Partajarea terenurilor reconstituite pe numele
| Comentarii |
|
moştenitorilor, dintre care unii au renunţat în mod expres la moştenirea după autorul comun
- Cod civil: art. 696
- Legea nr. 18/1991, republicată: art. 13 alin. 2 şi 3
în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele hituror moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu cele ale art. 696 C. civ., rezultă că succesibilii care au renunţat expres prin declaraţie autentică la moştenirea după autorul lor, nu mai sunt repuşi de drept în termenul de .Kceptare cu privire la cota-parte ce li s-ar fi cuvenit din terenurile cooperativizate de la .uitorul lor, ci au rămas străini de moştenire.
(Decizia nr. 2928/R din 16 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 5123 din 16 octombrie 2000 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta S.M., împotriva pârâtelor S.M. şi F.L. şi în
consecinţă, s-a constatat că părţile sunt coproprietare asupra terenului în suprafaţă de
2 ha şi 8089 mp situat în locul numit „Lăschia”, înscris în titlul de proprietate nr. 60668/9 din 16.06.1993 în cotă de 6/8 parte, reclamanta, 1/8 parte pârâta S.M. şi în cotă de 1/8 parte pârâta F.L.
S-a dispus partajarea imobilului conform variantei I din expertiza efectuată de expertul I.V., care face parte integrantă din sentinţă.
Prin decizia civilă nr. 165/A din 9.06.2009 a Tribunalului Maramureş, s-au respins ca nefondate apelurile civile declarate de pârâta S.M. împotriva sentinţei civile nr. 5123 din 16.10.2000 a Judecătoriei Baia Mare şi a încheierii de admitere în principiu din 30.10.1995, precum şi a sentinţei civile nr. 735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuş.
împotriva deciziei tribunalului, au declarat recurs S.D. şi S.M.
în recursul declarat de S.D., s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei S.M., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.000 lei.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5123 din 16.10.2000 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dos. nr. 6690/1993, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta S.M., împotriva pârâtelor S.M. şi F.L. şi în consecinţă, s-a constatat că părţile sunt coproprietare asupra terenului în suprafaţă de 2 ha şi 8089 mp situat în Lăschia, înscris în titlul de proprietate nr. 60668/9 din 16.06.1993, în cotă de 6/8 parte reclamanta, 1/8 parte pârâta S.M. şi 1/8 parte pârâta F.L.
S-a dispus partajarea terenurilor în natură conform variantei a l-a din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul I.V., prin atribuirea de loturi în natură, corespunzătoare cotelor de proprietate, iar inegalitatea lor a fost compensată prin sulte.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, pronunţată în dos. nr. 161/319/2006, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanţii G.V., S.D , G.P., S.A., S.I., S.A., în contradictoriu cu pârâţii S.M., F.L. şi S.M., constatându-se că la succesiunea lui F.A. au vocaţie succesorală concretă S.D., G.V., G.P., S.A., S.I., S.A. şi S.M., s-a sistat starea de indiviziune existentă între reclamanţi şi pârâţi asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 60668/9 cod 107813 din
16.06.1993, care au aparţinut defunctului F.A., după cum urmează: i-au fost atribuite toate terenurile în valoare de 134.205 lei, cuprinse în titlul de proprietate, reclamantei
S.D.
A fost obligată reclamanta S.D. să le plătească fiecăruia dintre reclamanţii G.V., G.P., S.A., S.I., S.A., câte o sultă în valoare de 8.387, 81 lei, iar pârâtei S.M. suma de 16.775,62 lei.
Au fost obligate pârâtele F.L. şi S.M. în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei S.D., în sumă de 1.205,35 lei.
Prin urmare, în ambele cicluri procesuale, s-a urmărit şi obţinut partajarea terenurilor în suprafaţă de 2 ha şi 8089 mp, situate pe teritoriul satului Lăschia, comuna Copalnic Mănăştur, reconstituite prin acelaşi titlu de proprietate nr. 60668/9 din
16.06.1993, în favoarea titularelor S.M., S.R., S.M. şi F.L.
