Lege nr. 10 din 2001. Restituire în natură dispusă în mod direct printr-o hotărâre judecătorească, consecutiv admiterii plângerii împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire. Nulitatea noii decizii de restituire, emisă de primar
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001, republicată: art. 21 alin. 1, art. 26 alin. 3
Unitatea deţinătoare a imobilului s-a dezînvestit odată cu pronunţarea dispoziţiei de respingere a cererii de restituire în natură, astfel că este nulă noua dispoziţie, emisă la un an de la data la care hotărârea judecătorească prin care instanţa a dispus, în mod direct, restituirea, a rămas irevocabilă, cu atât mai mult cu cât, prin această nouă dispoziţie, unitatea deţinătoare încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti, obligând reclamanţii să menţină afectaţiunea imobilului restituit un timp de 5 ani de la data emiterii.
(Decizia nr. 11/A din 16 ianuarie 2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 19.09.2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepţia psei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primarul riunicipiului Cluj-Napoca; a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii V.A., /.K., D.I., M.I., B.I., B.C., B.V., şi B.D., împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin 3rimarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziţiei de restituire nr. 4018/20.06.2008, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca; pârâtul a fost obligat să achite reclamantei V.A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Drimar.
Verificând hotărârea atacată. Curte a apreciat că apelul este nefondat. în fapt, a fost stabilit cu certitudine că prin notificarea nr. 2150 din 2 mai 2001, -eclamanţii au solicitat restituirea în natură, în cotă de A parte, a imobilului evidenţiat în CF nr. 368 Cluj-Napoca cu nr. top. 282, situat în Cluj-Napoca. str. R.. reprezentând casă şi teren în suprafaţă de 150 stj.p., preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, de la proprietarul tabular K. F., ai cărui moştenitori sunt reclamanţii.
Prin dispoziţia nr. 1335/14.03.2002, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, -¡otificarea a fost respinsă, apreciindu-se că reclamanţii sunt îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii în echivalent şi nu la restituire în natură.
Actul evocat mai sus a făcut obiectul controlului judiciar, prin sentinţa civilă nr. 284 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, dispunându-se restituirea în natură a cotei de 1/4 parte din apartamentele 13-18 ale imobilului naţionalizat, precum şi a cotei de Vi parte din terenul aferent, sub condiţia restituirii sumei de 259.624.693 lei, actualizată cu indicele inflaţiei, reprezentând despăgubirea primită de reclamanţi în condiţiile Legii nr. 112/1995. Totodată, instanţa a dispus intabularea dreptului de proprietate recunoscut reclamanţilor, cu titlu de lege.
Prin decizia civilă nr. 109/A/23.03.2006 a Curţii de Apel Cluj, consecutiv admiterii apelului declarat de reclamanţi, sentinţa civilă nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj a fost
schimbată în parte, în sensul înlăturării obligaţiei de returnare a sumei de 259.624.693 lei (ROL), reactualizată cu rata indicelui de inflaţie, instanţa stabilind că nu se verifică, în cauză, cerinţele art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Hotărârea Curţii de Apel Cluj a fost menţinută prin decizia civilă nr. 4601/06.06.2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,care a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârât şi de intervenientul accesoriu, SC T. COM SRL.
în baza sentinţei civile nr. 1284/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, la data de 15.02.2008, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamanţilor, sub B 25-32, în cartea funciară colectivă nr. 128461 Cluj, asupra parcelei cu nr. top. 282/1 şi în cărţile funciare individuale aferente apartamentelor 13, 14, 15, 16, 17 şi 18 ale imobilului.
Mai mult decât atât, în data de 30.04.2008, reclamanţii, prin avocatul ales, asistat de executorul judecătoresc Mircea Bolaş au procedat la „preluarea unilaterală” a tuturor celor şase apartamente restituite, încheind în acest sens un „Protocol de predare-preluare unilaterală”.
