Legea nr. 10/2001. Persoană juridică. Condiţii privitoare la recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate identitatea dintre vechea persoană juridică şi cea reînfiinţată, nu ar putea fi înţeleasă decât acea hotărâre care în urma administrării de probe, la capătul unei verificări jurisdicţionale de fond, stabileşte că într-adevăr, identitatea cerută de lege este prezentă.
Când însă hotărârea judecătorească de care autorul notificării se prevalează nu întruneşte aceste cerinţe, mărginindu-se doar la a constata că prin actul ei de înfiinţare sau prin statut, persoana juridică se autodeclară succesoare ori continuatoare a vechii persoane juridice, fără însă ca instanţa să facă verificări de fond privitoare la existenţa identităţii juridice între cele două entităţi, trebuie considerat că cerinţa pretinsă imperativ prin dispoziţiile art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu este îndeplinită.
(Decizia nr. 275/A din 23 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 268/F din 03 iunie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 12/2001.
S-a respins cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare formulată de reclamanta Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, în contradictoriu cu pârâtele SC S. SRL Coşbuc, SC L. SA Năsăud, prin lichidator, ca fiind prescris dreptul la acţiune.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene împotriva pârâtelor SC S. SRL Coşbuc, SC L. SA Năsăud, prin lichidator, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a mobilelor înscrise în cartea funciară nr. 757 Năsăud topografic 145, 144, 148, 149, 151, 152, 165 obiect al notificării nr. 14/N/2001, precum şi obligarea pârâtei SC S. SRL Coşbuc la plata de despăgubiri în cuantum de 100.000 lei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC S. SRL Coşbuc suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii.
Trecând la soluţionarea apelului prin raportare la motivele care îl susţin, Curtea are în vedere următoarele:
a) Cu privire la motivul de apel vizând cererea de retrocedare în natură sau echivalent bănesc şi calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii: Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt ndreptăţite, în sensul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, şi persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945. îndreptăţirea la măsuri reparatorii este condiţionată de ,(.) continuarea activităţii ca persoane juridice până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în Derioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar aceasta să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătoreasca, se constata că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă (...)”.
Astfel cum a apreciat şi prima instanţa, în cazul persoanelor juridice care şi-au ncetat activitatea pe timpul regimului comunist una dintre condiţiile esenţiale pentru recunoaşterea calităţii de persoane îndreptăţite la masuri reparatorii acordate în aplicarea Legii nr. 10/2001 este reprezentată de constatarea, prin hotărâre judecătoreasca, a faptului că sunt aceeaşi persoana juridica cu cea desfiinţată sau interzisă.
în lipsa unei asemenea hotărâri nu s-ar putea considera ca autorul notificării are calitatea de persoană îndreptăţită, cererea lui trebuind respinsă pentru acel motiv.
Totodată, trebuie avut în vedere ca prin hotărâre judecătorească care să constate dentitatea între vechea persoană juridică şi cea reînfiinţată nu ar putea fi înţeleasă decât acea hotărâre care, în urma administrării de probe, la capătul unei verificări jurisdicţionale de fond, stabileşte că, într-adevăr, identitatea cerută de lege este orezentă.
Când însă hotărârea judecătorească de care autorul notificării se prevalează nu întruneşte aceste cerinţe, mărginindu-se la a constata că prin actul ei de înfiinţare sau statut persoana juridică se autodeclară succesoare ori continuatoare a vechii persoane juridice, fără însă ca instanţa să facă verificări de fond privitoare la existenţa identităţii juridice între cele două entităţi, trebuie considerat că cerinţa pretinsă imperativ prin dispoziţiile art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 nu este îndeplinită.
în procesul de faţă aceasta din urmă situaţie este prezentă, căci prin încheierea civilă nr. 1175 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Năsăud s-a admis cererea formulată de actuala reclamantă, constatându-se „(...) că potrivit art. 2 din actul adiţional de modificare a statutului autentificat sub nr. 173/2002 de notarul public A.V., Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene este succesoarea de drept a Comisie Administrative a Fondurilor Grănicereşti Năsăudene (Comunităţii de avere a foştilor grăniceri năsăudeni sau Administraţia Fondurilor Grănicereşti; a Fondului Şcolar Central - (Fondul Scolastecu Centrale); a Fondului de stipendii (Fondul de stipendii şi Burse şcolare); a Fondului intitulat „Proprietatea celor 44 de Comune Grănicereşti”, Uniune compusă din reprezentanţii celor 44 de localităţi foste grănicereşti (...)”.
