Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate.
| Comentarii |
|
Registru agricol
Nici în sistemul Legii nr. 10/2001 şi nici în cel de drept comun, registrul agricol nu reprezintă un document de evidenţă imobiliară care să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor arătate în cuprinsul său.
(Decizia nr. 255/A din 9 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 404 din 18 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte plângerea formulată de petiţionara B.O. în contradictoriu cu Primarul municipiului Ciuj-Napcca.
în consecinţă:
A fost admisă în parte plângerea formulată de petiţionara B.O. împotriva intimatului Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A fost anulată Dispoziţia nr. 8392/26.09.2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A fost obligat intimatul să emită pe seama petiţionarei dispoziţie privind dreptul acesteia la măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale prevăzute prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/6 din 2/6 parte din imobilul teren în suprafaţă de
1 iugh 918 stj.p., respectiv 9095 mp. înscris în CF nr 17997 Cluj, A+1, nr. top. 21724, înscrisă sub B7 în favoarea lui B.I., măritată P.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel petiţionara B.O., solicitând schimbarea ei în parte, în sensul obligării intimatului la a-i acorda măsuri reparatorii corespunzătoare suprafeţei de 3100 mp din terenul înscris în CF nr. 17997 Cluj-Napoca nr. top. 21724, deoarece:
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum se desprinde din întreaga economie a Legii nr. 10/2001, iar cu deosebire din prevederile art. 3 alin. 1 lit. a), art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001, intenţia acestei legi este aceea de a oferi o justă reparaţie persoanelor care au avut calitatea de proprietari ai unor imobiie preluate abuziv de Statul Român în sensul dispoziţiilor art. 2 din lege.
Aşa fiind, rezultă că acela care, formulând notificare, pretinde că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, are obligaţia de a proba că el personal ori un antecesor al său pe care l-a moştenit avea calitatea de proprietar al imobilului preluat.
O asemenea dovadă trebuie să fie neîndoielnică, calitatea de persoană îndreptăţită trebuind susţinută de dovezile la care se referă art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Dintr-o asemenea perspectivă, este de conchis şi că, excepţie făcând de prezumţia relativă de proprietate pe care o instituie art. 24 din lege, în toate celelalte cazuri, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat se face în condiţiile dreptului comun aplicabil la data preluării abuzive.
în sistemul de carte funciară, dovada dreptului de proprietate la data preluării abuzive era realizată prin înscrierile făcute în foaia de proprietate a cărţii funciare, cazurile de dobândire extratabulară a proprietăţii putând fi doar acelea enumerate de art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, respectiv moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere.
Spre deosebire însă de cartea funciară, registrul agricol nu reprezintă nici în sistemul Legii nr. 10/2001 şi nici în cel de drept comun un document de evidenţă imobiliară care să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor arătate în cuprinsul său, astfel că susţinerea petiţionarei din prezentul proces conform căreia trebuia luată în considerare menţionarea în registrul agricol a defunctei B.(P.)I. cu o suprafaţă de 0,31 ha teren nu poate fi primită.
Susţinerea petiţionarei putea fi acceptată doar în măsura în care ea ar fi avut corespondent în menţiuni cuprinse în foaia de proprietate a CF nr. 17997 Cluj nr. top. 21724 ori dacă ar fi fost însoţită de dovezi care să ateste existenţa unei situaţii de dobândire extratabulară a proprietăţii, asemenea dovezi nefiind însă făcute.
Intervenirea unui partaj amiabil între coproprietarii tabulari, însoţit de desocotiri, nu poate fi prezumată prin întemeiere pe menţiuni cuprinse în registrul agricol, ci dovedită prin întrebuinţarea unor mijloace de probă permise de lege, câtă vreme partajul reprezintă el însuşi un act juridic a cărui dovedire trebuie să fie neîndoielnică.
Este fără relevanţă că privitor la terenul în litigiu alte persoane fizice sau juridice nu au formulat cereri cu caracter reparatoriu în baza Legii nr. 10/2001, căci indiferent de existenţa unei asemenea situaţii petiţionara avea obligaţia de a proba, respectând toate exigenţele legii, propria îndreptăţire.
Este de remarcat, totodată, şi că antecesoarea reclamantei nu este menţionată individual în anexele decretului de expropriere cu suprafaţa de 0,31 ha, astfel că ea nu ar putea invoca nici prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
în consecinţă, petiţionara nu s-ar putea prevala decât de înscrierile existente în foaia de proprietate a CF nr. 17997 Cluj pentru imobilul cu nr. top. 21724, iar potrivit acestora B.(P.)0. era proprietară asupra cotei de 1/6 din 2/6 din terenul în suprafaţă de
1 iugărşi 918 stj.p. (9095 mp).
Se va respinge, deci, ca nefondat apelul petiţionarei, conform art. 296 C. pr. civ., prezenta Curte achiesând în totul la statuările făcute de prima instanţă. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire a unui imobil preluat... | Legea nr. 10/2001. Dovada proprietăţii asupra imobilelor... → |
|---|
