Poprire. Contract de cesiune de creanţă adus în gaj. învestire cu formulă executorie

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Contractul de cesiune de creanţă adus în gaj, încheiat în scopul garantării unui contract de credit bancar, este un contract accesoriu faţă de raportul obligaţional pe care-l garantează, fiind necesară învestirea sa cu formulă executorie, conform art. 56 alin. 3 din Legea nr. 58/1998.

Acest contract nefiind învestit cu formulă executorie, conform dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, care arată că sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani pe bază de titlu executoriu, instanţa va proceda la respingerea cererii de înfiinţare şi validare poprire.

(Decizia nr. 2494 din 28 septembrie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)

Prin Sentinţa civilă nr. 1418/2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a respins cererea de înfiinţare şi validare a popririi formulată de recurentă, în contradictoriu cu S.C. "B." S.R.L. şi terţul poprit Banca X, şi a fost invalidată poprirea înfiinţată prin ordonanţa emisă în camera de consiliu la 28.10.1999.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că interpretarea dispoziţiilor art. 56 alin. 3 din Legea nr. 58/1998 este în sensul că, pentru contractul de cesiune de creanţă adus în gaj, este necesară învestirea cu formulă executorie.

Prin Decizia civilă nr. 2121/2001, pronunţată de Secţia a lll-a civilă a Tribunalului Bucureşti, s-a respins ca nefondat apelul declarat de creditoare.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că în executare este pus contractul de garanţie, care trebuie învestit, aşa cum rezultă din alin. 3 al art. 56 din Legea nr. 58/1998.
împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea B.A., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv pentru că contractul de cesiune de creanţă adus în gaj încheiat cu scopul garantării unui contract de credit bancar constituie titlul executoriu; alin. 3 al art. 56 din Legea nr. 58/1998 nu are ca finalitate transformarea înscrisului în titlu executoriu, ci stabileşte o dată certă de la care banca are obligaţia să evidenţieze în afara bilanţului contabil dobânzile calculate pentru creditul restant.

Recursul nu este fondat.

Dispoziţiile art. 1686 din Codul civil, privitoare la contractul de gaj, arată că, în cazul unui contract având ca obiect o datorie peste 250 lei, este obligatorie "facerea unui act scris şi înregistrat".

Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 719 şi art. 720 din Codul de procedură civilă, care arată că în mapa prevăzută de art. 711 din codul de procedură civilă se va păstra câte un exemplar de pe toate actele prin care se constituie un gaj.

Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 56 alin. 3 din Legea nr. 58/1998, reţinând în mod corect că şi contractul de gaj comercial este un contract accesoriu faţă de raportul principal obligaţional pe care-l garantează, fiind necesară învestirea cu formulă executorie.

Contractul de cesiune de creanţă adus în gaj nefiind învestit cu formulă executorie, conform dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, care arată că sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani pe bază de titlu executoriu, tribunalul a procedat în mod corect atunci când a respins apelul. (Judecator Ioana Surdescu)

← Poprire. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive....  Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Poprire. Contract de cesiune de creanţă adus în gaj. învestire cu formulă executorie