Obligaţii şi contracte. Persoana obligată la suportarea cheltuielilor de întreţinere şi conservare a unui imobil preluat abuziv, restituit în natură fostului proprietar
| Comentarii |
|
Lucrările de întreţinere, reparaţie şi conservare a unui imobil preluat abuziv de stat, executate de către deţinătorul imobilului după momentul notificării cererii de retrocedare de către fostul proprietar, cad în sarcina detentondui, atât timp cât la data preluări, imobilul se afla într-o stare foarte bună, nefiind degradat, prevederile art. 997 C. cil nefiind aplicabile.
(Decizia nr. 860/R din TI martie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 2651 din 23 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţe s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta M L. în contradictoriu cu reclamantul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsâud şi a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud împotriva pârâtei M.L., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 105 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.
împotriva acestei decizii reclamantul Consiliul Judeţean Bistrita-Năsăud a formulat recurs în termen legal solicitând instanţei admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii privind obligarea pârâtei M L. la plata despăgubirilor reprezentând îmbunătăţiri, necesare şi utile aduse imobilului în litigiu..
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, reclamantul a solicitat prin cererea reconvenţională precizată şi disjunsă obligarea pârâtei la plata sumei de 205.765,81 lei cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătăţirile necesare şi utile aduse imobilului, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 997 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 257/F/2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a dispus, printre altele, restituirea în natură a terenului cu suprafaţa de 1168 mp şi a construcţiei -casă de piatră, înscrise în CF nr. 3015 Bistriţa, A+8, nr. top. 1842, 1849/1/2, 1849/1/1/3, în favoarea reclamantei.
Art. 997 C. civ., este cuprins în capitolul IV intitulat „Despre cvasi-contracte" şi prevede că „Acela cărui se face restituţiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea credinţă de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut preţul lui”.
Conform art. 986 C. civ., cvasicontractul este un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi.
Imobilul în litigiu, care a fost restituit în natură pârâtei, a fost preluat în mod abuziv fără titlu valabil în favoarea Statului Român astfel încât nu se poate susţine că deţinerea acestuia de către reclamant s-a realizat printr-un fapt licit şi voluntar pentru a fi în prezenţa unui cvasi-contract. în aceste condiţii, art. 997 C. civ., invocat de reclamant ca temei juridic al pretenţiilor sale nu este aplicabil în speţă astfel cum în mod legal au statuat instanţele de fond.
De altfel, imobilul în litigiu, fiind preluat în mod abuziv de stat, se restituie în natură în starea în care se afla la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, restituirea construcţiei s-a făcut în starea în care aceasta s-a găsit la momentul cererii de restituire cu toate îmbunătăţirile sau degradările suferite de imobil, inclusiv cu lucrările de întreţinere şi reparaţii executate pe cheltuiala reclamantului.
Critica reclamantului referitoare la faptul că nu se poate face o compensare a îmbunătăţirilor aduse imobilului cu sobele de teracotă şi gardul de fier forjat, bunuri care au devenit imobile prin încorporare şi pentru care reclamanta trebuia să ceară restituirea lor prin notificare nu este întemeiată deoarece, pe de o parte, instanţa de apel nu a reţinut că ar fi operat o astfel de compensare, iar pe de altă parte, aceste bunuri mobile sunt încorporate în imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat astfel încât nu este necesară o notificare separată pentru a obţine restituirea lor. Restituirea în natură a imobilului construcţie a fost tranşată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 257/F/12.06.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud care se impune părţilor litigante cu autoritate de lucru judecat astfel încât obiectul notificării pârâtei nu mai poate fi pus în discuţia părţilor în prezentul litigiu.
împrejurarea că lucrările de întreţinere şi reparaţii suportate de reclamant s-au efectuat înainte de modificarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, când nu era oosibilă restituirea în natură a imobilului, ci doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nu este de natură să ducă la concluzia relei credinţe a reclamatului care de âltfel nici nu a fost reţinută de instanţele de fond, dar nici a admiterii acţiunii civile Deoarece toate aceste lucrări fiind executate în perioada 2002-2004, după data notificării formulate de pârâtă, suportarea lor cade în sarcina reclamantului, în calitate de detentor atât timp cât la data preluării imobilului acesta se afla într-o stare foarte bună, nefiind degradat.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va espinge ca nefondat recursul declarat de reclamant întrucât în speţă nu sunt înde-plinite cerinţele art. 302 pct. 9 C. pr. civ. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Lege nr. 10 din 2001. Restituire în natură dispusă în mod... | Partajarea terenurilor reconstituite pe numele → |
|---|
