăţii Intelectuale, astfel încât protecţia operează şi pe teritoriul României, ca ţară desemnată, de la aceeaşi dată.
2. Dacă protecţia asupra mărcii a fost astfel obţinută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 84/1998, în condiţiile în care reglementarea anterioară nu conţine o dispoziţie similară, calculul termenului de 5 ani prevăzut de art. 45 lit. a) din lege - privind decăderea din drepturile conferite de marcă pentru nefolosire efectivă pe teritoriul României - se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la 23 iunie 1998, la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 95 alin. (1).
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 62/A din 8 martie 2007)
NOTA 1: Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor de fabrică şi de comerţ a fost semnat ta 14 aprilie 1891, cu ocazia unei conferinţe de revizuire a Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale (1883) şi a fost revizuit de mai multe ori, ultima dată la Stockholm în anul 1967.
Aranjamentul de la Madrid a fost ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968 (M. Of. nr. 1 din 6 ianuarie 1968.
NOTA 2: Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 9 din 5 ianuarie 2004 reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.A. SRL solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa în temeiul art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, să se dispună decăderea pârâtei din drepturile conferite prin înregistrarea mărcii „ALLA BeUltalia”.
în motivarea cererii reclamanta a învederat că în urma solicitării sale adresată O.S.I.M. pentru înregistrarea mărcii Bella Italia, a fost emis avizul de refuz provizoriu întemeiat pe prevederile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 fiind încunoştinţată prin acesta că nu poate proceda la înregistrarea acestui semn întrucât se opune marca ALLA BeU’ltalia, aparţinând pârâtei.
Reclamanta pretinde că pârâta, titulară a mărcii anterior menţionate nu a efectuat acte de folosire efectivă pe teritoriul României a acestei mărci, fără motive justificate, astfel încât dacă această inacţiune se verifică pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani, se poate dispune la cererea oricărei persoane interesate, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, în baza art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998.
Conform datelor furnizate la solicitarea reclamantei, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului i-a comunicat acesteia prin adresa nr. 30995 din 3 decembrie
2003 că pe teritoriul României nu figurează nicio firmă cu acest nume.
Reclamanta mai arată că pârâta şi-a înregistrat marca la O.S.I.M. din 2 octombrie 1993 şi nu numai în ultimii 5 ani, dar încă de la data înregistrării, titularul mărcii nu a folosit pe teritoriul României semnul pentru care a obţinut protecţie.
în drept s-au invocat prevederile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998.
La termenul de judecată din 21 aprilie 2005 s-a dispus introducerea în cauză a O.S.I.M. în calitate de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 471 din 19 mai 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit extrasului Romarin depus la dosar de reclamantă, pârâta SC A.A. SRL este titulara mărcii ALLA Bell’ltalia, înregistrată pe cale internaţională la data de 10 februarie 1993.
S-a constatat însă, că din înscrisurile cauzei nu rezultă data începând cu care înregistrarea mărcii şi-a produs efecte în România, având în vedere că la acel moment nu erau aplicabile prevederile art. 65 din Legea nr. 84/1998, în temeiul cărora înregistrările internaţionale îşi produc efecte şi în România în mod direct.
Instanţa a apreciat că deşi reclamanta şi-a justificat interesul în promovarea acţiunii prin demersurile privind înregistrarea semnului „Bella Italia 1999" şi cu toate că pârâta nu a făcut dovada folosirii efective a mărcii pe teritoriul României, nu se poate reţine împlinirea termenului de 5 ani de la data înregistrării mărcii.
în termen legal, împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat în esenţă, că hotărârea apelată ignoră cadrul legislativ existent anterior Legii nr. 84/1998 şi respectiv împrejurarea că România a ratificat prin Decretul nr. 1176/1998 Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor.
Apelanta mai susţine că în fişa Romarin 9/2003 se specifică data comunicării în România a înregistrării mărcii, respectiv 23 aprilie 1993.
în această situaţie, chiar şi în cazul în care termenul de 5 ani prevăzut de lege pentru a se dispune sancţiunea decăderii din drepturile conferite de marcă, în temeiul art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, s-ar considera că începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii, acesta este îndeplinit faţă de momentul introducerii acţiunii, 5 ianuarie 2004.
în această etapă procesuală, pârâta, de asemenea, nu a administrat nicio dovadă a folosirii efective a mărcii, deşi sarcina unei astfel de probe îi revenea, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998; cu toate că aceasta a fost legal citată prin mandatarul său cunoscut în ţară, în aplicarea prevederilor art. 87 pct. 8 C. pr. civ. şi art. 67 alin. (3) din acelaşi cod.
