Dreptul de autor. Operă fotografică. Publicarea operei sub numele autorului, fără plata unei remuneraţii. Aprecierea prerogativelor morale şi patrimoniale
Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996, art. 10, art. 13 lit. b), art. 141
Autorului i-au fost respectate drepturile morale de autor, în accepţiunea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 8/1996, asupra operei fotografice, dacă, odată cu înmânarea fotografiilor către o persoană cunoscută, cu menţiunea de a-i fi predate pârâtei-intimate, şi-a exprimat acordul privind aducerea operei la cunoştinţa publică, acesta fiind rezultatul imediat urmărit, iar fotografiile au fost publicate sub numele său, fiindu-i, astfel, recunoscută şi făcută cunoscută calitatea de autor.
încălcarea drepturilor acestuia a intervenit, prin publicarea operei, numai în privinţa acelui drept patrimonial prevăzut de art. 13 lit. b) din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul la distribuirea operei, care implică, în sensul art. 141 „vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unor opere, precum şi oferirea publică a acestora" şi care este legat de plata unei remuneraţii în favoarea titularului dreptului.
în ceea ce priveşte despăgubirile pentru încălcarea acestui drept, autoevaluarea propriilor fotografii trebuie justificată prin raportare la criterii precum valoarea artistică a fotografiilor, dată de valoarea autorului acestora, al mijloacelor fotografice utilizate, al tehnicii fotografice.
Nu este atributul instanţei de a aprecia calitatea fotografiilor realizate, din perspectiva valorii intrinseci a acestora, ca opere de artă în accepţiunea autorului.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 429/R din 4 iunie 2007)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă la 2 martie 2006, reclamantul S.R. a chemat în judecată pârâţii SC F.T. SRL, prin preşedinte A.V., S. TV prin preşedinte A.V., SC C. SRL, prin preşedinte A.V. şi pe pârâta A.V., pentru ca prin hotărâre să se constate încălcarea dreptului de autor al reclamantului asupra fotografiilor realizate de acesta cu ocazia expoziţiei „Porţile Paradisului" din Central Park New York, fotografii ce au fost publicate fără drept în revista F. din luna martie 2005 şi în revista S. TV din luna februarie
2006, să fie obligaţi pârâţii la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a aducerii la cunoştinţa publicului a operei reclamantului fără consimţământul acestuia, prejudiciu în cuantum de 14000 euro (câte 2000 euro pentru fiecare expunere fotografică), cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii reclamantul arată că a participat la evenimentul - expoziţia „Porţile Paradisului" realizat de artiştii C. şi J. - C. în Central Park din New York în februarie 2005, ocazie cu care a realizat o serie de fotografii. La eveniment au participat A.V., preşedinte SC F.T. SRL şi criticul de artă R.V., căruia reclamantul i-a înmânat fotografiile realizate pentru a-i fi prezentate pârâtei A.V., cu care reclamantul a derulat anterior relaţii contractuale bune, urmând ca A.V. să-l contacteze pe reclamant în vederea încheierii unei convenţii necesare aducerii la cunoştinţa publicului, în condiţii legale, a operelor de artă fotografică.
Reclamantul arată că nu a fost însă contactat de A.V. iar în martie 2005 au fost reproduse 5 fotografii în revista F., cu menţiunea că sunt realizate de acesta, iar în revista S. TV au apărut alte două fotografii din cele realizate cu ocazia evenimentului de la New York.
Reclamantul arată că a contactat-o pe pârâta A.V., încercând să clarifice situaţia, dar aceasta a recunoscut doar că a publicat fotografiile, refuzând să acopere prejudiciul cauzat prin publicarea fără drept, iar urmare notificării reclamantului, s-a arătat dispusă să achite o serie de facturi restante ale SC F.T.
în consecinţă, reclamantul consideră că nu a existat consimţământul său pentru aducerea la cunoştinţa publicului a operei sale, sau măcar informarea sa despre această publicare, şi că a fost prejudiciat în drepturile sale, astfel cum sunt prevăzute în art. 7 lit. f) şi art. 12 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor.
Pârâtele SC F.T., SC S. TV, SC G. şi A.V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă întrucât cererea este nulă, fiind introdusă de o persoană fără calitate, respectiv este semnată de un avocat care nu a prezentat mandat autentic, conform art. 68 C. pr. civ., invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză a pârâţilor SC F.T., SC S. TV, SC G. şi A.V.
Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat să se pună în vedere reclamantului să-şi precizeze cererea privind temeiul de drept pe primul capăt al acţiunii şi pe al doilea capăt al cererii raportat la dispoziţiile Legii nr. 8/1996, arătând că sunt neîntemeiate pretenţiile reclamantului conform dispoziţiilor art. 87 din Legea drepturilor de autor întrucât fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă poate fi publicată şi reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, în speţă fiind reprezentată pârâta A.V. în câteva fotografii. Cu privire la fotografiile în care este prezentată opera artiştilor C. şi J. - C., pârâţii susţin că acestea au fost achitate de SC F. cu facturile fiscale nr. 0840612 din 9 septembrie 2005 şi nr. 0840615 din 12 octombrie 2005.
Pârâţii au invocat şi dispoziţiile art. 86 alin. (2), care stabilesc că drepturile patrimoniale asupra operei fotografice create la comandă se prezumă că aparţin celui care a făcut comanda, pentru o perioadă de 3 ani, dacă nu se prevede altfel prin contract.
La 24 mai 2006 pârâţii din cauză au formulat cerere de chemare în garanţie a pârâtei SC N.S. SRL pentru ca în cazulîn care vor cădea în pretenţii să fie obligată aceasta să despăgubească pârâţii cu suma egală la care vor fi obligaţi, respectiv 14000 euro reprezentând repararea prejudiciului generat de încălcarea dreptului de autor, cu cheltuieli de judecată.
Chemata în garanţie SC N.S. a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea introducerii cererii de chemare în garanţie şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie.
Pârâţii au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepţiei tardivităţii cererii de chemare în garanţie. Prin încheierea din 21 iunie 2006 a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi s-a acordat termen pentru a se pune în discuţia părţilor judecarea cererii de chemare în garanţie împreună cu cererea principală la termenul din
22 septembrie 2006 când s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi formarea unui dosar separat.
Tribunalul a dispus unirea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de către pârâţi, cu fondul cauzei, fiind necesare administrarea de probe în legătură cu soluţionarea fondului.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 274 din 14 februarie 2007.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate prin întâmpinare de către pârâtele SC F.T., SC S. TV, SC C. şi A.V., tribunalul a constat prin sentinţă, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, că susţinerile pârâtelor, în sensul că acesta nu este titular al unui drept protejat prin Legea nr. 8/1996 şi deci nu are calitate procesuală activă, nu sunt fondate. Astfel, cu privire la susţinerea potrivit căreia opera ce face obiectul cauzei deduse judecăţii este rezultatul unei comenzi, respectiv s-a executat în baza raportului comercial privind prestări servicii fotografice de către SC N.S. SRL, astfel că drepturile patrimoniale nu mai aparţin reclamantului ci beneficiarului SC F., autorul păstrând doar drepturile morale, s-a reţinut că deşi pârâtele au depus la dosar facturi emise de SC N.S. în care se menţionează „servicii foto pentru catalogul F.", nu rezultă din aceste înscrisuri că este vorba de fotografii executate de reclamant, nu există la dosar vreun contract de comandă privind aceste fotografii, încheiat între SC F. şi SC N.S. S-a mai reţinut că atâta timp cât reclamantul solicită să se constate că i s-a încălcat dreptul moral privind aducerea operei la cunoştinţa publicului, este justificată doar şi pentru acest drept prevăzut la art. 10 calitatea procesuală activă a reclamantului. Tribunalul a înlăturat şi celelalte susţineri ale pârâtelor privind faptul că opera nu este rezultatul unei activităţi de creaţie intelectuală şi nu este înregistrată la ORDA, întrucât nu s-au dovedit de către pârâte din ce motive nu pot fi considerate originale fotografiile realizate de reclamant (pentru a fi astfel protejate de legea dreptului de autor), dat fiind că inclusiv fotografiile cu valoare de informare ziaristică sunt opere originale protejate, şi de asemenea înregistrarea la ORDA sau la un organism de gestiune colectivă a unei opere nu este constitutivă de drepturi pentru niciun fel de operă, indiferent de felul acesteia, întrucât conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 285/2004 se prevede că o operă de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată indiferent de aducerea la cunoştinţa publicului, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.
