Legea nr. 10/2001. Dovada proprietăţii asupra imobilelor restituite în natură în baza Legii nr. 10/2001
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001: art. 25 alin. 4
Legea nr. 10/2001 prevede expres în textul art. 25 alin. 4, că dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului restituit în natură, în temeiul acestei legi, se face cu dispoziţia sau decizia de aprobare a restituirii în natură.
Prin urmare, împrejurarea că între părţi s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a imobilului, în niciun caz nu poate suplini dovada prevăzută de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată.
(Decizia nr. 294/A din 5 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 352/29.05.2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis acţiunea civilă formulată de B.M. ş.a. împotriva Primarului municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a dispus anularea parţială şi completarea dispoziţiei nr. 1181/27.02.2009, s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 67 mp cu nr. top. 460/2 din CF 566 Cluj a apartamentelor nr. 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, înscrise în CF nr. 123155 Cluj-Napoca, inclusiv părţile indivize comune şi cota de teren din CF nr. 123154 Cluj-Napoca în următoarele cote: B.M. în cotă de 2/12, P.L. în cotă de 2/12, N.O. în cotă de 1/12, S.D.V. în cotă de 1/12, restul cotei de 1/2 din imobile rămânând în proprietatea Statului Român; a fost menţinută dispoziţia nr. 1181/27.02.2009, privind restituirea prin echivalent pentru apartamentele nr. 1 şi 6 şi celelalte dispoziţii.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, invocând în motivarea apelului faptul că, prin procesul verbal de predare primire nr. 324/17.07.2002, în baza sentinţei civile nr. 373/2001, reclamanţilor le-au fost restituite în natură apartamentele nr. 3, 4, 5,
7 şi 8 din imobilul în litigiu, acestea aflându-se în prezent în posesia reclamanţilor, astfel încât, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca nu mai deţine în proprietate nici un apartament, nemaiputând dispune restituirea în natură a acestora. în plus, apartamentul nr. 9 a fost predat direct reclamanţilor, astfel că nici acest spaţiu nu se mai află în proprietatea apelantului.
Apelul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 373/11.10.2001, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi, în consecinţă, s-a constatat că Imobilul situat în Cluj-Napoca, str. F. şi care a constituit proprietatea antecesorilor reclamanţilor, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, cu nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, reţinându-se în considerentele acestei sentinţe că iniţial imobilul avea trei apartamente la etaj şi nouă apartamente la parter.
Prin decizia civilă nr. 660/R/22 09.2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost soluţionat irevocabil litigiul promovat de reclamanţii B.D. ş.a., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca ş.a., pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la apartamentul nr. 2 din imobilul în litigiu, reţinându-se în considerentele acestei decizii că acest contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, întrucât cumpărătorii nu au fost de bună-credinţă la momentul cumpărării apartamentului în baza Legii nr. 112/1995.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1294/16.02.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin neintroducerea în termen legal a apelului, s-a dispus evacuarea foştilor cumpărători din apartamentul nr. 2, care astfel a devenit liber, rectificându-se şi cartea funciară cu privire la apartamentul nr. 2, în baza sentinţei civile nr. 2219/19.03.2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor cumpărători şi a revenirii ia situaţia anterioară de CF.
Prin sentinţa civilă nr. 3555/25.04.2003, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis în parte cererea reclamanţilor, în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a dispus rectificarea CF nr. 566 Cluj şi a CF individuală nr. 123155, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului cu nr. top. 460/2, teren în suprafaţă de 67 mp şi reînscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea proprietarilor tabulari iniţiali de sub B 4 şi B 5, respectiv, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra apartamentelor nr. 3, 4, 5, 7, 8 din imobilul din str. F., precum şi asupra părţilor indivize comune ale acestor apartamente, înscrise în CF colectivă nr. 123154 Cluj, şi a reînscrierii dreptului de proprietate asupra tuturor acestor imobile în favoarea vechilor proprietari tabulari, antecesorii reclamanţilor.