La termenul de azi, în şedinţă publică, instanţa din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.S.I.M., excepţie ce se consideră a fi întemeiată deoarece prezenţa în proces a O.S.I.M. nu se justifică din perspectiva art. 82 din Legea nr. 84/1998, câtă vreme prezenta cerere are ca obiect decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, iar simpla împrejurare că apelanta-reclamantă a solicitat să se dispună şi radierea înregistrării mărcii efectuată la O.S.I.M. pentru pârâtă, nu justifică o asemenea soluţie, deoarece oricum această formalitate administrativă urmează să fie efectuată ulterior, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a eventualei soluţii de decădere din drepturile conferite de marcă, aceasta realizându-se pe baza comunicării persoanei interesate adresate autorităţii competente, potrivit Regulii 32 din H.C. nr. 833/1998 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998, O.S.I.M. urmând a publica hotărârea în B.O.P.I. şi a face menţiune despre aceasta în Registru Naţional al Mărcilor.
Apelul formulat este fondat.
Analizând materialul probator al cauzei, evaluând şi înscrisurile noi comunicate la solicitarea instanţei de către O.S.I.M., Curtea apreciază sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică.
Apelanta reclamantă a depus la O.S.I.M. la 8 mai 2003 cerere de înregistrare a mărcii individuale combinate „Bella Italia" pentru clasele de produse şi servicii 30 (produse de patiserie, produse de cofetărie şi pizza) şi clasa 43 (servicii de alimentaţie publică).
Constatându-se incidenţa unui motiv relativ de refuz al înregistrării, O.S.I.M. a emis petentei avizul de refuz provizoriu invocându-se dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 în sensul că marca este similară cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, apreciindu-se că există risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară; s-a constatat din acest punct de vedere, indisponibilitatea semnului datorită existenţei anterioare a mărcii „ALLA Bellltalia", înregistrată internaţional în favoarea intimatei-pârâte sub nr. 598117, în ce priveşte clasa de produse 30, reţinându-se şi riscul de asociere cu clasa de servicii 43 pentru care apelanta-reclamantă a solicitat, de asemenea, protecţia.
Această împrejurare este de natură a contura interesul legitim, născut şi actual al apelantei-reclamante de a formula cererea în decăderea pârâtei din drepturile conferite de marcă, premisă impusă de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, prin promovarea cererii apelanta-reclamantă intenţionând disponibilizarea semnului şi prin acesta, crearea posibilităţii aproprierii lui legale şi, corelativ, înlăturarea impedimentului relativ reţinut prin avizul de refuz provizoriu anterior redat.
Potrivit relaţiilor comunicate de O.S.I.M. la solicitarea Curţii, rezultă că intimata-pârâtă a depus la O.M.P.I. la data de 10 februarie 1993 cererea de înregistrare internaţională mărcii „ALLA Bell’ltalia", România fiind ţară desemnată pentru acordarea protecţiei.
La 18 aprilie 1994, O.S.I.M. a notificat O.M.P.I. cu privire la refuzul de protecţie a mărcii „ALLA Bell’ltalia" pentru clasa de servicii 42 (hoteluri şi restaurante) deoarece i s-au opus la înregistrare marca internaţională „Bell” nr. 525443.
în consecinţă, marca pârâtei „ALLA Bellltalia” se bucură de protecţie pe teritoriul României până la data de 10 februarie 2013 pentru clasele de produse şi servicii: 29, 30, 31, 32, 33 şi 42 (din cea din urmă, mai puţin serviciile de „hoteluri şi restaurante"), cu începere de la data înregistrării internaţionale a mărcii -10 februarie 1993., potrivit art. 4 alin. (1) din Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968, contrar celor reţinute de tribunal.
Prin urmare, protecţia pârâtei operează pentru clasa 30 pentru care apelanta-reclamantă însăşi a formulat cererea de înregistrare a semnului „Bella Italia" pentru care O.S.I.M. a reţinut motivul de refuz la înregistrare pe temeiul art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, iar în ce priveşte clasa 42 pentru care O.S.I.M. a notificat la O.M.P.I. refuzul de protecţie a mărcii pârâtei pentru serviciile de hoteluri şi restaurante, se constată că protecţia pârâtei operează în ce priveşte cea din urmă clasă doar pentru serviciile de cafenele; şi, întrucât reclamanta a solicitat înregistrarea semnului său pentru clasa de servicii 43, respectiv servicii de alimentaţie publică, în mod evident cafenele reprezentând un serviciu de alimentaţie publică, cele două clase sunt similare, aflându-se într-un raport ca de la parte la întreg.
Protecţia pârâtei poartă asupra mărcii „ALLA Bellltalia", marcă figurativă, în timp ce apelanta-reclamantă a solicitat spre înregistrare marca individuală, combinată cu element figurativ „Bella Italia", aşa cum rezultă din cererea de înregistrare ce se regăseşte la fila 63 - dosar apel sau „Patiseria Bella Italia 1999", astfel cum rezultă în conţinutul aceleiaşi cereri la rubrica „reproducerea mărcii", asupra semnului în această formă, constituindu-se depozitul naţional reglementar potrivit deciziei din 17 iunie 2003 emisă de O.S.I.M., sau „Bella Italia 1999" astfel cum reiese din avizul de refuz provizoriu emis de O.S.I.M. apelantei-reclamante.
