Judecata. Greşita compunere a instanţei. Consecinţe
| Comentarii |
|
Soluţionarea de către tribunal, în apel, în complet format din doi judecători, a unei cauze ce i-a fost trimisă spre rejudecare, în prima instanţă, conturează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", coroborat cu dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, care statuează că soluţionarea cauzelor, în prima instanţă, are loc în complet format dintr-un singur judecător.
(Decizia nr. 91 din 15 ianuarie 2002 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 3990 din 06.04.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul T.A.N., în contradictoriu cu pârâţii B.N., B.E.A. şi S.C. "A." S.A., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privitor la imobilul în litigiu, încheiat între pârâţi în temeiul Legii nr. 112/1995, s-a respins cererea privitoare la evacuarea din imobil a pârâţilor - persoane fizice, ca neîntemeiată, s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii B.N. şi B.E.A., constatându-se calitatea acestora de chiriaşi în imobil, fiind respinsă cererea de constatare a calităţii lor de cumpărători de bună-credinţă asupra imobilului; s-a admis cererea de chemare în garanţie a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu obligarea acestuia la plata către pârâţii-reclamanţi a sumei de 328.143.000 lei, reprezentând preţul actuajizat conform valorii de circulaţie a imobilului; s-a respins cererea de chemare în garanţie a S.C. "A." S.A., ca neîntemeiată.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 2880 din 08.11.2000 a Tribunalului Bucureşti- Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin respingerea apelului formulat de către pârâţii B.N. şi B.E.A. şi intervenientul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 983 din 05.04.2001, a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi B.N. şi B.E.A. şi, pe cale de consecinţă, a casat Decizia civilă nr. 2880 din 08.11.2000 a Tribunalului Bucureşti, iar, în fond, a admis apelul declarat de aceiaşi apelanţi-pârâţi împotriva Sentinţei civile nr. 3990 din 06.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă la tribunal, pentru soluţionarea în prima instanţă, potrivit cu valoarea obiectului procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 1983 din 04.09.2001, a admis apelul formulat de pârâţii B.N. şi B.E.A. şi apelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 3990 din 06.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a admis excepţia privitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a S.C. "A." S.A. invocată de B.N. şi B.E.A., a schimbat în tot sentinţa civilă apelată şi, în fond, a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
împotriva acestei decizii, reclamantul-pârât T.A.N. a formulat apel, considerat recurs de către Curte, în raport de hotărârea atacată, care este o decizie pronunţată de o instanţă de apel, criticând-o pentru greşita soluţionare a cauzei pe cale de excepţie. Recurentul a susţinut că lipsa de calitate a S.C. "A." S.A. este formală, întrucât aceasta a acţionat ca mandatar, menţionarea sa în calitate de "vânzător" în contract neavând consecinţe privitoare la efectele nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Recurentul a adus şi critici ce vizează fondul cauzei, solicitând admiterea căii de atac formulate, anularea hotărârii Tribunalului Bucureşti şi, în fond, admiterea acţiunii, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâţi, admiterea în parte a cererii reconvenţionale şi obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti la plata sumei de 328.143.000 lei, preţ reactualizat, în favoarea pârâţilor B.N. şi B.E.A.
Curtea a constatat nelegalitatea constituirii completului de judecată care a pronunţat hotărârea atacată, pe care a pus-o în discuţia părţilor, spre a fi analizată cu prioritate, ca excepţie de procedură, în raport de motivele de recurs, din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
A constatat astfel că, prin Decizia civilă nr. 983 din 05.04.2001 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, în urma admiterii recursului pârâţilor B.N. şi B.E.A., a fost casată Decizia civilă nr. 2880 din 08.11.2000 a Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de apel, cauza fiindu-i trimisă spre judecată, în prima instanţă, în raport de valoarea reală a imobilului, de 328.143.000 lei.
Tribunalul a încălcat dispoziţiile instanţei de recurs, soluţionând litigiul, nu în prima instanţă, ci ca instanţă de apel şi în complet nelegal constituit, respectiv de doi judecători, faţă de etapa procesuală în cadrul căreia trebuia să se pronunţe, şi fără a intra în cercetarea fondului cererii de chemare în judecată.
S-au încălcat astfel dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, potrivit cărora soluţionarea cauzelor în prima instanţă are loc în complet format dintr-un singur judecător.
Pentru considerentele reţinute, Curtea a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre soluţionare, în prima instanţă, la acelaşi tribunal, în complet legal constituit.
| ← Judecata. Hotărâre penală definitivă. Autoritate de lucru... | Judecata. Acţiune în revendicare. Invocare orală în recurs a... → |
|---|
