Imobil preluat de stat în mod abuziv. Legea nr. 10/2001. Contestaţie. Natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate în situaţia în care imobilul se află în proprietatea unei societăţi integral privatizate. Calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentr

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Legea nr. 10/2001, art. 29, art. 26 Legea nr. 247/2005, Titlul VII

Independent dacă preluarea imobilului a avut loc cu sau fără titlu valabil, coroborat cu împrejurarea ca respectivul imobil să se afle în prezent evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate, vocaţia persoanei îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului este exclusă, aceasta având dreptul doar la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată al despăgubirilor, decurgând din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu mai fac în prezent distincţie între preluarea imobilului cu sau fără titlu valabil de către stat, norma invocată prevăzând că pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.

Alinineatul (3) al aceluiaşi text prevede că în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituţia publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1), fiind aplicabile corespunzător, decizie care urmează să fie executată prin intermediul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor nu ar putea să procedeze la acordarea măsurilor reparatorii, în absenţa stabilirii dreptului intimatei la acestea, or această vocaţie nu poate fi concretizată în absenţa propunerii de măsuri reparatorii în echivalent, de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, adică de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care este în prezent succesoarea fostului F.P.S. şi F.P.P.

(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 182/A din 3 iulie 2007)

NOTĂ: Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3702 din 6 iunie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Prin cererea înregistrată pe rolulTribunalului Corj sub nr. 1775 din 8 aprilie 2002, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i preda în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren viran, situat în municipiul Târgu Jiu, la răsărit de SC R. SA, în suprafaţă de 8.000 mp, sau, în subsidiar, să fie despăgubită la un preţ ce se va stabili printr-o expertiză de specialitate.

în motivarea cererii, reclamanta a învederat că este unica moştenitoare a soţului său şi în consecinţă, singura titulară a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţa menţionată, ocupat înainte de 1990 de către SC H. SA -Sucursala Târgu Jiu.

Reclamanta a întreprins demersuri pentru restituirea acestui teren la Primăria Târgu Jiu, autoritate care a îndrumat-o să formuleze notificare în baza Legii nr. 10/2001, către unitatea deţinătoare a acestui teren.

Drept urmare, reclamanta a urmat prevederile Legii nr. 10/2001 şi a adresat notificarea nr. 136/E din 24 septembrie 2001 către pârâtă, aceasta răspunzându-i prin două adrese: 11/306 din 20 noiembrie 2001 şi 32/143 din 25 martie 2002.

Din conţinutul acestora, reiese poziţia pârâtei care se pretinde titulara dreptului de proprietate asupra acestui teren, pe baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu H.G. nr. 834/1991.

Acest certificat obţinut de pârâtă, îi atestă dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 299.508 mp din care face parte şi terenul solicitat spre restituire de reclamantă.

în concluzie, conducerea SC H. SA, a îndrumat-o pe reclamantă să se adreseze Autoritatăţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, afirmând că a dobândit cu bună-credinţă dreptul de proprietate asupra terenului, astfel încât nu poate dispune restituirea lui..

în drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001.

în şedinţa publică din 25 aprilie 2002, urmare a cererilor formulate de părţi, instanţa de fond a dispus citarea în cauză şi a SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu, a Primăriei Târgu Jiu, ca şi a Autoritatăţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în calitate de pârâţi în cauză.

Pârâta chemată iniţial în judecată, a formulat întâmpinare prin care a opinat că acţiunea trebuie calificată drept o contestaţie formulată pe temeiul legii speciale, în baza art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 (în forma legii de la data formulării întâmpinării - 22 aprilie 2002), norme în raport de care s-a invocat excepţia tardivităţii acesteia, deoarece contestaţia a fost promovată de petentă cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr. 306/20 noiembrie 2001; totodată, pârâta a invocat şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, argumentată prin competenţa teritorială exclusivă prevăzută de art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în favoarea secţiei civile a tribunalului în raza căruia se găseşte sediul unităţii deţinătoare, situaţie în care a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, întrucât sediul său se află în raza teritorială a acestei instanţe.

Pe fondul cauzei, pârâta învederează că în anul 1990, în temeiul Legii nr. 15/1990, T.C.H. care avea în folosinţă terenurile ce au fost expropriate prin Decret al Consiliului de Stat (între care se găsea şi cel solicitat de reclamantă), s-a transformat în SC H. SA, societate cu capital integral de stat.