în considerentele acestei încheieri civile s-a arătat că: prin sentinţa civilă nr. 40/1990 a Judecătoriei Năsăud s-a acordat personalitate juridică Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene; prin încheierea civilă nr. 1652/2002 a Judecătoriei Năsăud s-a încuviinţat modificarea statutului conform actului adiţional autentificat sub numărul 173/2002 de notarul public A.V., care în art. 2 prevede ca petenta este succesoarea de drept a comisiei şi a fondurilor menţionate în dispozitivul prezentei încheieri; în consecinţă, instanţa, constatând ca cererea petentei întruneşte cerinţele art. 33 din O G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, a admis cererea şi a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul asociaţilor şi fundaţiilor.
Rezultă din cele de mai sus ca prin încheierea civilă nr. 1175 din 23 iunie 2003, Judecătoria Năsăud nu a verificat în concret calitatea reclamantei de succesoare a entităţilor arătate în dispozitiv, făcând referire exclusiv la menţiunea statutară prin care reclamanta se autodeclară succesoare.
Or, prevederile art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 impun, aşa cum s-a arătat mai sus, existenta unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească, în cadrul unei verificări jurisdicţionale, existenţa identităţii între fosta şi actuala entitate juridică, iar nu doar existenţa unei hotărâri care nu se fundează pe o verificare jurisdicţională, ci pe constatarea conţinutului unei clauze statutare prin care persoana juridică îşi afirmă ea însăşi, în mod unilateral, o anumită calitate.
Toate cele de mai sus trimit la concluzia că prima instanţă a statuat în mod corect că cerinţa pretinsă de art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu se afla încă îndeplinită, neputându-se prin urmare considera că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul legii.
Nu poate fi primită susţinerea apelantei potrivit căreia în cuprinsul sentinţei civile nr. 180 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-ar fi stabilit calitatea acesteia de persoana îndreptăţită la măsuri, căci nicăieri în aceasta sentinţă nu se recunoaşte în beneficiul reclamantei o asemenea calitate. Este edificator, de altfel, ca prin dispozitivul sentinţei s-a dispus doar obligarea pârâţilor la soluţionarea notificărilor formulate, fără însă a se dispune şi cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită, Tribunalul menţionând, lămuritor, la finele considerentelor că „(...) instanţa s-a sesizat doar cu judecarea pretenţiei de obligare a pârâtelor la soluţionarea notificărilor (...) şi a hotărât în limitele obiectului cererii deduse judecăţii în baza art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă”.
în ce priveşte afirmaţia privitoare la existenţa unor manopere frauduloase ale SC
S. SRL şi SC I. SA menite a facilita preluarea patrimoniului SC L. SRL Năsăud, este de văzut ca atâta vreme cât actele juridice intervenite în timp nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, ele sunt prezumate ca fiind valide juridic şi, deci, pe deplin producătoare de efecte.
c) în ce priveşte motivul de apel vizând respingerea cererii de obligare a pârâtei la despăgubiri cauzate de tergiversarea soluţionării notificării:
Fără a mai înfăţişa şi alte elemente de fapt şi drept, Curtea înţelege a arata doar că atâta vreme cât, în sensul celor precedente, nu s-a reţinut calitatea reclamantei de persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, aceasta nu poate pretinde o dezdăunare din partea pârâtei SC S. SRL. Doar în măsura în care o asemenea calitate ar fi fost acceptată de către instanţă s-ar fi putut lua în discuţie, pe fondul ei, o asemenea cerere, cercetându-se dacă legea îngăduie plata unei asemenea despăgubiri, iar în caz afirmativ dacă, în concret, întârzierile în soluţionarea notificării au prejudiciat-o pe reclamanta.
Or, cererea de acordare a măsurilor reparatorii fiind respinsă, nu mai poate fi avută în vedere obligarea la plata unor despăgubiri cauzate de lipsa de folosinţă a imobilului.
Faţă de cele arătate mai sus, apelul se va respinge ca nefondat, conform prevederilor art. 296 C. pr. civ. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Notificare formulată pentru prima dată abia... | Legea nr. 10/2001. Regula restituirii în natură. Aplicare → |
|---|
