Ordonanţă preşedinţială. Condiţii. Coproprietari. Admisibilitatea cererii în absenţa existenţei unui litigiu asupra fondului pricinii
| Comentarii |
|
Fapta pârâtului, coproprietar asupra terenului, de a efectua lucrări de tăiere a copacilor, fără acordul celuilalt coproprietar, justifică luarea măsurii sistării acţiunilor sale, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Caracterul vremelnic al măsurii luate în baza dispoziţiilor art. 581 din codul de procedură civilă nu este condiţionat de existenţa unor litigii asupra pricinii, ci poate decurge din însăşi natura măsurii luate.
(Decizia nr. 1226 din 3 aprilie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată la 24.04.2000, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâtul S.S., cerând ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să fie obligat să sisteze imediat tăierea pomilor şi distrugerea amenajărilor şi dotărilor de pe terenul situat în Bucureşti, sectorul 2.
în motivarea cererii, în esenţă, reclamanta arată că, începând cu data de 10.04.2000, pârâtul a trecut la tăierea unor pomi fructiferi, a butucilor de vie şi a plopilor de pe un teren aflat la limita proprietăţii sale, blocându-i accesul în imobil cu crengile şi alte materiale şi a altor amenajări existente pe acelaşi teren (chioşc, fântână, reţea exterioară de iluminat curtea), cu menţiunea că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 5741 din 11.05.2000, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâtuf să sisteze tăierea pomilor şi distrugerea amenajărilor de pe terenul la care se face referire mai sus.
în motivarea sentinţei, s-a reţinut că parte din copaci, viţă-de-vie şi amenajări sunt situate pe terenul proprietatea indiviză a reclamantei, sens în care se impune, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, admiterea cererii.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, susţinând că la momentul mutării sale în apartamentul din imobil a găsit grădina şi amenajările în paragină, sens în care a fost nevoit să facă reamenajări, cu menţiunea că pomii au fost tăiaţi cu aprobarea organelor abilitate, iar reclamanta refuză să suporte partea de cheltuieli ce îi revine.
Prin Decizia civilă nr. 3621/A din 18.12.2000, Tribunalul Bucureşti a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
în motivarea deciziei, s-a reţinut că părţile sunt coproprietari ai terenului aferent imobilului, iar între acestea nu există pe rolul instanţelor judecătoreşti un litigiu vizând exploatarea acestuia, îndeosebi a grădinii.
Aşa fiind, măsura dispusă de prima instanţă nu este nici vremelnică şi nici urgentă (în cauză avizându-se de organele abilitate defrişarea a doi plopi degradaţi), ambele cerinţe fiind impuse de dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, caz în care cererea dedusă judecăţii este nefondată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă.
în motivarea recursului reclamanta arată că, în realitate, pe rolul instanţelor judecătoreşti există o cauză având ca obiect anularea titlului de proprietate emis în procedura Legii nr. 18/1991 pârâtului (Dosar nr. 2066/2000 al Judecătoriei Sectorului 2) şi că, oricum, din terenul aferent imobilului este proprietară în indiviziune cu Primăria Sectorului 2 Bucureşti asupra suprafeţei de 313 mp teren -curte şi grădină de pe care pârâtul continuă să defrişeze pomii fructiferi şi viţa-de-vie.
Reclamanta arată că, la 28.04.1999, pârâtul a fost sancţionat contravenţional, sens în care s-a întocmit şi o notă prin care se constată defrişarea şi ciuntirea neprofesională a 14 pomi fructiferi, 6 tufe de liliac şi 6 butuci de viţă-de-vie.
Cum pârâtul a continuat să defrişeze grădina şi a trecut la demolarea şi a celorlalte amenajări existente pe terenul în litigiu, reclamanta apreciază că în mod greşit tribunalul i-a respins cererea dedusă judecăţii.
Analizând recursul, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
în drept, printre modalităţile juridice ale dreptului de proprietate se numără şi proprietatea comună pe cote-părţi, căreia îi este specific faptul că toate prerogativele dreptului de proprietate aparţin împreună şi concomitent mai multor titulari.
Specific dreptului de proprietate comună este şi faptul că nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun, ci doar al unei cote-părţi ideale, abstracte, caz în care actele materiale de folosinţă a bunului nu pot fi făcute, de regulă, decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Totodată, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti sunt abilitate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru prevenirea unor pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
Caracterul vremelnic al măsurii nu este condiţionat de existenţa unor litigii asupra fondului pricinii, ci poate decurge din însăşi natura măsurii luate, iar urgenţa se analizează în raport de circumstanţele obiective şi subiective ale pricinii.
Or, în speţă, părţile litigante sunt coproprietare ale construcţiilor, reclamanta dobândind în proprietate, printr-un act de donaţie, apartamentul nr. 3 (corp B clădire) şi apartamentul nr. 1 (corp A clădire), iar pârâtul, printr-un act de vânzare, apartamentul de la mansardă.
Urmare a coproprietăţii asupra construcţiei, părţile au dobândit, prin diverse acte, în proprietate comună terenul - curte şi grădină - aferent acestor construcţii.
Cu excepţia suprafeţei de 103 mp teren, aferent corpului B de clădire şi asupra căreia reclamanta invocă un titlu care i-ar atesta un drept de proprietate exclusivă, restul terenului se află în coproprietate.
Aşa fiind, actele de folosinţă materială a acestui teren pot fi exercitate de coproprietari fie de comun acord, fie separat, însă cu respectarea drepturilor celorlalţi, iar în caz de neînţelegeri, ei pot sista această stare de coproprietate.
în cauză, necontestat, există neînţelegeri între părţi cu privire la modul de exploatare al terenului aferent imobilului, pârâtul fiind sancţionat contravenţional, în luna mai 1999, pentru actele de defrişare şi ciuntire neprofesională a arborilor şi arbuştilor existenţi pe proprietatea comună.
Ca atare, în raport de situaţia de fapt menţionată, în mod just prima instanţă a apreciat că se impune obligarea pârâtului la sistarea oricăror lucrări de defrişare sau demolare a amenajărilor de pe terenul aferent construcţiilor menţionate.
Faţă de conduita pârâtului, care continuă să efectueze lucrări fără acordul celuilalt coproprietar, măsura se impune de urgenţă şi ea este, prin natura ei, vremelnică, putând dura numai până când se sistează starea de coproprietate între părţi.
Curtea reţine şi că simpla avizare a pârâtului pentru tăierea a doi plopi şi curăţirea altuia, de către organele abilitate, nu justifică conduita acestuia de a efectua pe proprietatea comună şi alte lucrări, fără acordul celuilalt coproprietar.
în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia tribunalului şi, pentru considerentele arătate, va respinge apelul pârâtului, ca nefondat, menţinând sentinţa primei instanţe.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Condiţii. Ordonanţa de urgenţă... | Judecata. Suspendarea judecăţii în baza Legii nr. 10/2001... → |
|---|
