Măsuri de protecţie specială pentru minori. Legea nr. 272/2004. Plasament în regim de urgenţă. Neîndepli-nirea condiţiilor prevăzute de lege pentru luare a acestei măsuri. Consecinţe
| Comentarii |
|
Legea nr. 272/2004
Atâta timp cât minorul se află în grija mamei sale, care îl doreşte şi şi-a manifestat pe tot parcursul litigiului disponibilitatea de a se ocupa de îngrijirea sa - dar şi a părinţilor acesteia, care vor să se ocupe de nepotul lor, neinvocând ei înşişi eventuala stare de boală ori vârsta înaintată, nu s-ar putea concluziona în sensul că minorul este neglijat.
Prima instanţă nu a înlăturat valoarea probatorie a raportului de anchetă socială, ci a arătat, pe bună dreptate, că observaţiile angajaţilor recurentei cu privire la comportamentul sorei minorului în discuţie nu sunt îndestulătoare pentru a se aprecia cu privire la crearea de către aceasta din urmă a unui real pericol pentru condiţiile de mediu ale minorului. Aceasta întrucât, în egală măsură, manifestările violente ale surorii minorului pot fi puse şi pe seama prezenţei unor persoane străine în casă, al căror scop era tocmai observarea condiţiilor de mediu ale minorului pentru eventuala scoatere provizorie a acestuia din mijlocul familiei, ceea ce familia lui nu mai dorea, după cum însăşi reclamanta a afirmat-o prin cererea de chemare în judecată.
Rămâne deschisă calea reclamantei de a desfăşura o supraveghere atentă asupra minorului şi familiei sale în mediul familial, ca şi posibilitatea sesizării din nou a instanţelor judecătoreşti în măsura în care elemente noi survenite sunt de natură a crea convingerea fermă în sensul că minorul este fie neglijat de membrii familiei proprii şi extinse, fie aflat într-o reală stare de pericol, ca urmare a violenţelor îndreptate asupra lui.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 186 din 1 februarie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 1613 din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. 39308/3/2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. sector 4 Bucureşti în contradictoriu cu pârâta I.E., prin care se solicitase să se dispună plasamentul în regim de urgenţă pentru copilul N.I.N. la asistentul maternal S.N.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că argumentele ce au stat la baza formulării cererii de chemate în judecată au constat în aceea că bunicii materni, cu care locuiesc copilul şi mama acestuia, sunt în vârstă şi bolnavi, neavând capacitatea şi puterea de muncă necesare pentru a se ocupa de îngrijirea copilului, în timp ce mama acestuia a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă grefată pe debilitate mentală, ea mai având o fiică în vârstă de 17 ani, diagnosticată cu tulburări de comportament structurate.
S-a apreciat că nici vârsta bunicilor, de 61 şi 70 ani, dar nici bolile de care ei suferă, nefiind grave, nu-i împiedică pe aceştia de a se îngriji de soarta nepotului lor, iar în privinţa potenţialului pericol pe care l-ar reprezenta pentru acesta prezenţa în preajmă a surorii sale, s-a arătat că nu sunt indicii suficiente în acest sens.
Probele cauzei nu au demonstrat existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil din cauza abuzului şi neglijării, pentru a se putea justifica demersul reclamantei în condiţiile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 242/2004, ci, dimpotrivă, chiar reclamanta a afirmat că bunicii materni sunt cei care asigură în fapt creşterea şi educarea minorului, dedicându-şi tot timpul îngrijirii fiicei lor I.E. şi celor doi copii ai acesteia.
Nu s-a demonstrat în cauză exercitarea nici unei forme de abuz asupra copilului în privinţa căruia s-a solicitat instituirea măsurii de protecţie specială.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamant.
în motivarea recursului declarat, s-a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.) întrucât instanţa nu a ţinut cont de principiul interesului superior al copilului.
