Judecata. Acţiune în revendicare. Invocare orală în recurs a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Consecinţe
| Comentarii |
|
Deoarece în recurs nu pot fi formulate pretenţii care nu au fost supuse judecăţii primei instanţe, conform art. 316 cu referire la art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate analiza incidenţa art. 27 din Legea nr. 10/2001. Aspectele legate de aplicarea acestui articol de lege nu reprezintă motive de ordine publică şi, în consecinţă, nu pot fi verificate decât dacă au fost invocate în termen, ca motive de recurs.
(Decizia nr. 949 din 3 aprilie 2001 — Secţia a lll-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni, la data de 21.06.2000, sub nr. 1432/2000, reclamantul T.S. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Comunei X şi S.C. "M." S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în vatra satului F., comuna A., judeţul I., compus din teren în suprafaţă de 1212,56 mp şi construcţie (moară), şi să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 13071/1948, emisă de fostul Consiliu de Miniştri.
Prin Sentinţa civilă nr. 1276 din 7.09.2000 a aceleiaşi instanţe, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi au fost obligate pârâtele să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele - construcţie (moară) şi terenul aferent în suprafaţă de 1216,56 mp-, aparţinând lui T.S., situate la adresa sus-menţionată, fără cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut în pronunţarea acestei sentinţe că autorul reclamantului T.S. a fost proprietarul imobilelor respective, acestea fiind preluate de stat fără temei juridic, fără să se acorde despăgubiri fostului proprietar, conform art. 11 din Legea nr. 119/1948, şi fără să existe cauză de utilitate publică. în ceea ce priveşte cea de-a doua cerere, aceasta reprezintă doar o condiţie de fapt pentru primul capăt de cerere.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. "M." S.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât nu există cadru legal pentru retrocedarea bunurilor naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948, iar hotărârea este nulă faţă de acţionarul S.C. "M." S.A., F.P.S. nemaifiind acţionar majoritar în raport de faptul că societatea a fost privatizată în baza Legii nr. 55/1995. în aceste condiţii, trebuia să se facă aplicarea art. 324 alin. (1) - (5) din Legea nr. 99/1999.
Prin Decizia civilă nr. 30/A din 23.10.2001 a Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. "M." S.A. împotriva sentinţei civile menţionate, întrucât, deşi Legea nr. 119/1948 nu a fost abrogată în mod expres, Legea nr. 213/1998 stabileşte regimul juridic al bunurilor proprietate publică, iar instanţa nu poate refuza judecata şi, conform art. 481 din Codul civil, nimeni nu poate ceda proprietatea sa, decât pentru utilitate publică şi cu despăgubire prealabilă. S-a dovedit, de asemenea, că autorul reclamantului a avut în proprietate, în satul P., 3,12 ha, din care 1,12 ha curte.
Nu se poate reţine nici cea de-a doua critică formulată în apel, deoarece părţile nu au solicitat introducerea în cauză a acţionarilor pârâtei S.C. "M." S.A.
împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâta S.C. "M." S.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţele dau câştig de cauză reclamantului, deşi reţin că Legea nr. 119/1948 nu a fost abrogată în mod expres sau tacit.
Art. 26 din Legea nr. 213/1998 stabileşte obligativitatea elaborării unui proiect de lege privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. în lipsa elaborării acestui proiect, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind posibilitatea foştilor proprietari de a revendica bunurile preluate de stat fără titlu valabil nu sunt aplicabile.
în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel analizat de instanţă, recurenta nu a solicitat introducerea în cauză a unor terţe persoane, ci a precizat că societatea a fost privatizată în baza Legii nr. 55/1995, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 99/1999.
Astfel, recurenta-pârâtă are ca activitate de bază cea de morărit, astfel încât retrocedarea bunurilor imobile (morilor) ar determina dizolvarea societăţii, creând grave repercusiuni sociale, prin dispariţia unui important număr de locuri de muncă.
