Dublă preluare abuzivă. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, în condiţiile exproprierii şi demolării ulterioare a construcţiei
| Comentarii |
|
- Legea nr. 58/1974: art. 30
La data încheierii contractului de vănzare-cumpărare de către reclamanţi, respectiv 28.08.1987, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 58/1974, astfel că indiferent dacă s-a trecut sau nu expres în contract, în temeiul art. 30 din acest act normativ, terenul devenea proprietatea Statului Român, cumpărătorii dobândind doar un drept de folosinţă.
In măsura în care construcţia ar exista în prezent, reclamanţii cumpărători şi nu vânzătorii, foşti proprietari, ar fi îndreptăţiţi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, ceea ce ar face inaplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din această lege.
Numai că ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei, Statul Român a adoptat o altă măsură abuzivă, care s-a adăugat celei prevăzute de art. 30 din Legea nr. 58/1974, expropriind construcţia proprietatea reclamanţilor, ceea ce i-a exclus pe aceştia de la aplicarea dispoziţiilor legii fondului funciar.
Prin urmare, dacă ar fi existat doar prima măsură abuzivă, reclamanţii ar fi avut dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, în timp ce în condiţiile în care statul a intervenit cu o nouă măsură abuzivă, această împrejurare nu ar mai fi posibilă deloc în opinia primei instanţe, nefiind aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar.
în realitate, o astfel de dezlegare în drept nu poate fi acceptată. Deşi nu sunt aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar, întrucât construcţia nu mai există, fiind demolată în urma exproprierii, trebuie aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, conform art.
1 şi 8 alin. 1 din această lege, neavând vreo raţiune sau temei legal sancţionarea persoanei îndreptăţite supuse de două ori unor măsuri abuzive, raportat la cea căreia i s-a aplicat doar o singură măsură, cu singura deosebire că va fi aplicată legea generală în materie de reparaţie.
(Decizia nr. 32/A din 9 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 551/23.10.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de reclamanţii D A. şi D M., împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 4477/9.07.2008 emisă de intimat şi acordarea de teren în compensare sau despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru terenul înscris iniţial în CF nr. 25806 Cluj, cu nr. top. 3791.
împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termen legal reclamanţii, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii plângerii
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 C. pr. civ., curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, situaţia imobilului în litigiu este una specială, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către reclamanţi, respectiv 28.08.1987, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 58/1974, astfel că, indiferent dacă s-a trecut sau nu expres în contract, în temeiul art. 30 din acest act normativ, terenul devenea proprietatea Statului Român, cumpărătorii dobândind doar un drept de folosinţă.
în măsura în care construcţia ar exista în prezent, reclamanţii cumpărători, şi nu vânzătorii, foşti proprietari, aşa cum reţine prima instanţă, ar fi îndreptăţiţi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, ceea ce ar face inaplicabile disp. Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din această lege.
Numai că, ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei, Statul Român a adoptat o altă măsură abuzivă, care s-a adăugat celei prev. de art. 30 din Legea nr. 58/1974, expropriind construcţia proprietatea reclamanţilor, ceea ce i-a exclus pe aceştia de la aplicarea dispoziţiilor legii fondului funciar.
Prin urmare, dacă ar fi existat doar prima măsură abuzivă, reclamanţii ar fi avut dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, în timp ce, în condiţiile în care statul a intervenit cu o nouă măsură abuzivă, această împrejurare nu ar mai fi posibilă deloc în opinia primei instanţe, nefiind aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar.
în realitate, o astfel de dezlegare în drept nu poate fi acceptată. Deşi nu sunt aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar, întrucât construcţia nu există, fiind demolată în urma exproprierii, trebuie aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, conform art. 1 şi 8 alin. 1 din această lege, neavând vreo raţiune sau temei legal sancţionarea persoanei îndreptăţite supusă de două ori unor măsuri abuzive, raportat la cea căreia i s-a aplicat doar o singură astfel de măsură, cu singura deosebire că va fi aplicată legea generală în materie de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001, şi nu cea specială, respectiv Legea nr. 18/1991. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)
| ← Drept de proprietate publică. Obiect. Modificarea... | Expropriere. Despăgubiri. Momentul la care se raportează... → |
|---|