în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, pârâta susţine că a devenit proprietară asupra terenurilor ce se găseau la acea dată în patrimoniul său.

Ulterior, conform H.G. nr. 834/1991, pârâtei i-a fost eliberat certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria NO 3/0965 din 15 aprilie 1994 de către Ministerul Industriilor, titlu de proprietate în legătură cu care s-au efectuat formalităţile de publicitate imobiliară.

în anul 1995, SC H. SA, s-a privatizat în conformitate cu legile în vigoare, cumpărând întregul patrimoniu de la stat prin contracte de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu F.P.S. şi ulterior, cu F.P.P., devenind unicul proprietar al acestora; se indică în acest sens contractele de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 227 din 15 iunie 1995 şi 266 din 2 iunie 1995, în anexa celui din urmă contract, regăsindu-se şi terenul în suprafaţă totală de 299.508,20 mp pentru care s-a obţinut certificatul de atestare al dreptului de proprietate şi din care face parte şi terenul reclamat de contestatoare.

Faţă de această situaţie, pârâta susţine că în temeiul prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, a fost dobânditor de bună-credinţă al acestui teren, astfel încât, se solicită respingerea contestaţiei ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 79 din 20 martie 2003, Tribunalul Gorj, secţia civilă a admis acţiunea, dispunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare terenului în suprafaţă de 6.548 mp pe care se află Autobaza Târgu Jiu, în sumă de 142.777.503 lei; s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Târgu Jiu şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a analizat în conformitate cu art. 137 C. pr. civ., cu prioritate, excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, excepţii care au fost apreciate ca neîntemeiate.

Prima dintre ele, vizând tardivitatea formulării contestaţiei a fost respinsă, re-ţinându-se că pe scrisoarea adresată reclamantei de către pârâtă, este menţionată data de 20 noiembrie 2001, dar nu s-a făcut dovada comunicării efective a acesteia către reclamantă, ca răspuns la notificare, astfel încât neproducându-se proba luării la cunoştinţă de către persoana îndreptăţită, nu se poate aplica sancţiunea tardivităţii promovării cererii de către aceasta.

S-a apreciat nefondată şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, reţinându-se împrejurarea că unitatea deţinătoare a terenului solicitat de reclamantă este SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu, iar pe terenul solicitat de reclamantă se află Autobaza Târgu Jiu şi în acelaşi timp, notificarea a fost adresată de aceasta către SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că dreptul de proprietate asupra terenului solicitat de reclamantă, situat în comuna V., Târgu Jiu, a fost proprietatea socrului acesteia, T.M., astfel cum rezultă din actele de vânzare-cumpărare nr. 430 din 23 aprilie 1921, precum şi din cele încheiate la 11 martie 1937 şi 25 octombrie 1943.

Singurul moştenitor al lui T. M. şi al soţiei sale, a fost fiul acestora, M.C., soţul contestatoarei, contestatoarea fiind unica moştenitoare a soţului său, anexându-se certificate de moştenitor în acest sens.

Prin Decretul Prezidenţial nr. 188/1986, terenul în litigiu a fost expropriat în vederea amenajării hidroenergetice a râului Jiu, pe sectorul V. Târgu Jiu.

La 15 aprilie 1994, pârâta a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 299.508. mp (cuprinzând şi terenul Autobazei Târgu Jiu), certificat înscris în Cartea funciară la 10 martie 2000.

în anul 1995, pârâta SC H. SA Bucureşti, s-a privatizat, cumpărând întreg patrimoniul de la stat, prin contracte de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu fostul F.P.S., în anexa contractului nr. 266/1995 figurând şi terenul solicitat de reclamantă.

în cauză s-a efectuat un raport de expertiză topo de către expert I.I., din care a rezultat că terenul în litigiu nu are o suprafaţă de 8.000 mp astfel cum pretinde reclamanta, ci de 6.548 mp, constatându-se de expert că pe această suprafaţă se află o platformă betonată şi două construcţii aparţinând pârâtei.

Faţă de această situaţie de fapt reţinută, s-a reţinut că terenul face parte din patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate şi pentru care, aceasta a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate.

