Legea nr. 10/2001. Teren afectat unor amenajări de utilitate publică. înţeles
Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001
Suprafeţele de teren ocupate de blocuri de locuit, spaţii dejoacă pentru copii, trotuare de acces şi altele asemenea, nu pot fi considerate libere în sensul Legii nr. 10/2001, astfel că nu pot fi restituite în natură persoanei îndreptăţite.
(Decizia nr. 251/A din 9 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 189/F din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă înaintată de reclamantul V.T.C. în con-radictoriu cu Municipiul Bistriţa şi Primarul municipiului Bistriţa, având ca obiect modificarea dispoziţiei nr. 15 din 9 ianuarie 2008 a Primarului municipiului Bistriţa în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 875 mp teren şi a construcţiei înscrise în CF ir. 4312 Bistriţa nr. top. 474, 475 şi 476.
împotriva acestei sentinţe reclamantul V.T.C. a declarat apel, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii, dispunându-se restituirea în natură a suprafeţei de ?65 mp teren, iar pentru diferenţa de până la 875 mp obligarea la despăgubiri.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, avute în vedere şi de către crima instanţă, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Aceste dispoziţii ale legii sunt în acord cu principiul afirmat prin art. 1 alin. 1 şi 2 din ege, conform căruia regula este restituirea în natură, sub condiţia însă ca aceasta să fie, în concret, posibilă.
Cu intenţia de a lămuri înţelesul sintagmei „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" întrebuinţată inclusiv în cuprinsul prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, sus-evocată, la punctul 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 se stabileşte că prin asemenea amenajări se înţeleg acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, espectiv suprafeţele de teren supuse unei amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor de locuit, precum şi grădini publice, pieţe, pietonale şi altele. Aceleaşi prevederi legale menţionează, totodată, că în toate cazurile, entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), rămânând ca în cazul în care se constată asemenea situaţii restituirea în natură să se limiteze numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Rezultă, aşadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcţii cu caracter permanent nu este suficientă pentru a-l considera liber şi, deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar şi ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localităţii în care se află.
în prezenta cauză, din suprafaţa de 875 mp teren, o suprafaţă de 110 mp i-a fost atribuită în temeiul Legii nr. 1/2000 doamnei F.D., fiind emis Titlul de proprietate nr. 8992/2001. Cum acest titlu nu a fost desfiinţat, el trebuie socotit ca producător de efecte juridice, astfel că nu i-ar mai putea fi atribuit reclamantului, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cu privire la diferenţa de 765 mp în legătură cu care reclamantul solicită, în sensul celor menţionate în cererea de apel, restituirea în natură, este necesar a se ţine seama de concluziile expertizei topografice efectuate înaintea primei instanţe, potrivit cărora terenul de 756 mp este ocupat de: o parte din blocul de locuit nr. 3, situat în str. V. (63 mp); spaţii verzi (336 mp); spaţiu de joacă amenajat pentru copii (169 mp); spaţiu parcare amenajate (208 mp) şl trotuare de acces în parcare blocuri (21 mp).
Astfel fiind, prin raportare la evocatele prevederi ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 ale pct. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este de conchis că nici suprafaţa de 765 mp teren nu poate fi considerată liberă, fiind ocupată de o parte a blocului de locuit nr. 3 şi de amenajări de interes public din categoria celor expres menţionate la pct. 10.3 din Normele Metodologice.
împrejurarea că unele obiecte de mobilier urban existente (precum unele echipamente destinate copiilor, alei pietonale sau trotuare) nu se află în prezent în cea mai bună stare de îngrijire nu poate conduce la o altă concluzie, esenţială fiind afectaţiunea lor de interes public, întemeiată pe constatarea că sunt utile comunităţii care locuieşte în zonă.
Planşa fotografică aflată la dosarul primei instanţe evidenţiază, de altfel, şi împrejurarea că terenul preluat de la reclamant este în prezent integrat unui complex rezidenţial compus în principal din blocuri de locuit, alei de acces, trotuare, spaţii de joacă şi de parcare, alcătuind un ansamblu urbanistic unitar.
Deşi este corectă susţinerea reclamantului potrivit căreia prezintă importanţă starea terenului la data formulării cererii de expropriere, probaţiunea testimonială administrată, precum şi cercetarea la faţa locului îndreptăţesc concluzia că amenajările urbanistice de interes public existent sunt anterioare anului 2001, iar nu ulterioare lui. Declaraţia martorei T.V. este edificatoare prin prezentarea clară a situaţiei, în vreme ce declaraţiile celorlalţi doi martori audiaţi nu prezintă aceeaşi credibilitate, aceştia neînfăţişând cu aceeaşi certitudine faptele utile soluţionării cauzei.
Aşa fiind, apelul se va respinge în baza prevederilor art. 296 C. pr. civ., fiind nefondat. (Judecător Valentin Mitea)
← Plângere la Legea nr. 10/2001. Termen de acceptare a succesiunii | Legea nr. 10/2001. Teren liber. înţeles → |
---|