Tribunalul a concluzionat astfel că reclamantul are calitatea de autor al operelor fotografice, nefiind necesară pentru realizarea acestor opere şi pentru protejarea lor acordul autorului operelor preexistente, în speţă acordul artiştilor Christo, având deci legitimare procesuală activă în cauză, astfel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată.
în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor din cauză, tribunalul a constatat că operele fotografice au apărut în Revista F. şi în Revista S. TV. în ce priveşte fotografiile apărute în revista S. TV, există la dosar un act din care rezultă că SC F. predă către prestatorul SC S. TV, pentru a publica în revista cu acelaşi nume două fotografii reprezentând evenimentul „Porţile Paradisului" de la New York, astfel încât nici S. TV şi nici editorul SC C. nu pot fi ţinute ca răspunzătoare pentru publicarea acestora, responsabilitatea revenindu-i atât pentru publicarea în revista F. cât şi în revista S. TV numai pârâtei SC F. care a susţinut că era deja titulara drepturilor patrimoniale de autor în discuţie, însă nu a făcut o dovadă în acest sens. în ce priveşte pârâta A.V., deşi aceasta reprezintă atât persoana juridică SC F.T. SRL, cât şi celelalte persoane juridice, SC S. TV şi SC C. Tribunalul a reţinut că nu poate fi obligată în raportuljuridic dedus judecăţii întrucât aceasta nu a decis cu privire la operele în discuţie în nume personal, ci în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice. în consecinţă, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC F.T. SRL şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC S. TV, SC C. SRL şi A.V. respingând în consecinţă acţiunea împotriva pârâtelor F.T., SC S. TV, SC G. şi A.V., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat în baza ansamblului probatoriului administrat în cauză că reclamantul are calitatea de autor al operelor artistice realizate la New York cu ocazia expoziţiei „Porţile Paradisului" din Central Park, operele fiind protejate în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 7, lit. f), art. 10, art. 12 şi art. 13, lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2005.
Tribunalul a apreciat astfel că autorul reclamant beneficiază atât de drepturile morale prevăzute la art. 10 cât şi de drepturile patrimoniale de la art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 8/1996, protecţia legală nefiind supusă condiţiei înregistrării la organismul administrativ ORDA sau la organismul de gestiune colectivă V.I.S.A.R.T.A., sau publicării, anterior pretinderii drepturilor legale, astfel cum s-a arătat mai înainte şi nefiind condiţionată nici de valoarea sau destinaţia, conform art. 7, în speţă neavând astfel importanţă că fotografiile s-au realizat în scop jurnalistic sau în alt scop.
Tribunalul a considerat că nu este relevantă nici modalitatea de execuţie a operelor, contrar susţinerilor pârâtelor care au afirmat că fotografiile în discuţie nu sunt originale şi deci nu se bucură de protecţie, reprezentând o executare mecanică, prin mijloace tehnice obişnuite, întrucât legea română protejează operele fotografice precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei, fără a face distincţie, astfel încât în cauză este îndeplinită condiţia unică a originalităţii, cerută de lege.
Cu privire la încălcarea drepturilor de autor, tribunalul a constatat că reclamantul a susţinut atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în concluziile scrise depuse în dosar, că a încredinţat fotografiile realizate la New York lui R.V. pentru a-i fi prezentate pârâtul A.V., preşedintele SC F.T. în scopul aducerii la cunoştinţa publică a acestora, rezultând din această împrejurare ca nu au fost încălcate drepturile morale ale autorului şi nici dreptul patrimonial prevăzut la art. 12 care se referă la dreptul autorului de a decide în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. Operele fotografice ale reclamantului au fost reproduse în revista F. şi revista S. TV, iar pârâta SC F. este răspunzătoare pentru publicarea fotografiilor în cele două publicaţii, nefăcând dovada că a încheiat contract cu reclamantul pentru plata drepturilor patrimoniale de autor cuvenite pentru reproducerea fotografiilor în publicaţiile menţionate, sau că a încheiat anterior un contract de comandă în vederea executării şi publicării fotografiilor respective. De asemenea, nu s-a făcut dovada printr-o factură fiscală sau chitanţa că reclamantul a primit în calitate de autor drepturile cuvenite pentru exploatarea dovedită a operelor sale, conform art. 13 lit. a) din legea drepturilor de autor, înscrisurile depuse de pârâta F. nefăcând dovada în sensul celor reţinute, întrucât din înscrisul de la dosar nu rezultă că s-a plătit reclamantului vreo sumă de bani şi de asemenea nici din factura emisă de SC N.S. nu rezultă acest lucru, nefiind dovedit că această societate are vreo legătură cu reclamantul.