S-a constatat că în baza art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, operează prezumţia de validitate a actelor juridice făcute în cadrul procesului de privatizare, reţinându-se în speţă că reclamanta nu a contestat valabilitatea acestora şi nu a încercat răsturnarea prezumţiei.

Terenul se afla în patrimoniul societăţii anterior privatizării (potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate), situaţie în care s-a apreciat că pârâta are calitate de persoană juridică deţinătoare a terenului în sensul Legii nr. 10/2001, astfel încât, pârâtei SC H. SA îi revine obligaţia de restituire a bunului.

Avându-se în vedere că imobilul face parte din patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, s-a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură, fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

în aplicarea acestui text, prima instanţă a obligat pârâtele SC H. SA Bucureşti şi SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu, să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii terenului, astfel cum ea a fost determinată prin expertiza care s-a efectuat în cauză, rezultând o valoare a acestuia de 142.776.503 lei.

S-a respins acţiunea faţă de Primăria Târgu Jiu, autoritate lipsită de calitatea de unitate deţinătoare a terenului solicitat spre restituire, precum şi faţă de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti care, de asemenea, nu are obligaţia de a acorda măsuri reparatorii, în condiţiile în care unitatea deţinătoare este SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu.

împotriva acestei sentinţe, au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâta SC H. SA Bucureşti, criticându-se soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 260 din 10 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-au admis ambele apeluri şi s-a dispus anularea sentinţei atacate, cu reţinerea cauzei spre evocarea fondului, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice.

S-a considerat în pronunţarea acestei soluţii, că instanţa de fond nu s-a preocupat să stabilească dacă întreaga suprafaţă de teren este ocupată de pârâta SC H. SA Sucursala Târgu Jiu şi nici dacă este posibilă restituirea vreunei suprafeţe, dacă aceasta era liberă, după cum nici valoarea actuală de circulaţie a terenului nu a fost determinată după criteriile pieţei libere.

în evocarea fondului, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat decizia civilă nr. 22 din 6 ianuarie 2004, dispunând în sensul admiterii acţiunii, obligarea pârâtelor să restituie în natură reclamantei un teren în suprafaţă de 2101 mp, teren liber, constatând totodată, valoarea de expertiză a terenului ocupat de amenajările industriale ale pârâtei în suprafaţă de 4.584 mp ce nu poate fi restituit în natură, la nivelul sumei de 1.290.520.000 lei, în raport de care vor fi acordate măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut din concluziile expertizei tehnice efectuate că s-a făcut dovada că o parte din teren este liber de orice construcţii sau utilităţi, considerându-se că este posibilă restituirea în natură a acestuia şi, totodată, că pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură este necesară acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, la nivelul valorii de circulaţie a acestuia, stabilită prin acelaşi raport de expertiză.

împotriva acestei decizii, au promovat recurs pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj în numele Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, SC H., SA Bucureşti, SC H. SA, Sucursala Târgu Jiu, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. şi Primăria Municipiului Târgu Jiu.

Prin decizia civilă nr. 2727 din 15 martie 2006, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a casat decizia recurată ca şi sentinţa civilă nr. 79 din 20 martie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, reţinându-se că acestea au fost pronunţate cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică, decurgând din prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.

Instanţa de casare a stabilit că prin persoană juridică deţinătoare sau entitate învestită cu soluţionarea notificării, trebuie să se înţeleagă acea persoană juridică ce are puterea şi competenţa de a angaja patrimonial persoana juridică, indiferent dacă este regie autonomă, societate comercială sau instituţie publică.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte ale societăţilor comerciale, fără personalitate juridică, iar în speţă, calitatea de persoană juridică deţinătoare este întrunită în ce o priveşte pe pârâta SC H. SA Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă sub nr. 27941/3/2006 în fond, după casare.

Prin sentinţa civilă nr. 1740 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Bucureşti invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca neîntemeiată, ca şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi de inadmisibilitate a acţiunii invocate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S.; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, respingându-se acţiunea împotriva acestuia şi s-a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor SC H. SA Bucureşti, SC H. SA, Sucursala Târgu Jiu, Primăria Târgu Jiu şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.).

