Legea nr. 10/2001. Măsuri reparatorii în echivalent.
| Comentarii |
|
Ierarhia acestora
- Legea nr. 10/2001: art. 26
Prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 stabilesc ierarhia măsurilor reparatorii în echivalent, ce pot fi acordate în cazul imposibilităţii de restituire în natură, legea impunând cu întâietate, acordarea de bunuri sau servicii, în vreme ce despăgubirile rămân subsidiare; acestea din urmă pot fi oferite numai atunci când compensarea cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă, ori nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
în consecinţă, atunci când în patrimoniul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării se află bunuri ori pot fi oferite servicii, iar acestea sunt acceptate de persoana îndreptăţită, reparaţia trebuie să aibă acest caracter, nemaiputându-se recurge la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
(Decizia nr. 295/A din 6 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 407 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanta R.M. împotriva pârâtei Universitatea Tehnică Cluj-Napoca.
în consecinţă:
S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top. 1097/1098/1,1098/2/2 conform raportului de expertiză întocmită şi completată care face parte integrantă din prezenta hotărâre varianta II şi varianta III B după cum urmează:
- parcela cu nr. top. nou 1097/1,1098/1/1, 1098/2/2/1 în suprafaţă de 31115 mp
- parcela cu nr. top. nou 1097/2, 1098/1/2, 1098/2/2/2 în suprafaţă de 525 mp
S-a dispus anularea Deciziei nr. 6418 din 23.03.2007, emisă de pârâtă şi restituirea în natură a suprafeţei de 525 mp parcela cu nr. top. nou 1097/2, 1098/1/2, 1098/2/2/2 condiţionat de restituirea sumei cu titlu de despăgubiri la expropriere, actualizate la data plăţii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2370 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 6418 din 23 iulie 2006, emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului teren cu nr. top. 1098/2/2, aflat în proprietatea Universităţii Tehnice Cluj şi înscris în CF nr. 138974 Cluj, motivat pe faptul că terenul este ocupat de alei, spaţii verzi şi infrastructura subterană. Aşa fiind, s-a propus acordarea de despăgubiri în beneficiul reclamantei.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 41139 din 12.12.2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca s-a dispus restituirea în natură a cotei de Vi dintr-un teren în suprafaţă de 201 mp, precum şi din construcţia înscrisă în CF nr. 175 Cluj nr. top. 1098/2/1.
în cauză, nu este constatată îndreptăţirea reclamantei la a pretinde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind însă de verificat dacă există posibilitatea restituirii în natură a vreunei suprafeţe de teren.
Expertiza topografică efectuată în cauză a stabilit că terenul solicitat de reclamantă pentru restituirea în natură este liber doar în parte, în sensul că din terenul preluat prin expropriere de la reclamantă este liberă ţi poate fi restituită în natură o suprafaţă de 239,5 mp (parte din parcele cu nr. top. 1097 şi 1098/1, înscrise în CF nr. 138974 Cluj), in vreme ce o altă suprafaţă de 285 mp, care se află în proprietatea reclamantei, ar putea fi de asemenea restituită întrucât nu afectează folosinţa normală a căminului studenţesc aflat în apropiere.
Apărarea pârâtei conform căreia terenul aferent parcelelor cu nr. top. 1097 şi "1098/1 nu fac parte din terenul expropriat de la reclamantă nu poate fi primită atâta timp cât nu s-a făcut dovada că o altă persoană ar fi solicitat restituirea acestei suprafeţe.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în totul, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, deoarece:
1. Imobilul în litigiu se află pe teritoriul Campusului Universitar Observator, fiind ocupat de căminul studenţesc nr. 5 făcând parte din baza materială a pârâtei, conform prevederilor art. 166 din Legea învăţământului. Terenul în suprafaţă de 1453 mp ce a făcut obiectul preluării de către stat prin expropriere este în prezent ocupat de alei, spaţii verzi şi construcţii subterane, astfel că nu poate fi restituită în natură.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză constată că din parcela cu nr. top. 1098/2/2 este liberă suprafaţa de 285 mp, deşi pe acest teren se află amplasată o conductă de alimentare cu gaz inclusiv a căminului studenţesc nr. 5, existând pe suprafaţa de 200 mp din spatele clădirii inclusiv reţele de apă şi canalizare.