Ulterior, Primarul municipiului Cluj-Napoca emite o nouă dispoziţie, cu nr. 4018 din 20 iunie 2008, prin care, evocând hotărârea judecătorească de restituire în natură, stipulează, în art. 1, restituirea în natură a cotei de parte din apartamentele 13-18 ale imobilului situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., cu obligaţia revendicatorilor de a menţine afectaţiunea apartamentelor nr. 14, 15, 17, pentru o perioadă de până la 5 ani, întrucât în aceste apartamente se desfăşoară activitatea de învăţământ a Universităţii de Artă şi Design Cluj.
în drept
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Prin art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, se precizează că decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art. 2 alin. 2 din acelaşi act normativ, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Totodată, prin art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, se precizează că imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească.
Din analiza textelor normative evocate, care fac referire la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, rezultă că instanţa învestită cu cenzurarea deciziei/dispoziţiei de respingere a cererii de restabilire în natură nu este limitată la posibilitatea de a obliga unitatea deţinătoare să emită o altă decizie/dispoziţie de restituire. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie, instanţa judecătorească va putea dispune ea însăşi, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat abuziv, în măsura în care constată că decizia/dispoziţia de respingere a cererii de restituire nu corespunde cerinţelor legii.
Aceasta este, de altfel, şi interpretarea pe care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aat-o dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunţată în Secţiile Unite.
în cauză, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea căii de atac exercitată mpotriva dispoziţiei prin care reclamanţilor le-a fost respinsă cererea de restituire în ■^atură a hotărât, în mod direct, prin sentinţa civilă nr. 1284/16.12.2003 a Tribunalului Cluj, restituirea în natură a imobilului care face obiectul litigiului, fără a dispune emiterea unei alte dispoziţii în locul celei anulate, împiedicând astfel, în mod voit, reluarea procedurii administrative şi, prin aceasta, prelungirea nejustificată a procesului ae restituire, într-o manieră care să contravină principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6§1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Unitatea deţinătoare a imobilului s-a dezînvestit odată cu pronunţarea dispoziţiei ae respingere a cererii de restituire în natură, nr. 1335/2002 şi, cu toate acestea, în absenţa unei hotărâri judecătoreşti care să oblige la emiterea unei alte dispoziţii, reia procedura administrativă şi emite o nouă dispoziţie, cu nr. 4018/20.06.2008, la un an de la data la care hotărârea judecătorească prin care instanţa a dispus, în mod direct, restituirea a rămas irevocabilă.
Mai mult decât atât, prin această nouă dispoziţie, unitatea deţinătoare încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, obligând reclamanţii să menţină afectaţiunea imobilului restituit, până la 5 ani de la data emiterii. Or, prin hotărârea de restituire nu a fost stabilită în sarcina reclamanţilor o asemenea obligaţie, în contextul în care Legea nr. 10/2001 a fost republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (M.Of. nr. 653/22 iulie 2005), dispoziţiile art. 16 alin. 1 modificate, fiind, aşadar, în vigoare la data exercitării controlului judiciar în apel, şi apoi în recurs.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a constatat nulitatea dispoziţiei de restituire nr. 4018/20 iunie 2008 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, existând la data emiterii ei o hotărâre judecătorească irevocabilă care a dispus restituirea, în mod direct, şi a reprezentat titlu de intabulare pentru reclamanţi, în privinţa imobilului în litigiu.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ-teritoriale în astfel de litigii, corect prima instanţă a statuat că sunt legitimaţi procesual, în calitate de pârâţi, atât municipiul Cluj-Napoca, cât şi Primarul, primul în calitate de entitate deţinătoare a imobilului şi obligată la restituire, iar cel de-al doilea în calitate de organ de conducere abilitat expres de lege să dispună restituirea, emitentul dispoziţiei atacate (art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001).
Pentru cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 296 C. pr. civ.. Curtea a respins apelul ca nefundat. (Judecător Băldean Denisa-Livia)
| ← Legea nr. 10/2001. Analiza calităţii procesuale pasive a... | Obligaţii şi contracte. Persoana obligată la suportarea... → |
|---|