S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de teren libere de 2.101 mp, situată în localitatea Târgu Jiu şi identificată conform expertizei tehnice întocmită de expert P.G. şi s-a constatat valoarea de expertiză a terenului ocupat de amenajările industriale ale pârâtei SC H. SA Sucursala Târgu Jiu, în suprafaţă de 4584 mp ce nu se poate restitui în natură şi pentru care reclamanta urmează să primească măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv, la nivelul sumei de 1.290.520.000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt identică cu cea decurgând din sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, iar referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Bucureşti invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul a apreciat-o drept nefondată, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, sediul unităţii deţinătoare se află în Bucureşti, iar pe de altă parte prin decizia pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost casate hotărârile anterior pronunţate, statuându-se irevocabil cu privire la competenţa teritorială exclusivă a Tribunalul Bucureşti.

S-a apreciat că Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului, este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea de unitate deţinătoare a terenului revendicat de reclamantă o are SC H. SA.

Au fost respinse ca neîntemeiate şi excepţiile invocate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, A.V.A.S. privind inadmisibilitatea acţiunii şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive, reţinându-se că pârâta a semnat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat cu SC H. SA, act care a stat la baza privatizării societăţii, astfel încât, calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, A.V.A.S. este justificată de poziţia sa de entitate implicată în procesul de privatizare, care poate acorda reclamantei măsuri reparatorii în echivalent.

Evaluându-se întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat întemeiată acţiunea reclamantei, reţinându-se că aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 act normativ potrivit căruia petenta a efectuat întreaga procedură prealabilă declanşată prin formularea notificării nr. 136/2001, adresată atât Primăriei Târgu Jiu cât şi unităţii deţinătoare SC H. SA Bucureşti, constatându-se astfel îndeplinite cerinţele art. 21 din lege.

S-a apreciat pe de altă parte, că împrejurarea că SC H. SA Bucureşti, posedă certificat de atestare a dreptului de proprietate în privinţa suprafeţei de teren de

299.508,20 m.p. emis de Ministerul Industriilor, nu este de natură să paralizeze orice solicitare a reclamantei legată de restituirea terenului pentru care deţine un titlu de proprietate valabil, este situat în intravilanul localităţii şi este inclus în suprafaţa pentru care pârâta îi opune certificatul de atestare al dreptului de proprietate.

Potrivit raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert P.G., s-a reţinut întinderea suprafeţei de teren de 6.685 mp, iar nu de 8.000 m.p. cum a solicitat reclamanta, împrejurarea că această suprafaţă este deţinută de SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu şi că din totalul ei o suprafaţă de 2101 mp este liberă, în timp ce diferenţa este ocupată de o platformă de beton şi o fostă staţie de carburanţi aparţinând pârâtei, teren evaluat la suma de 1.290.500.000 lei.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, privitoare la regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat, ca şi a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, constatându-se valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, pe care urmează a le primi reclamanta.

în termen legal, împotriva acestei sentinţe au promovat apel SC H. SA Bucureşti, SC H. SA Sucursala Jiu, Primăria Municipiului Târgu Jiu şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, A.V.A.S.

Prin motivele de apel, apelanta pârâta SC H. SA Bucureşti, critică soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie învederând instanţei că în prezent este o societate integral privatizată încă din anul 1995, prin cumpărarea întregului pachet de acţiuni de la Statul Român prin contractele de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 266 şi 227/2005, prin reprezentanţii săi de la momentul respectiv - F.P.S. şi F.P.P., continuatoarea acestora fiind în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, A.V.A.S

în aceste condiţii, restituirea în natură a suprafeţei de teren de 2101 mp, evidenţiată în anexele contractelor de privatizare, nu poate fi în mod legal dispusă

în condiţiile în care, terenul - proprietatea privată a salariaţilor societăţii - este necesar realizării obiectului de activitate al SC H. SA.

Prevederile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sunt imperative şi conţin modalităţile de despăgubire ale persoanelor îndreptăţite ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989.

Conform acestui text, măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât în echivalent şi ele se propun de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea.

Ori, prin sentinţa apelată, instanţa de fond a stabilit valoarea de circulaţie a suprafeţei de teren de 4.584 mp, ce nu a fost restituită în natură, fără a indica însă în sarcina căreia dintre pârâtele cauzei cade obligaţia de despăgubire a reclamantei.