Prin dispoziţia atacată în prezentul litigiu, cu nr. 1181/27.02.2009, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor, în baza Legii nr. 10/2001 doar a apartamentului nr. 2, iar pentru apartamentele nr. 1 şi 6 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, motivat pe faptul că acestea au fost înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/1995, în favoarea foştilor chiriaşi.
în considerentele acestei dispoziţii s-a reţinut faptul că apartamentele nr. 3, 4, 5, 7, 8, precum şi terenul în suprafaţă de 67 mp reprezentând curte, au fost deja predate în posesie reclamanţilor, prin procesul verbal de predare primire nr. 324/17.07.2002, în timp ce apartamentul nr. 9 a fost predat reclamanţilor de către SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, prin procesul verbal de predare primire nr. 2194/18.04.2003, nemai-justificându-se a se dispune de către Primar, prin dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a acestor apartamente către reclamanţi.
Din xerocopia cărţii funciare nr. 131622 Cluj-Napoca rezultă că asupra apartamentului nr. 9 proprietar tabular este Statul Român sub B. 1, care însă a atribuit acest apartament în folosinţă gratuită, pe termen de 10 ani, în favoarea lui SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, devenit SC M. SA şi mai apoi SC V.P. SA.
Prin procesul verbal de predare-primire a imobilului nr. 324/17.07.2002, încheiat între Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca - D.F.I.S. - Serviciul Evidenţă Imobile şi numiţii C.M.I., B.D., N.M., P.L. şi B.M., s-a procedat la predarea în posesia acestora din urmă, în baza sentinţei nr. 373/2001 a Tribunalului Cluj, a apartamentelor nr. 3, 4, 5, 7 şi 8 din imobil, precum şi a curţii în suprafaţă de 67 mp
La data de 18.04.2003 s-a încheiat între SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea şi numiţii
C.M.I., B.D., N.M., P.L. şi B.M., procesul verbal de predare-primire nr. 2194/18.04.2003, prin care s-a procedat la predarea în posesia acestora din urmă a apartamentului nr. 9.
Este adevărată susţinerea apelantului, conform căreia apartamentele nr. 3, 4, 5, 7,
8 şi 9 din imobilul în litigiu au fost predate în posesia reclamanţilor, prin cele două procese verbale de predare-primire mai sus menţionate, dar nu este mai puţin adevărat că predarea în posesie nu se confundă cu restituirea proprietăţii asupra respectivelor apartamente.
Legea nr. 10/2001 prevede clar în textul art. 25 alin. 4 cum anume se face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului restituit în natură, această dovadă nefăcându-se cu procesul verbal de predare-primire în posesie, ci cu dispoziţia sau decizia de aprobare a restituirii în natură.
Art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că „decizia, sau după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară”.
Prin urmare, numai această dispoziţie de restituire în natură a apartamentelor face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului restituit, acesta fiind de altfel argumentul juridic care fundamentează temeinicia solicitării reclamanţilor, de
obligare a pârâtului ca prin dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001 să dispună
restituirea în natură şi a apartamentelor nr. 3, 4, 5, 7. 8 şi 9.
împrejurarea că între părţi s-a încheiat un proces verbal de predare-primire în
niciun caz nu poate suplini dovada prevăzută de art. 25 alin, 4 din Legea nr. 10/2001
republicată, mai ales că încheierea protocolului de predare-preluare este obligatoriu, în condiţiile art. 25 alin. 5 din aceeaşi lege, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziţiei de restituire.
Practic, apelantul a îndeplinit mai întâi obligaţia ce-i incumba în virtutea art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, însă această prematuritate în exercitarea obligaţiilor sale în niciun caz nu înlătură aplicarea art. 25 alin. 4 din aceeaşi lege.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 295-296 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel. (Judecător Carmen - Maria Conţ)
| ← Legea nr. 10/2001. Dovada dreptului de proprietate. | Legea nr. 10/2001. Imobil preluat abuziv. Inadmisibiltatea... → |
|---|
