Ordonanţă preşedinţială. Condiţii. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999. Capete de cerere ce urmează regimuri juridice diferite
| Comentarii |
|
Dreptul comun în materia ordonanţei preşedinţiale este art. 581 din Codul de procedură civilă, care a impus condiţiile de admisibilitate, respectiv caracterul urgent şi vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului dreptului.
Dispoziţia specială a art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 a prevăzut expres situaţiile concrete în care se poate apela la procedura ordonanţei preşedinţiale.
Structurându-şi cererea dedusă judecăţii pe un aspect principal -evacuarea necondiţionată a pârâţilor, şi pe un capăt subsidiar - obligarea pârâţilor la schimbul forţat de locuinţă, cel de-al doilea capăt de cerere nu permite valorificarea pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale, ceea ce face ca toată acţiunea să devină admisibilă numai pe calea dreptului comun.
(Decizia nr. 2265 din 11 septembrie 2001 - Secţia a lll-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 12731 din 23.11.2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca neîntemeiată.
A admis cererile reclamanţilor P.C.G.D., P.U.A., împotriva pârâţilor C.M., C.F. şi M.M.A., de evacuare necondiţionată, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
S-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat la adresa indicată în acţiune şi a fost obligat pârâtul C.M. să plătească reclamanţilor 4.010.000 lei, iar pârâta M.M.A. a fost obligată să plătească reclamanţilor 2.250.000 lei daune.
Cererea subsidiară a reclamanţilor de obligare a pârâţilor la schimbul forţat de locuinţă a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa a reţinut că posibilitatea soluţionării litigiului pe această cale este prevăzută expres ca o situaţie de excepţie în art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, motiv pentru care a respins excepţia ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 1270/A din 11.04.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a respins apelul formulat de apelanţii-pârâţi C.M., C.F. şi M.M.A. împotriva Sentinţei civile nr. 12731 din 23.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi P.C.G.D. şi P.U.A., ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a avut în vedere aceleaşi considerente de fapt şi de drept.
împotriva deciziei tribunalului au formulat cerere de recurs, la data de 13.04.2001, pârâţii C.M., C.F. şi M.M.A., prin care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele considerente:
1. art. 304 pct. 8 din codul de procedură civilă - excepţia de inadmisibilitate a acţiunii promovată de reclamanţi nu a fost soluţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999; din însuşi modul de structurare a acţiunii, rezultă că reclamanţii au dedus judecăţii o acţiune care nu se poate soluţiona decât în condiţiile dreptului comun, şi nu prin căile speciale ale ordonanţei preşedinţiale; capătul de cerere referitor la schimbul obligatoriu de locuinţe face ca acţiunea să fie inadmisibilă, întrucât presupune intrarea în fondul cauzei;
2. art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă - instanţele nu au avut în vedere probele administrate, care demonstrau faptul că nu a existat un refuz de contractare, ci propunerile oferite de reclamanţi care erau de neacceptat; la data de 02.02.2000, propunerea formulată a fost de a se încheia un contract de închiriere pe un termen de 6 luni, dar începând cu data de 01.08.1999; or, o astfel de propunere este nulă.
Recursul este fondat.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamanţi pe calea ordonanţei preşedinţiale şi care vizează situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, "lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
Dreptul comun în materia ordonanţei preşedinţiale este art. 581 din Codul de procedură civilă, care a impus condiţiile de admisibilitate, respectiv caracterul urgent şi vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului dreptului.
Dispoziţia specială a art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 a prevăzut expres situaţiile concrete în care poate apela la procedura ordonanţei preşedinţiale, şi anume: 1. lipsa unui răspuns scris sau 2. refuzul nejustificat al chiriaşului de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării.
Or, reclamanţii, în mod evident, şi-au structurat obiectul acţiunii deduse judecăţii pe un aspect principal - evacuarea necondiţionată a pârâţilor şi pe un capăt subsidiar - obligarea pârâţilor la schimbul forţat de locuinţă.
Capătul subsidiar de cerere nu permite valorificarea pretenţiei pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale, ceea ce face ca toată acţiunea să devină admisibilă numai pe calea dreptului comun.
A socoti altfel înseamnă a admite posibilitatea învestirii instanţei într-un cadru procesual în care pretenţia concretă, în principiu, admisibilă pe capete de cerere principale şi subsidiare, să fie valorificată, în acelaşi timp, pe calea ordonanţei preşedinţiale şi pe calea dreptului comun. Referitor la mijlocul procedural ales de părţi nu poate exista raport de subsidiaritate, cu atât mai mult cu cât înseşi cererile (pretenţiile) atrag mijloace procedurale diferite.
Este motivul pentru care cererea de evacuare, în condiţiile concrete ale cauzei, nu poate fi valorificată prin procedura ordonanţei preşedinţiale.
Al doilea motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, nu mai poate fi analizat, dat fiind faptul că primează excepţia inadmisibilităţii cererii.
Pe temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia tribunalului şi, rejudecând apelul, va schimba în tot sentinţa judecătoriei, în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate | Ordonanţă preşedinţială. Condiţii. Coproprietari.... → |
|---|
