Judecata. Suspendarea judecăţii în baza Legii nr. 10/2001 dispusă din oficiu de către instanţă. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că numai persoana îndreptăţită poate solicita suspendarea judecării pricinii până la soluţionarea cererii formulate în temeiul aceluiaşi act normativ.
Prin urmare, o astfel de suspendare nu poate fi dispusă de instanţă, din oficiu.
(Decizia nr. 1622 din 13 iunie 2002 - Secţia a lll-a civilă)
Prin încheierea din 4.03.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, s-a dispus, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea soluţionării pricinii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul V.P.
în motivarea recursului se arată că acţiunea pe care a promovat-o este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 112/1995 şi introdusă în anul 1999, iar cursul judecăţii nu se putea suspenda din oficiu, ci doar la cererea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită, în speţă recurentul-reclamant, poate fie să renunţe la acţiunea care este în curs de judecată, fie să ceară suspendarea până la soluţionarea cererii formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Din textul sus-menţionat rezultă că suspendarea judecăţii nu se poate face din oficiu de către instanţă, aşa cum a pronunţat Tribunalul Bucureşti, ci doar la cererea persoanei îndreptăţite.
în consecinţă, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul, se va casa încheierea şi se va trimite dosarul la acelaşi tribunal pentru continuarea judecăţii.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Condiţii. Coproprietari.... | Judecata. Rolul activ al instanţei. Conţinut → |
|---|