Astfel, tribunalul a apreciat că deşi nu se poate reţine că s-a cauzat vreun prejudiciu reclamantului ca urmare a aducerii operei la cunoştinţa publicului fără consimţământul acestuia, întrucât fotografiile au fost înmânate tocmai în acest scop de către reclamant, prin intermediul lui R.V., către preşedintele SC F.T., în vederea publicării, nu s-a făcut dovada primirii de către reclamant a drepturilor de autor cuvenite pentru reproducerea operelor. Acordul de voinţă al părţilor pentru încheierea contractului de editare a fotografiilor a fost probat în cauză, dar nu s-a dovedit plata remuneraţiei cuvenită autorului reclamant. Astfel, nu se poate vorbi de încălcarea dreptului prevăzut la art. 12 din Legea nr. 8/1996, tribunalul a reţinut ca neîntemeiată pretenţia reclamantului de reparare a prejudiciului suferit ca urmare a încălcării acestui drept, de 14000 Euro, respingând cererea privind repararea acestui prejudiciu. Tribunalul a reţinut în schimb că este încălcat dreptul prevăzut la art. 13 lit. a) privind reproducerea operei fără plata remuneraţiei, astfel că, cererea reclamantului fiind considerată întemeiată sub acest aspect, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 700 euro cuvenite pentru exploatarea fotografiilor prin publicarea în revista F. şi S.TV, plătibiliîn lei la data efectuării plăţii, apreciind că suma de 100 euro este rezonabilă pentru reproducerea fiecărei fotografii din cele 7 aparţinând reclamantului, a căror publicare pârâta nu a contestat-o şi care a fost.
Tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, reduse proporţional cu admiterea în parte a cererii, conform chitanţei reprezentând onorariul de avocat, în temeiul art. 274 C. pr. civ.
împotriva acestei sentinţe, la 29 martie 2007 a declarat apel reclamantul, criticând-o ca fiind în parte nelegală şi netemeinică.
Astfel, apelantul a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că în cauză nu se poate reţine cauzarea unui prejudiciu ca urmare a aducerii operei la cunoştinţa publicului fără consimţământul său, simpla remitere a fotografiilor către pârâta A.V., preşedintele SC F.T. SA, prin intermediul domnului R.V., fiind
suficientă pentru publicarea, chiar şi fără drept, a acestora.
Această apreciere a fost considerată de apelant ca fiind în vădită contradicţie cu legea, fiind încălcate dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 8/1996, înţelegerea neputând fi considerată valabilă câtă vreme nu s-a stabilit un preţ pentru publicarea fotografiilor, suma de 100 Euro/fotografie fiind considerată insuficientă, în condiţiile în care fotografiile au fost făcute cu ocazia unui eveniment unic, cum a precizat însăşi pârâta F.
Apelantul a mai criticat hotărârea şi în ce priveşte dispoziţia de diminuare a cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat, măsură considerată nejustificată şi nemotivată pe temeiul unei dispoziţii legale.
Prin încheierea din 21 iunie 2007, Curtea a calificat prezenta cale de atac ca fiind recurs, pe temeiul dispoziţiilor art. 2821 C. pr. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs dezvoltate de recurentul reclamant, Curtea apreciază nefondate criticile privind soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi întemeiată critica privitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond.
Astfel, în ce priveşte critica legată de fondul cauzei, Curtea reţine că tribunalul a făcut o corectă analiză a cauzei din perspectiva raporturilor juridice născute între reclamant şi societatea pârâtă SC F.T. SRL, reţinând calitatea celui dintâi de autor al unor opere ce se bucură de protecţie legală în baza Legii nr. 8/1996, sub un dublu aspect, moral şi patrimonial, încălcarea drepturilor acestuia intervenind în cauză numai în privinţa acelui drept patrimonial prevăzut de art. 13 lit. b) din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul la distribuirea operei, care implică, în sensul art. 141 „vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unor opere, precum şi oferirea publică a acestora".
Drepturile morale de autor ale recurentului, în accepţiunea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 8/1996 i-au fost respectate, în sensul că odată cu înmânarea către o persoană cunoscută, R.V., a fotografiilor, cu menţiunea de a-i fi predate pâ-râtei-intimate A.V., recurentul şi-a exprimat acordul privind aducerea operei la cunoştinţa publică, acesta fiind rezultatul imediat urmărit.