Apelanta SC H. SA Bucureşti, apreciază că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, A.V.A.S. este unica instituţie ce poate acorda măsuri reparatorii în echivalent, astfel cum ele au fost stabilite prin expertiza efectuată în cauză, însă nominalizarea acesteia ca debitor al obligaţiei de despăgubire lipseşte din dispozitivul sentinţei apelate.

Apelanta pârâtă SC H. SA Sucursala Jiu, la rândul său, critică soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Această apelantă susţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000, nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Apelanta arată că, deşi a invocat această excepţie în faţa primei instanţe, Tribunalul nu a încuviinţat administrarea de probe pe acest aspect şi nu a solicitat un răspuns concret de la Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru elucidarea acestei împrejurări.

Totodată, aceeaşi pârâtă, critică greşita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 în sensul că, prima instanţă a dispus restituirea în natură a unei părţi din terenul solicitat de reclamantă cu toate că aceasta nu avea decât vocaţia la măsuri reparatorii în echivalent, iar pe de altă, aceste măsuri în echivalent, al căror cuantum a fost stabilit prin raportul de expertiză, nu s-a dispus a fi propuse de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., care este instituţia publică implicată în privatizarea societăţii.

Apelul formulat de Primăria Municipiului Târgu Jiu critică soluţia sub aspectul greşitei admiteri a acţiunii şi împotriva sa.

Potrivit raportului de expertiză topo întocmit în cauză de expert P.G., a rezultat că suprafaţa de teren ce reprezintă proprietatea reclamantei este deţinută de SC

H. SATârguJiu, că are o suprafaţă de 6685 mp, din care o parte este suprafaţă liberă, iar o altă parte, o suprafaţă ocupată de construcţii ale unităţii deţinătoare.

în consecinţă, deşi s-a dovedit în cauză că terenul în litigiu aparţine SC H. SA, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren libere şi s-a constatat nivelul măsurilor reparatorii în echivalent, pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţii şi care nu ar putea fi restituită în natură, iar apelanta pârâtă Primăria Municipiului Târgu Jiu nu poate fi reţinută nici ca deţinătoare a vreunei suprafeţe de teren aparţinând reclamantei şi nici nu-i poate incumba obligaţia de a acorda acesteia măsuri reparatorii în echivalent.

Faţă de această situaţie, rezultă că prima instanţă în mod nelegal a admis acţiunea şi împotriva Primăriei Municipiului Târgu Jiu.

Apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele sale de apel, susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte, deoarece A.V.A.S. nu este nici unitatea deţinătoare a terenului în suprafaţă de 8.000 mp situat în Târgu Jiu şi nici nu poate fi obligată la acordarea de despăgubiri băneşti către reclamantă.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului susţine că nu a avut niciodată calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, motiv pentru care cererea reclamantei privind restituirea în natură a terenului, nu se poate judeca în contradictoriu cu A.V.A.S., ci numai cu deţinătorul bunului.

în ce priveşte despăgubirile băneşti, competenţa acordării acestora revenea, în baza art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001, Prefecturii în a cărei rază se afla ori s-a aflat imobilul; aceste dispoziţii legale au fost ulterior abrogate prin Legea nr. 247/2005, iar pentru rezolvarea cererii privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, apelanta indică dispoziţiile art. 33 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care vizează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat, text în baza căruia din nou, nu se poate reţine calitatea sa procesuală pasivă în cauză.

Un al doilea motiv de apel formulat de această apelantă, vizează împrejurarea că instanţa de fond ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.

Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care are dreptul de a stabili cadrul procesual şi deci şi obiectul cererii de chemare în judecată.

Obligaţia corelativă a instanţei este de a se pronunţa numai în limitele învestirii sale, ceea ce se constituie într-o garanţie a principiului anterior pronunţat.

Or, intimata reclamantă a formulat o acţiune în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat să fie lăsat în deplină proprietate şi posesie un teren intravilan în suprafaţă de 8.000 mp situat în Târgu Jiu sau în caz contrar, acordarea de despăgubiri băneşti, iar nu de măsuri reparatorii prin echivalent.

