Legea nr. 10/2001. Calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii. Vocaţia universală a soţiei supravieţuitoare. Succesibil decedat înainte de intrarea în vigoare a legii. Inadmisibilitatea cererii de restituire formulate de beneficiarul testame
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001, republicată: art. 3 alin. 1 lit. a); art. 4 alin. 2 şi alin. 4
1. Soţia supravieţuitoare a defunctului proprietar tabular a devenit titularul întregului patrimoniu succesoral, ca unic moştenitor, chiar dacă, în concret emolumentul sules nu cuprindea, ca element al activului patrimonial, dreptul de proprietate asupra mobilului în litigiu,fiind preluat de stat anterior. Ceea ce interesează, din perspectiva .icestui moştenitor, nu este culegerea efectivă a întregii moşteniri, ci vocaţia sa universală, posibilitatea conferită de lege de a culege întreaga universalitate.
2. Este adevărat că Legea nr. 10/2001 repune succesibilii în termenul de opţiune succesorală, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, însă acest beneficiu al legii este unul personal, care nu poate fi transmis legatarului cu titlu particular.
(Decizia nr. 99/A din 20 martie 2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 629/25.11.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Cluj.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate, admiterea plângerii şi restituirea în natură a imobilelor construcţii şi teren situate în str. L. din Cluj-Napoca.
Curtea a apreciat că apelul reclamantului este nefondat.
1. Cu privire la cel dintâi motiv de apel, acela prin care se afirmă că soţia fostului proprietar tabular nu putea moşteni imobilele revendicate întrucât acesta nu le mai avea în patrimoniu la data decesului, fiind preluate de stat, se reţine faptul că imobilul de natură teren şi construcţie, în suprafaţă de 168 stj.p. a făcut obiectul dreptului de proprietate tabulară a lui C.I., asupra etajelor I şi II, drept înscris în CF nr. 4952 Cluj-Napoca şi a soţiei acestuia, C.E.
Acest imobil a fost preluat în întregime de Statul Român prin efectul Decretului pentru declarare de utilitate publică nr. 39/1949, dreptul statului fiind înscris în colile funciare în baza încheierii nr. 3897/1949, cu titlul de expropriere pentru utilitate publică.
Proprietarul tabular C.l. a decedat la 30.05.1974, moştenitor legal exclusiv fiind soţia supravieţuitoare, C.E., în condiţiile în care fiul acestora, C.I., a renunţat la succesiunea după tată, prin declaraţia autentică de renunţare.
în data de 03.08.1986, a intervenit decesul numitului C.I., fiul celor doi proprietari tabulari, iar C.E. a decedat la 06.08.1987.
Prin urmare, conform celor stabilite prin certificatul de moştenitor a cărui valabilitate nu a fost contestată, soţia supravieţuitoare a defunctului proprietar tabular a devenit titularul întregului patrimoniu succesoral, ca unic moştenitor, chiar dacă, în concret emolumentul cules nu cuprindea, ca element al activului patrimonial, dreptul de proprietate asupra Imobilului în litigiu, preluat de stat anterior. Ceea ce interesează, din perspectiva acestui moştenitor, nu este culegerea efectivă a întregii moşteniri, ci vocaţia sa universală, posibilitatea conferită de lege de a culege întreaga universalitate. Or, vocaţia universală nu se referă la bunuri determinate şi, în toate cazurile, ea operează de drept, de la data deschiderii moştenirii.
întregul patrimoniu al defunctului a fost transmis moştenitorului unic şi intră în patrimoniul moştenitorului drepturile şi obligaţiile defunctului, inclusiv acţiunile patrimoniale la care acesta avea dreptul, spre exemplu, acţiunea în revendicare. Există şi drepturi viitoare care deşi nu fac parte din patrimoniu la deschiderea succesiunii intră în alcătuirea patrimoniului succesoral în viitor, aparţinând indiscutabil aceluiaşi moştenitor.