Aceste terenuri au aparţinut anterior cooperativizării lor, lui F.A.
Potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren de determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Din certificatul de moştenitor nr. 26 din 21 mai 1969, eliberat de notariatul de Stat Baia Mare, rezultă că după defunctul F.A. decedat la data de 20.10.1968, au acceptat succesiunea S.Z. în calitate de nepot de soră predecedată şi S.R. în calitate de ■epoată de fiică predecedată, în cote egale de câte A parte fiecare. Au renunţat la succesiunea după defunct, F.D. şi D M.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în secţiile unite, a stabilit prin decizia nr. XI din 5 februarie 2007, în aplicarea art. 8 şi art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ., iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.
întrucât recurenta S.(D.)M. a renunţat expres, prin declaraţie autentică la ■moştenirea după F.A., chiar dacă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de oroprietate cu privire la terenurile avute de defunct anterior cooperativizării agriculturii şi a fost înscrisă în titlul de proprietate, ea nu este îndreptăţită la reconstituire.
Această situaţie nu este urmarea aplicării retroactive a deciziei nr. XI din 5 ;ebruarie 2007 a secţiilor unite ale Î.C.C.J., ci ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în forma iniţială, care i-a repus în termenul de acceptare a succesiunii numai pe moştenitorii care nu şi-au putut dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil, dar nu şi pe succesibilii care au renunţat expres la succesiune prin declaraţie autentică, deoarece aceştia sunt consideraţi străini de succesiune, potrivit art. 696 C. civ., conform căruia „eredele ce renunţă este considerat că n-a fost niciodată erede".
Aşa fiind, încheierea de admitere în principiu din 30 octombrie 1995 şi sentinţa civilă nr. 5123 din 16.10.2000, ambele ale Judecătoriei Baia Mare, rămân fără niciun efect faţă de conţinutul sentinţei civile nr. 735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu -ăpuş.
Schimbarea încheierii din 30 octombrie 1995 şi a sentinţei civile nr. 5123 din
16.10.2000 ale Judecătoriei Baia Mare, prin care actualei recurente S.M. i s-a atribuit un lot de teren în „Lunca de Sus” în suprafaţă de 1890 mp şi cota de A parte din terenul „Lunca de Jos” în suprafaţă de 1129,5 mp, s-ar fi putut dispune doar în calea ce atac a urmaşilor lui S.Z., care a acceptat succesiunea după defunctul F.A.
în apelul declarat de S.M., nu se puteau schimba sentinţa civilă nr. 5123 din
16.10.2000 şi încheierea din 30 octombrie 1995 a Judecătoriei Baia Mare, din cauza dispoziţiilor art. 296 teza a ll-a C. pr. civ., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea ;n propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Aceste notărâri trebuie atacate de către cei care au interesul să o facă, respectiv de beneficiarii sentinţei civile nr. 735/2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuş.
Prin urmare, nu se poate reţine că decizia tribunalului ar fi nelegală sau dată cu aplicarea greşită a legii, ori că ar conţine motive contradictorii şi nici că Judecătoria Târgu Lăpuş prin sentinţa civilă nr. 735 din 2.12.2008, ar fi acordat ceva ce nu s-a cerut.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 alin. 1 C. pr. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta S.M. împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
în ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.D., curtea reţine că prin sentinţa civilă nr. 735 din 2.12.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, toate terenurile în suprafaţă de 2 ha şi 8089 mp, reconstituite prin titlul de proprietate nr. 60668/9 din
16.06.1993, i-au fost atribuite acesteia, iar pârâtele F.L. şi S.M. au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.205,35 lei.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 C. pr. civ., se va respinge recursul reclamantei S.D. împotriva deciziei tribunalului ca nefondat. (Judecător Traian Dârjan)
| ← Obligaţii şi contracte. Persoana obligată la suportarea... | Plângere la Legea nr. 10/2001. Condiţii pentru acordarea... → |
|---|