în consecinţă, conform art. 324 din Legea nr. 99/1999, imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură reclamantului.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Cu ocazia dezbaterilor orale, recurentul a invocat şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 privind dreptul persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil şi evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
Curtea nu va analiza incidenţa textului legal în prezenta cauză, întrucât în recurs nu pot fi formulate pretenţii care nu au fost supuse judecăţii primei instanţe, conform art. 316 cu referire la art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, criticile legate de aplicarea acestui articol de lege nu reprezintă motiv de ordine publică şi, în consecinţă, nu pot fi verificate decât dacă au fost invocate în scris, ca motive de recurs.
în ceea ce priveşte aceste motive, deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă, Curtea le va analiza doar din perspectiva legalităţii deciziei, conform pct. 9 şi 11 din text, fiind menţionate doar în mod formal, partea nefăcând nici o referire concretă la situaţia de fapt şi la probele apreciate în mod greşit de instanţă.
Analizând decizia recurată, în raport de cele două critici, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare.
Chiar dacă Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi nu a fost abrogată în mod expres, acest act normativ a fost abrogat implicit prin art. 150 alin. (1) din Constituţia României din 1991, text de lege care prevede că legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin legii supreme. Or, dacă statul ocroteşte proprietatea indiferent dacă este vorba despre proprietatea publică sau despre cea privată, este neîndoielnic că actul normativ menţionat prin care se treceau în proprietatea statului bunurile din categoriile enunţate, din patrimoniul personal, contravine textului constituţional.
De altfel, nu prezintă relevanţă deosebită abrogarea actului normativ, atâta timp cât verificarea valabilităţii titlului statului pentru imobilul în litigiu se realizează din perspectiva îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 119/1948, în vigoare la data preluării. Examinând aceste condiţii, instanţele au reţinut că autorului reclamantului T.S., fost proprietar al imobilului în litigiu, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1020 din 15.04.1937 de Judecătoria Urziceni, i-a fost preluat bunul (teren în suprafaţă de 1216,56 mp şi moară) fără să i se acorde despăgubiri conform art. 11 din lege. în plus, nu a fost încheiat proces-verbal de predare a imobilului, încălcându-se şi dispoziţiile art. 10 din actul normativ respectiv.
în consecinţă, s-a apreciat de către instanţe în mod corect că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, reclamantul, ca moştenitor al fostului proprietar, având câştig de cauză în cadrul acţiunii în revendicare, în virtutea dispoziţiilor art. 480 din Codul civil.
Verificarea valabilităţii titlului statului şi din perspectiva art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia intervine în cazul imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de actul normativ care a reprezentat temeiul juridic al preluării, deci inclusiv în ceea ce priveşte Legea nr. 119/1948.
Elaborarea unui proiect de lege pentru restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, în perioada amintită, nu condiţionează incidenţa art. 6 din lege, care se aplică din momentul intrării în vigoare, ci reprezintă doar o obligaţie stabilită în sarcina Guvernului, prin art. 26 din actul normativ. în caz contrar, instanţa ar fi culpabilă de denegare de dreptate, neputând refuza judecata pe motiv că "legea nu prevede ... este întunecată sau neîndestulătoare" (art. 3 din Codul civil).
Critica referitoare la aplicarea art. 32 ind. 4 alin. (4) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, introdus prin art. 1 pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, referitor la imposibilitatea restituirii în natură a terenurilor şi clădirilor evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, în raport de care această măsură ar afecta în mod deosebit activitatea societăţii, a fost invocată în apel, deci nu se pot reţine susţinerile intimatului-reclamant, privind cererea ei omisso medio.
Cu toate acestea, textul legal amintit nu este incident în cauză, întrucât recurenta nu a dovedit că absenţa bunului din patrimoniul societăţii împiedică realizarea obiectului său de activitate, iar măsura restituirii în natură ar fi atât de gravă încât nu ar mai putea să-şi continue activitatea. Aceasta, cu atât mai mult cu cât litigiul vizează un singur bun, compus din teren şi moară.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată neîndeplinirea condiţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Instanţa de apel, menţinând soluţia judecătoriei, a pronunţat o decizie cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în legătură cu care recurenta a formulat criticile prezentate, astfel încât, în baza art. 316, cu referire la art. 296 din Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. "M." S.A. împotriva Deciziei civile nr. 30/A din 23.01.2001 a Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
| ← Judecata. Greşita compunere a instanţei. Consecinţe | Indreptare eroare materială. Limite. Neclarităţi în... → |
|---|