în oricare dintre aceste variante de solicitare a protecţiei de către apelanta-reclamantă, elementul dominant al semnului îl reprezintă expresia Bella Italia, ceea ce în comparaţie cu marca pârâtei „ALLA Bellltalia" (marcă în cadrul căreia elementul de bază îl constituie sintagma Bellltalia), prezintă un înalt grad de similaritate deoarece ambele semne sunt de natură a produce o impresie de ansamblu identică consumatorului mediu; pe de altă parte, ca şi în cazul apelantei-reclamante (pentru variantele extinse ale solicitării protecţiei) şi în cazul mărcii pârâtei, particula ALLA este scrisă deasupra expresiei Bellltalia cu litere mici, ceea ce o face cu atât mai puţin sesizabilă; cum în cazul comparării a două semne în competiţie, mai importante sunt asemănările decât deosebirile, Curtea constată că între Bella Italia şi Bellltalia diferenţele sunt de asemenea insesizabile, semnul fiind perceput în ansamblu, în mod similar de consumatorul mediu, simpla prezenţă a apostrofului între cele două cuvinte ale expresiei, în ce priveşte marca intimatei, fiind un amănunt ce scapă unui consumator mediu informat şi rezonabil de diligent.
Aşa cum deja s-a arătat, potrivit art. 4 alin. (1) din Aranjamentul de la Madrid înregistrarea internaţională a unei mărci produce efecte de la data depunerii cererii la O.M.P.I., astfel încât protecţia operează şi pe teritoriul României de la 10 februarie 1993, singura limitare ce a fost dispusă de autoritatea naţională competentă, fiind cea cu privire la serviciile de hoteluri şi restaurante din clasa 42 a Clasificării de la Nisa.
Faţă de această constatare, Curtea apreciază ca nelegală concluzia primei instanţe că anterior adoptării Legii nr. 84/1998 şi implicit a art. 65 din lege, nu ar putea fi determinată data începerii protecţiei şi pe teritoriul României a unei mărci înregistrate internaţional şi cu privire la care România este ţară desemnată, sursa acestei informaţii nefiind legea internă, ci reglementarea internaţională cuprinsă în Aranjamentul de la Madrid ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1969 şi deci, aplicabil de la această dată pe teritoriul ţării.
în plus, în exercitarea rolului activ, prima instanţă avea posibilitatea să solicite reclamantei producerea în cauză a unor dovezi cu privire la data la care marca intimatei a dobândit protecţie pe teritoriul României, având posibilitatea să indice părţii acele probe pe care le consideră adecvate unui asemenea scop şi care ar fi fost de natură să îi creeze convingerea că titlul de protecţie internaţională obţinut de pârâtă este valabil şi în România.
Este reală susţinerea apelantei din motivele de apel, că de vreme ce pârâta a obţinut protecţia asupra mărcii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 84/1998, reglementarea anterioară neconţinând o dispoziţiei similară, calculul termenului de 5 ani prevăzut de art. 45 lit. a) din lege, se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a legii, ceea ce în speţă este pe deplin îndeplinit, deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la 5 ianuarie
2004, iar legea-cadru a intrat în vigoare la 23 iunie 1998, la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 95 alin. (1).
Pe fondul cauzei, urmează a se constata că, deşi legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanţă fie prin intermediul mandatarului cu procură generală identificat din înscrisurile cauzei produse de apelantă, fie prin intermediul unui alt mandatar desemnat pentru prezenta cauză sau chiar personal, iar pe de altă parte, nu a administrat vreo probă în dosar din care să rezulte folosirea efectivă a mărcii, Curtea urmează a constata că cererea reclamantei privind decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca „ALLA Bellltalia" este pe deplin întemeiată, în ce priveşte clasele 30 şi 42 ce prezintă interes pentru apelantă, pentru restul claselor pentru care intimata are în continuare protecţie pe teritoriul României, apelanta-reclamantă nefiind în măsură a justifica vreun interes legitim pentru a se dispune decăderea.
Cum prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998 dispun că dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia, prin excepţie de la regula instituită prin art. 1169 C. civ., actori incumbit probatio, urmează a se dispune admiterea apelului conform art. 296 din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul celor anterior arătate, pentru clasele 30 şi 42, în aplicarea prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998. (A.C.)
| ← Marcă având un caracter puternic distinctiv. Acţiune în... | Marcă înregistrată pe cale internaţională. Decizia de... → |
|---|