într-un al treilea motiv de apel, apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului susţine că prima instanţă a schimbat obiectul cererii cu care a fost învestită, invocându-se pentru susţinerea acestora modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în prezent, A.V.A.S. nemaiavând competenţa de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării de măsuri reparatorii în situaţia îndeplinirii condiţiilor legale privind depunerea notificării şi a actelor doveditoare în dosarul format în cadrul procedurii administrative, astfel cum rezultă din forma actuală a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Faţă de analiza textelor incidente, apelanta conchide că rezultă în mod evident că în prezent A.V.A.S. nu mai are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci de a propune acordarea acestora în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, instituţiei competente-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanţă, pe care intimata reclamantă ar avea dreptul să le primească, s-a produs o încălcare a dispoziţiilor legale în condiţiile în care legea specială precizează expres competenţa de evaluare în faza administrativă, iar nu în cadrul contestaţiei la decizie.

Se mai pretinde de către apelantă că înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că autorul intimatei avea calitatea de proprietar asupra imobilelor ce fac obiectul notificării la data preluării bunului de către stat, nefiind depus nici un proces verbal de preluare a acestui teren.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de apel ale tuturor apelanţilor, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe ca legală şi temeinică; aceasta a anexat întâmpinării o serie de înscrisuri ce se regăsesc deja în dosarele din etapele procesuale anterioare.

Analizând materialul probator al cauzei, Curtea urmează a respinge ca nefondate apelul promovat de A.V.A.S. şi se va constata caracterul fondat al apelurilor formulate de Primăria Municipiului Târgu Jiu, SC H. SA Bucureşti şi SC H. SA Sucursala Jiu.

Natura juridică a cererii formulate de intimata reclamantă este aceea de contestaţie împotriva deciziei emise de unitatea deţinătoare notificată cu privire la re

stituirea unui teren intravilan situat în Târgu Jiu, cartier V., în suprafaţă de 8.000 mp sau acordarea de despăgubiri la valoarea de circulaţie a acestuia.

Intimata-reclamantă,în calitate de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru preluarea abuzivă a terenului deţinut de autorul soţului său în baza actelor de proprietate depuse la dosar, ca urmare a aplicării Decretului Prezidenţial nr. 188/1986, a adresat notificare Primăriei Municipiului Târgu Jiu, solicitând restituirea în natură a unei suprafeţe de 12.024 m.p. situată în Târgu Jiu, cartierul V. (astfel cum rezultă din răspunsul Primăriei comunicat intimatei şi care se regăseşte la fila 4 a dosarului de fond).

Prin această adresă, Primăria a indicat intimatei unitatea deţinătoare în persoana pârâtei SC H. SA (ca şi SC R. SA Târgu Jiu), îndrumând-o pe aceasta să se adreseze acestor două entităţi, în calitate de unităţi deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Din înscrisurile cauzei rezultă că intimata reclamantă a formulat prin executor judecătoresc notificarea nr. 136/2001, către apelanta pârâta SC H. SA, precizând că apreciază că din totalul suprafeţei de teren solicitat spre restituire, această societate deţine o suprafaţă de aproximativ 8.000 mp.

Apelanta-pârâta SC H. SA Bucureşti, ca răspuns la această notificare, a emis o adresă nr. 11/306 din 20 noiembrie 2001, prin care îi comunica intimatei că s-a adresat greşit notificarea către această persoană juridică, deoarece situaţia prezentată de intimată se încadrează în prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actului normativ de la acea dată), astfel încât, aceasta nu are dreptul decât la măsuri reparatorii în echivalent, sens în care notificarea trebuie adresată instituţiei publice implicate în privatizarea SC H. SA, societate la care statul Român nu mai are nicio acţiune.

Curtea apreciază că această adresă nu poate fi considerată drept o decizie motivată, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar măsura în care pârâta considera că în mod nelegal a fost notificată, trebuia să procedeze ea însăşi la înaintarea notificării către entitatea în competenţa căreia revenea soluţionarea acesteia, intimata reclamantă având beneficiul prevăzut de art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror alte autorităţi, persoane fizice sau juridice a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.

în plus, SC H. SA, fiind indicată în răspunsul ce i-a fost comunicat de Primăria Municipiului Târgu Jiu ca unitate deţinătoare, intimata reclamantă în mod legal s-a adresat cu notificare către această persoană juridică.