Nu emolumentul succesiunii se discută în speţă ci vocaţia universală a soţiei supravieţuitoare, recunoscută de apelant, care afirmă textual: „în mod corect reţine instanţa că soţia supravieţuitoare a fostului proprietar de carte funciară a preluat tot patrimoniul lui C.I., la data decesului acestuia (...)”. Or, în virtutea acestei vocaţii, C.E. ar fi putut pretinde măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la întregul imobil preluat de stat, în nume propriu - în limitele dreptului care i-a aparţinut - şi în calitate de moştenitor, pentru dreptul care a aparţinut soţului său, predecedat, în acest sens fiind dispoziţiile exprese ale art. 3 alin. 1 lit. a) şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
2. Circumscris celui de-al doilea motiv de apel, se afirmă că soţia fostului proprietar tabular nu beneficiază de niciun drept asupra imobilului revendicat, întrucât nu a depus notificare.
Este adevărat că C. E. nu a formulat o notificare, în condiţiile şi pe temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta întrucât a decedat înainte de intrarea în vigoare a legii speciale reparatorii.
în aceste circumstanţe, problema ridicată în cauză este aceea a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, apreciată din perspectiva dispoziţiilor art. 4 al acestui act normativ.
Reclamantul este beneficiarul unui testament autentic, prin care testatorul C.M. l-a instituit legatar cu titlu particular, obiectul legatului constituindu-l imobilele construcţii şi teren înscrise în CF nr. 494 Cluj şi nr. 4952.
Autorul actului juridic pentru cauză de moarte a decedat la data de 29.10.2000.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. a), Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv al acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 şl alin. 4, Legea nr. 10/2001, republicată, de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îzice îndreptăţite, profitând, totodată, de cotele moştenitorilor care nu au urmat crocedura prevăzută la capitolul III.
Indiscutabil, reclamantul N.l. este moştenitor testamentar al defunctului C.M., însă acest defunct nu are calitatea de persoană fizică îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, întrucât nu era proprietar al imobilelor în litigiu la data preluării lor în mod abuziv şi nici calitatea de moştenitor legal al celor doi proprietari tabulari nu îi poate fi ecunoscută.
Actele de stare civilă depuse în copii la dosar relevă faptul că C.M. era văr primar cu defunctul proprietar tabular C.I., având, aşadar, vocaţie la moştenirea acestuia, în concurs cu soţia supravieţuitoare, în calitate de colateral ordinar, care aparţine clasei a catra de moştenitori legali. în acest sens sunt dispoziţiile art. 675 C. civ. coroborate cu cele ale art. 1 din Legea nr. 319/1944, aplicabile în cauză în condiţiile în care fiul cefunctului a renunţat la moştenire şi nu s-a dovedit că acesta ar fi avut moştenitori din crimele trei clase.
în cauză, nu a fost făcută dovada exercitării dreptului de opţiune succesorală a lui
C.M. înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 C. civ., de -atură a-i consolida acestuia titlul de moştenitor, ca succesibil subsecvent. Dimpotrivă, certificatul de moştenitor care atestă calitatea de unic moştenitor a soţiei supravieţuitoare nu a fost contestat şi reclamantul însuşi, în prezentul proces, recunoaşte că soţia supravieţuitoare a lui C I. a preluat întregul patrimoniu la data decesului.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 repune succesibili care după data de 6 martie "945 nu au acceptat moştenirea, în termenul de opţiune succesorală, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, însă nu mai puţin adevărat este că C.M. a decedat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar acest beneficiu al legii este unul cersonal care nu poate fi transmis legatarului cu titlu particular. Acceptarea succesiunii este un act juridic personal, care putea fi realizat prin cererea de restituire, exclusiv de către beneficiarul direct ale acestor dispoziţii legale.
Prin urmare, reclamantul ar fi putut beneficia de cota moştenitorului legal C.E. numai dacă ar fi făcut dovada indubitabilă a faptului că testatorul C.M. avea calitatea ce persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 or, aşa după cum s-a arătat nu avea o astfel de calitate.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a respins plângerea şi a păstrat în tot dispoziţia de respingere a notificării. (Judecător Băldean Denisa-Livia)
| ← Legea nr. 10/2001. Teren liber. înţeles | Legea nr. 10/2001. Incidenţa legii speciale reparatorii în... → |
|---|