Astfel, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, iar interesul superior al minorului în cauză se traduce prin nevoia sa de a se dezvolta într-un mediu propice. Vârsta bunicilor materni ca şi faptul că aceştia suferă de diverse boli sunt de natură să nască îndoieli cu privire la posibilitatea lor de a îngriji un minor de 6 luni. în plus, ei mai au spre ocrotire atât pe mama minorului, cât şi pe fiica acesteia, ambele suferind de afecţiuni psihice.
Sora minorului, cu care acesta este nevoit să locuiască, constituie - prin afecţiunile şi comportamentul său - la crearea unui mediu necorespunzător creşterii şi educării unui minor. Raportul de anchetă socială relevă constatările proprii ale angajaţilor recurentei cu privire la atitudinea violentă a surorii mai mari a copilului, fiind vorba, aşadar de observaţii directe.
Toate acestea probează existenţa unei situaţii de pericol iminent ce planează asupra copilului, şi în mod greşit nu s-a luat în considerare ca probă concludentă raportul de anchetă socială ce reprezintă opinia specialistului, respectiv asistentul social, care constată chiar situaţia existentă la domiciliul intimatei.
în drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Legea nr. 272/2004.
La 29 ianuarie 2007 intimata I.E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, exprimându-şi dorinţa ca fiul său să rămână alături de ea şi sora lui, de bunicii materni care au sprijinit-o întotdeauna. Arată că şi-a crescut propriul copil sprijinită de proprii părinţi, fără să îi provoace vreun rău şi tot astfel îl va creşte şi pe minor. Nu a împiedicat niciodată inspectorii sau medicii care au dorit să o viziteze la domiciliu în legătură cu verificarea condiţiilor de creştere oferite copilului.
Recurenta a depus drept probe la dosar Dispoziţia nr. 529 din 26 aprilie 2004 de instituire a curatelei numitei I.E. şi un referat de anchetă socială.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
în mod corect prima instanţă a decis că nu se impune, faţă de materialul probator existent la dosar, instituirea faţă de minorul N.I.N. a măsurii speciale de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă.
Atâta timp cât minorul se află în grija mamei sale care îl doreşte şi şi-a manifestat pe tot parcursul litigiului disponibilitatea de a se ocupa de îngrijirea sa - dar şi a părinţilor acesteia, care-şi doresc să se ocupe de nepotul lor, neinvocând ei înşişi eventuala stare de boală ori vârsta înaintată, nu s-ar putea concluziona în sensul că minorul este neglijat.
Prima instanţă nu a înlăturat valoarea probatorie a raportului de anchetă socială, ci a arătat, pe bună dreptate, că observaţiile angajaţilor recurentei cu privire la comportamentul surorii minorului în discuţie, nu sunt îndestulătoare pentru a se aprecia cu privire la crearea de către aceasta din urmă a unui real pericol pentru condiţiile de mediu ale minorului. Aceasta întrucât, în egală măsură, manifestările violente ale surorii minorului pot fi puse şi pe seama prezenţei unor persoane străine în casă, al căror scop era tocmai observarea condiţiilor de mediu ale minorului pentru eventuala scoatere provizorie a acestuia din mijlocul familiei, ceea ce familia lui nu mai dorea, după cum însăşi reclamanta a afirmat-o prin cererea de chemare în judecată.
Rămâne deschisă calea reclamantei de a desfăşura o supraveghere atentă asupra minorului şi familiei sale în mediul familial, ca şi posibilitatea sesizării din nou a instanţelor judecătoreşti în măsura în care elemente noi survenite sunt de natură a crea convingerea fermă în sensul că minorul este fie neglijat de membrii familiei proprii şi extinse, fie aflat într-o reală stare de pericol, ca urmare a violenţelor îndreptate asupra lui.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat. (M.V.)
| ← Măsuri de protecţie specială pentru minori. Legea nr.... | Măsuri de protecţie specială pentru minori. Legea nr. 272/... → |
|---|