Terenul ce a aparţinut autorului intimatei a fost preluat fără titlu legal, întrucât în conţinutul Decretului Prezidenţial nr. 188 din 9 octombrie 1986, privind amplasarea unor obiective de investiţii în afara perimetrelor construibile ale localităţilor, precum şi exproprierea, scoaterea din producţia agricolă, din fondul forestier şi defrişarea unor terenuri, s-a prevăzut că în scopul amenajării hidroenergetice a râului Jiu pe sectorul V., Târgu Jiu, se expropriază, se trec în proprietatea statului şi se dau în administrarea directă a întreprinderii Electrocentrale Porţile de Fier din subordinea Ministerului Energiei Electrice, terenurile în suprafaţă de 20 ha, situate în MunicipiulTârgu Jiu, judeţ Gorj, proprietatea C.A.P. Pan-duru, Târgu Jiu.

Această expropriere a operat pentru o cauză de utilitate publică, însă fără ca proprietarii expropriaţi să primească vreo despăgubire în schimb, ceea ce în mod evident a încălcat prevederile art. 481 C. civ., ca şi ale art. 8 din Constituţia României din 1965, sens în care Curtea apreciază, în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea 213/1998, că a operat o preluare fără titlu valabil.

La data formulării notificării însă, terenul respectiv se afla în patrimoniul unei societăţi integral privatizate, astfel cum rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză, respectiv certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis apelantei pârâte SC H. SA Bucureşti, pentru o suprafaţă de

299.508,20 mp de Ministerul Industriilor, contractele de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 227 şi nr. 266/1995, ca şi din conţinutul raportului de expertiză topo efectuat în cauză din care a rezultat că terenul ce face obiectul notificării este deţinut în parte de apelanta SC H. SA Bucureşti prin intermediul sucursalei sale din Târgu Jiu, respectiv o suprafaţă de 6685 mp.

Alineatul (3) al aceluiaşi text, prevede că în situaţia imobilelor prevăzute la a lin. (1) şi (2), măsurile reparatorii prin echivalent, se propun de instituţia publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1), fiind aplicabile corespunzător.

Faţă de cele anterior expuse, rezultă că independent de preluarea imobilului cu sau fără titlu valabil, coroborat cu împrejurarea că respectivul imobil să se află în prezent evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate (SC H. SA Bucureşti, fiind integral privatizată la data formulării notificării), vocaţia persoanei îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului este exclusă, aceasta având dreptul doar la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată al despăgubirilor, decurgând din Titlul VII al Legii 247/2005.

Susţinerile anterioare dovedesc temeinicia motivelor de apel ale apelantelor pârâte SC H. SA Bucureşti şi SC H. SA Sucursala Jiu, ambele pretinzând că nu pot fi obligate la restituirea în natură, fie şi în parte a terenului, chiar dacă acesta ar fi liber, după cum măsurile reparatorii în echivalent nu le-ar putea fi puse în sarcină, faţă de reglementarea actuală a art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Şi apelanta pârâtă A.V.A.S., prin motivele sale de apel, cu toate că stabileşte în mod corect premisa, ajunge la concluzia greşită că deşi intimata reclamantă are vocaţie exclusivă la obţinerea unor măsuri reparatorii prin echivalent, nu

A.V.A.S.-ul este cel care le poate acorda, ci numai Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, astfel cum rezultă din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Deşi în principiu corectă această susţinere, în sensul că realizarea dreptului de creanţă al intimatei reclamante nu ar putea avea loc decât prin emiterea titlurilor de despăgubiri la fondul „Proprietatea" de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, această autoritate nu ar putea să procedeze la emiterea acestora, în absenţa stabilirii dreptului intimatei la măsuri reparatorii prin echivalent, or această vocaţie nu poate fi concretizată în absenţa propunerii de măsuri reparatorii în echivalent, de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, adică de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care este în prezent succesoarea fostului F.P.S. şi F.P.P.

