Legea nr. 10/2001. Regula restituirii în natură. Aplicare

- Legea nr. 10/2001: art. 7 alin. V, art. 18

Situaţiile în care restituirea în natură trebuie refuzată, fiind necesară stabilirea în echivalent a măsurilor reparatorii, sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, precum de exemplu, în ipotezele evocate de art. 18 ori de art. 7 alin. V din Legea nr. 10/2001, republicată.

Astfel fiind, este de considerat şi că persoana îndreptăţită nu ar putea opta pentru măsuri reparatorii în echivalent, atunci când în sensul legii, restituirea în natură ar fi posibilă.

(Decizia nr. 247/A din 9 octombrie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 303 din 12 mai 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis plângerea formulată de reclamantul B.l. în contradictoriu cu S.C. Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Transilvania Nord” SA, dispunându-se anularea deciziei nr. 156/2006 emisă de către pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Totodată, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de soluţionare a notificării in favoarea reclamantului în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului înscris iniţial în CF nr. 4366 Sângeorz Băi sub A + 1, construcţie şi teren.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta S.C. Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Transilvania Nord" SA, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii plângerii formulate de către reclamant.

Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, concordante cu cele ale art. 1 şi 2 din aceeaşi lege, imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă, în natură. în acelaşi sens, prin dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se stabileşte, imperativ, că dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de această lege.

Din toate aceste prevederi legale rezultă, cu claritate, că regula cu valoare de principiu major al sistemului reparatoriu propus este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent rămânând subsecventă, adică, în intenţia legii, condiţionată de imposibilitatea restituirii în natură.

Situaţiile în care restituirea în natură trebuie refuzată, fiind posibilă stabilirea în echivalent a măsurilor reparatorii, sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, precum, spre exemplu, în ipotezele evocate de art. 18 ori de art. 7 alin. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Astfel fiind, este de conchis, totodată - iar o asemenea concluzie se sprijină, esenţial, pe sus-menţionatele prevederi ale art. 7 alin. 2 din lege - că persoana îndreptăţită nu ar putea opta pentru măsuri reparatorii în echivalent atunci când, în sensul legii, restituirea în natură ar fi posibilă, o asemenea opţiune a ei, chiar manifestată, rămânând fără efecte juridice atunci când contravine prevederilor legii.

într-un asemenea context normativ, apare ca fără relevanţă, în procesul de faţă, că reclamantul ar fi solicitat iniţial, prin notificarea întocmită şi comunicată în condiţiile Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, căci această opţiune a sa nu putea fi avută în vedere atâta timp cât imobilul în litigiu era susceptibil de restituire în natură.

Tot astfel, fără relevanţă este şi că adresele nr. 7776/2005 şi nr. 9036/2005 înaintate de reclamant Primăriei oraşului Sângeorz Băi, prin care s-a cerut restituirea în natură, ar fi fost formulate după împlinirea termenului impus de art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, căci în circumstanţele cauzei, legea însăşi impunea modalitatea de reparaţie, iar nu opţiunea reclamantului.

Nici prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, invocate de către apelantă, nu pot conduce la o altă concluzie, căci acestea se referă la situaţia exproprierii de terenuri pe care, ulterior, s-au realizat lucrările în raport de care s-a dispus exproprierea şi care ocupă funcţional întregul teren afectat. Or, în procesul de faţă imobilul nu a fost preluat prin expropriere, după cum trebuie avut în vedere şi că ceea ce s-a preluat abuziv nu a fost doar o suprafaţă de teren, ci un teren şi construcţia edificată pe el, construcţie care a fost păstrată şi îmbunătăţită, iar nu demolată pentru a putea fi înlocuită cu o alta.

Corect a statuat prima instanţă şi că apelantei nu îi profită nici prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, căci refuzul restituirii în natură de pe temeiul acestor prevederi legale se află condiţionat de adăugarea, pe orizontală şi/sau pe verticală, în raport cu forma iniţială, a unor noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial. Or, expertiza tehnică efectuată la prima instanţă a stabilit că pârâta a efectuat lucrări de mansardare şi amenajări interioare care au condus la transformarea clădirii iniţiale dintr-una cu subsol parţial şi parter cu funcţiunea de locuire într-o clădire cu parter şi mansardă cu funcţiune administrativă.

în urma acestor lucrări (enumerate în raportul de expertiză), aria desfăşurată a clădirii a sporit cu 136,90 mp, reprezentând 60,27% din aria desfăşurată a clădirii iniţiale (fără subsol). Astfel fiind, rezultă că nu se găseşte îndeplinită condiţia impusă de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, aceea ca aria desfăşurată a noilor corpuri să fie de peste 100% din aria desfăşurată iniţial.

Nefiind întrunite nici cerinţele prevăzute la alin. 2 al art. 19 din lege (căci prin mansardarea clădirii iniţiale nu s-a realizat un corp de sine stătător), rămâne că, într-adevăr, bine a apreciat prima instanţă că restituirea în natură a imobilului poate fi dispusă.

Faţă de cele ce preced, este inutilă examinarea şi a motivelor de apel privitoare la determinarea entităţii care are obligaţia de a plăti despăgubiri, precum şi la procedura de urmat pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. (Judecător Valentin Mitea)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Legea nr. 10/2001. Regula restituirii în natură. Aplicare