Fotografiile au fost publicate sub numele recurentului reclamant, căruia i-a fost recunoscută şi făcută cunoscută astfel calitatea de autor.
Publicarea de către pârâta-intimată SC F.T. SRL a fotografiilor executate de către recurent are, în acest context, semnificaţia pe care instanţa de fond a avut-o în vedere, respectiv încălcarea acelui drept patrimonial ţinând de plata unei remuneraţii în favoarea titularului dreptului.
De altfel, criticile recurentului au în vedere suma considerată de instanţa de fond ca fiind corespunzătoare prejudiciului astfel creat.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că recurentul reclamant care şi-a evaluat propriile fotografii la o sumă de 2000 Euro/bucată nu a adus niciun argument care să susţină o asemenea evaluare şi o dovadă din care să rezulte că o asemenea sumă este justificată prin raportare la valoarea artistică a fotografiilor, dată de valoarea autorului acestora, al mijloacelor fotografice utilizate, al tehnicii fotografice etc.
Unicitatea evenimentului care a prilejuit creaţia operelor fotografice nu poate să justifice, prin ea însăşi, valoarea acestor opere, cu atât mai mult cu cât recurentul, fotograf profesionist şi care îşi are domiciliul în locul unde a avut loc evenimentul ce a prilejuit crearea operei, potrivit însăşi susţinerilor sale, participă îndeosebi la evenimente considerate deosebite şi care pot interesa un public de specialitate.
Nu este atributul instanţei de a aprecia calitatea fotografiilor realizate din perspectiva valorii intrinseci a acestora, ca opere de artă în accepţiunea reclamantului recurent.
Pe de altă parte, Curtea constată că argumentele aduse de intimaţi în favoarea respingerii cererii de chemare în judecată pe temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, neanalizate de instanţa de fond şi care nu au format obiect al unor critici în calea de atac, soluţia fiind favorabilă recurentului, conduc la concluzia existenţei unei posibile legitimări, cel puţin a intimatei A.V., precum şi a lui R.V., de publicare a acelor fotografii în care aceştia au fost surprinşi, fără a se putea analiza în recursul declarat exclusiv de reclamant aspectele vizând existenţa unei comenzi anterioare, a unei înţelegeri, de executare a acelor fotografii
în ce priveşte critica referitoare la diminuarea onorariului avocatului ales al reclamantului recurent, la suma de 500 lei, Curtea găseşte întemeiate criticile formulate de acesta.
Potrivit art. 274 alin. (3) C. pr. civ., „Judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Norma legală menţionată are în mod evident un caracter dispozitiv, instanţa fiind chemată să o aplice, în mod evident, exclusiv în situaţia unei cereri venind din partea celui ce ar cădea în pretenţii şi numai cu o temeinică motivare.
în cauză, nu rezultă nici din concluziile scrise depuse de intimaţi, din cele orale, cuprinse în practicaua sentinţei, că aceştia ar fi solicitat o diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamant şi care se regăseau exclusiv în cheltuielile legate de asigurarea apărării în proces.
Din această perspectivă, măsura luată de instanţă, de diminuare a acestor cheltuieli este nejustificată, luată în absenţa unei cereri care să aibă acest obiect.
Unicul argument adus de instanţa de fond reducerii cheltuielilor de judecată l-a reprezentat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
Argumentul nu este îndestulător, activitatea avocatului ales al reclamantului apreciindu-se, potrivit textului menţionat, nu numai în raport de valoarea pricinii ci şi de munca îndeplinită de avocat, iar sub acest din urmă aspect, în mod evident, activitatea avocatului ales, concretizată într-un domeniu aparte al dreptului, nu poate fi minimalizată printr-o raportare matematică la cuantumul pretenţiilor admise.
Recurentul-reclamant a făcut doveda achitării unui onorariu de avocat în sumă de 1.500 lei, potrivit chitanţei aflate la dosarul de fond.
în raport de considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul declarat în cauză, pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi va dispune modificarea în parte a sentinţei în sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată datorate de intimata SC F.T. SRL reclamantului la suma de 1500 lei.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. (A.C.)
← Drept de autor. Remuneraţie compensatorie pentru copia... | Marcă având un caracter puternic distinctiv. Acţiune în... → |
---|