în acest sens sunt şi prevederile art. 1 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care dispun că dispoziţiile titlului sunt aplicabile şi despăgubirilor propuse prin decizia motivată a conducătorului instituţiei publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul ministrului finanţelor publice, în temeiul art. 32 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Aşa fiind, Curtea urmează a constata drept nefondate motivele de apel formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. în sensul că nu se poate stabili nicio obligaţie legală a sa, legată de soluţionarea notificării formulate de intimată, deoarece prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilesc în sarcina acesteia obligaţia de a propune măsuri reparatorii prin echivalent intimatei, decizie care urmează să fie executată prin intermediul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Prin cererea de chemare în judecată, este real că intimata reclamantă a solicitat prioritar restituirea în natură a terenului, însă în subsidiar, pentru situaţia în care această măsură nu ar fi posibilă, aceasta a solicitat să fie despăgubită la un preţ ce se va stabili pe cale de expertiză.

în actuala reglementare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul foloseşte ca formulări sinonime noţiunea de „despăgubiri” şi sintagma de „măsuri reparatori în echivalent”, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din lege.

în consecinţă, în măsura în care aceste despăgubiri urmează a fi transformate în titluri de despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 10/2001, ca şi faţă de cele anterior arătate, Curtea urmează a înlătura ca netemeinice motivele de apel formulate de A.V.A.S. cu privire la depăşirea limitelor învestirii instanţei, prevederile art. 129 alin. (6) C. pr. civ., fiind pe deplin respectate.

Cuantumul despăgubirilor însă urmează a fi lăsat la aprecierea instituţiei publice implicate în privatizare, care va trebui să uzeze de criteriile legale introduse prin Legea 247/2005, deoarece expertul cauzei, în raport şi de data efectuării expertizei (anterior ultimei modificări a Legii 10/2001), nu s-a folosit de standardele internaţionale de evaluare, astfel cum ele sunt definite în art. 3 lit. e) din Titlul VII al Legii 247/2005, ceea ce va conduce la stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea intimatei, juste şi echitabile.

Nefondate urmează a fi apreciate motivele de apel formulate de SC H. SA Sucursala Jiu, relative la excluderea situaţiei de fapt deduse judecăţii de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, prin invocarea dispoziţiilor art. 8 din acelaşi act normativ.

împrejurarea că instanţa de fond a respins solicitarea acesteia de a se efectua o adresă la Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru determinarea categoriei de folosinţă a terenului, este o susţinere netemeinică întrucât de la data la care apelanta a fost învestită cu soluţionarea notificării, ca şi pe parcursul soluţionării cauzei, nimic nu se opunea să întreprindă ea însăşi demersuri la Primărie pentru dovedirea acestei susţineri.

Restul motivelor de apel formulate de sucursală, au fost găsite întemeiate potrivit celor anterior arătate, şi această apelantă criticând soluţia primei instanţe pentru dispunerea măsurii de restituire în natură a unei părţi din teren ca şi pentru neindicarea unuia dintre pârâţi chemaţi în judecată căruia i-ar cădea în sarcină acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, intimatei.

Urmează a se considera fondat apelul formulat şi de Primăria Municipiului Târgu Jiu, motivele de apel ale acesteia fiind, în realitate, circumscrise excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive din cauză, întrucât nu s-a dovedit că deţine vreo suprafaţă de teren din cel solicitat de intimată, după cum nici nu poate fi reţinută ca entitate obligată la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.

Aşa cum deja s-a arătat, intimata reclamantă s-a adresat iniţial cu notificare către Primărie, iar autoritatea administrativă a comunicat acesteia unitatea deţinătoare îndrumând-o să îndrepte notificarea la SC H. SA şi la SC R. SA Târgu Jiu, desesizându-se în mod legal de soluţionarea notificării, moment la care a încetat orice raport juridic cu aceasta legat de aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001.

în consecinţă, se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăria Municipiului Târgu Jiu şi cererea formulată împotriva acesteia va fi respinsă pe calea acestei excepţii.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 296 C. pr. civ., se va respinge ca nefondat apelul formulat de A.V.A.S., urmând a fi admise celelalte trei apeluri, pentru corecta dezlegare a pricinii în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit mecanismului anterior expus. (T.E.V.)

← Imobil preluat de stat în mod abuziv. Aplicarea Legii nr....		Imobil preluat de stat. Acţiune în revendicare admisă prin... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Imobil preluat de stat în mod abuziv. Legea nr. 10/2001. Contestaţie. Natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate în situaţia în care imobilul se află în proprietatea unei societăţi integral privatizate. Calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentr