Legea nr. 10/2001. Teren liber. înţeles
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001
împrejurarea potrivit căreia un teren nu este ocupat de construcţii cu caracter vermanent, nu este suficientă pentru a-l considera liber şi deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localităţii în care se află situat.
în prezenta cauză, din suprafaţa de 224 mp cu privire la care expertul arată că este liberă, suprafaţa de 17 mp este reprezentată de o zonă verde, iar cea de 159 mp reprezintă trotuar, alee şi platformă betonată.
Or această afectaţiune obligă la a le considera amenajări de utilitate publică ale municipiului, nefiind susceptibile de restituire în natură.
(Decizia nr. 85/A din 13 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis în oarte acţiunea civilă înaintată de reclamanta K.E. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului Cluj-Napoca.
în consecinţă, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4 din 3 ianuarie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, dispunându-se obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a suprafeţei de 244 mp, conform raportului de expertiză ce face oarte din prezenta hotărâre, actualmente având nr. topografic 2557/2 şi să propună acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de suprafaţă de 60,5 mp şi pentru cota de 2/3 parte din construcţie.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii,
Cu privire la aceste apeluri, Curtea are în vedere următoarele:
1) în legătură cu apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca:
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la udecata în primă instanţă, din imobilul în litigiu ar fi liberă o suprafaţă de 224 mp, ea nefiind afectată de construcţii definitive, astfel că în opinia expertului această suprafaţă se poate restitui în natură.
Prin completarea la raportul de expertiză expertul judiciar a precizat că suprafaţa de 224 mp învederată ca fiind liberă se compune din 17 mp zonă verde, 48 mp zonă ocupată de garaje şi 159 mp zonă de acces (trotuar, alee, platformă betonată).
Aceasta fiind starea de fapt relevantă în soluţionarea apelului, Curtea înţelege, în drept, a avea în vedere că din dispoziţiile cuprinse în art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, dar şi din întreaga economie a acestui act normativ, rezultă că doar imobilele libere pot fi restituite în natură, pentru cele care nu fi pot socotite astfel măsurile reparatorii urmând ce a fi acordate în echivalent.
în acest spirit, prin prevederile alin. 2 al art. 10 din lege se stabileşte că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şl altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Cu intenţia de a ne lămuri înţelesul sintagmei „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale”, la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 se stabileşte că prin asemenea amenajări se înţeleg acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Rezultă, aşadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcţii cu caracter permanent nu este suficientă pentru a-l considera liber şi, deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar şi ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localităţii în care se află situat.
în prezenta cauză, din suprafaţa de 224 mp, sus evocată, cu privire la care expertul M.P. arată că este liberă, suprafaţa de 17 mp este reprezentată de zonă verde, iar cea de 159 mp reprezintă, aşa cum s-a arătat mai sus, trotuar, alee şi platformă betonată.
Or, această afectaţiune obligă la a le considera amenajări de utilitate publică ale municipiului Cluj-Napoca, nefiind susceptibile de restituire în natură.
în ce priveşte diferenţa de până la 224 mp, anume 48 mp, aceasta este, într-adevăr, zonă ocupată de garaje, înţelese ca şi construcţii uşoare sau demontabile în sensul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ceea ce, în principiu, ar îngădui restituirea în natură. în concret însă, întinderea redusă a suprafeţei de teren ocupate de garaje (doar 48 mp) ar conduce, în cazul restituirii ei în natură, la imposibilitatea unei utilizări socio-economice rezonabile, rezultând o fărâmiţare nejustificată din punct de vedere urbanistic a parcelei de origine, aceasta cu atât mai mult cu cât suprafaţa de 48 mp este cuprinsă în interiorul parcelei cu nr. top. 2557/2.
Astfel fiind, trebuie conchis că în mod eronat a apreciat prima instanţă că suprafaţa de 224 mp teren poate fi considerată liberă şi, deşi, susceptibilă de restituire în natură, apelul Primarului municipiului Cluj-Napoca fiind, sub acest aspect, întemeiat, în sensul art. 296 C. pr. civ., sentinţa trebuind schimbată între aceste limite.
Nu poate fi însă primită susţinerea apelantului potrivit căreia acţiunea reclamantei ar fi trebuit respinsă în totul, căci atâta vreme cât K.E. are calitatea de moştenitoare a surorii sale R.E., în prezent decedată, cota de proprietate ce îi aparţinea acesteia, anume 1/3 din imobil, îi poate fi atribuită reclamantei de pe temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
2. în legătură cu apelul declarat de reclamanta K.E.:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, în vreme ce potrivit dispoziţiilor cuprinse în alin. 4 al aceluiaşi articol de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită „ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”.
Aceste prevederi ale legii trimit cu evidenţă la concluzia că atunci când unul dintre foştii proprietari este încă în viaţă (precum, în cauză, I.I.), împrejurarea că acesta nu a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 nu are consecinţa că partea sa de proprietate va putea fi dobândită de ceilalţi coproprietari :iginari care ar fi înţeles să formuleze notificare.
Doar dacă l.l. ar fi fost decedată reclamanta putea pretinde, ca succesoare a ei cu du de soră, şi măsuri reparatorii corespunzătoare părţii de 1/3 din imobil ce i-a 3oarţinut lui l.l.
Apelul este, deci, neîntemeiat sub acest aspect, după cum neîntemeiat este şi în ce priveşte solicitarea de a se acorda, în compensaţie, alt teren decât cel expropriat, câci dispoziţiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 permit acordarea în compensare a ^nor bunuri disponibile menţionate pe lista afişată lunar de primari. Or, la nivelul -rimăriei municipiului Cluj-Napoca o astfel de listă nu a fost întocmită, ceea ce exclude cosibilitatea acordării de terenuri sau alte bunuri în compensare.
Se va respinge, deci, ca neîntemeiat apelul reclamantei, conform art. 296 C. pr. av. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Teren afectat unor amenajări de utilitate... | Legea nr. 10/2001. Calitatea de persoană îndreptăţită la... → |
|---|