2. în vederea efectuării suplimentului de expertiză înaintea primei instanţe expertul udiciar nu a citat părţile. Constatarea expertului potrivit căreia o suprafaţă de 239,5 mp din terenul cu nr. top. 1097 şi 1098/1 din CF nr. 138974 Cluj este liberă şi poate fi estituită în natură apare ca eronată, acest teren aflându-se pe amplasamentul unei alei pietonale care duce la zona de agrement din faţa căminului studenţesc nr. 3, barând şi faţada de la strada principală a acestui cămin.
Nu au fost luate în considerare obiecţiunile Universităţii Tehnice la raportul de expertiză judiciară şi suplimentul acestuia.
3. Prima instanţă nu s-a referit şi la suplimentul de expertiză efectuat prin care expertul a propus restituirea în natură prin compensare cu alte terenuri şi nici nu a luat in considerare toate obiecţiunile la raportul de expertiză pe care pârâta le-a formulat.
4. în ceea ce priveşte acordarea unei suprafeţe de teren în compensare, aceasta nu putea fi avută în vedere atâta timp cât pârâta nu a înţeles să facă o ofertă de acordare a măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri.
5. Starea de fapt specifică prezentei cauze trimite la concluzia că suprafaţa de 525 mp teren nu este liberă, ci doar aparent liberă, fiind afectată de amenajări de utilitate publică, în sensul dispoziţiilor art. 59 alin. 2 lit. c) din Ordinul nr. 1943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor cu valoare de principiu ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu este posibilă, în condiţiile prezentei legi.
Rezultă, aşadar, că principiul major care guvernează Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reprezentând o soluţie legală aplicabilă numai atunci când restituirea în natură nu apare, în condiţiile legii, ca posibilă.
O asemenea concluzie este susţinută şi de dispoziţiile cuprinse în alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 10/2001, după cum, în acest spirit, trebuie avut în vedere că atunci când s-ar putea dispune restituirea în natură a însuşi imobilului preluat abuziv, măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii ori, după caz, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
în ce priveşte regimul juridic al măsurilor reparatorii în echivalent, este de observat că art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispune, lămuritor, că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată ca, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, „(...) să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită”.
Aceste din urmă prevederi stabilesc ierarhia măsurilor reparatorii în echivalent ce pot fi acordate în cazul imposibilităţii de restituire în natură, legea impunând, cu întâietate, acordarea de bunuri sau servicii, în vreme ce despăgubirile rămân subsidiare, ele putând fi oferite numai atunci când compensarea cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă ori nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
în consecinţă, atunci când în patrimoniul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării se află bunuri ori pot fi oferite servicii, iar acestea sunt acceptate de persoana îndreptăţită, reparaţia trebuie să aibă acest caracter, nemaiputându-se recurge la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
în procesul de faţă, este de avut în vedere că în cartea funciară nr. 175 Cluj a fost înscris, sub nr. top. 1098/2 de sub A + 2, imobilul casă, curte şi grădină în str. O., suprafaţa terenului fiind de 460 stj.p.
Asupra cotei de 12/24 parte din acest imobil a fost înscrisă ca proprietar, sub B +
6, B.A., pentru ca în anul 1961 cota acestei proprietare tabulare să treacă, sub titlu de moştenire, la K.M., intabulată sub B + 14.
în anul 1971 imobilul a fost împărţit în două parcele, respectiv parcela cu nr. top. 1098/2/1, în suprafaţă de 56 stj.p (201 mp) şi parcela cu nr. top. 1098/2/2 în suprafaţă de 404 stj.p. (1453 mp).
Asupra acestei din urmă parcele Statul Român şi-a înscris dreptul de proprietate sub B + 17, menţionându-se totodată dreptul de administrare operativă al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
Intabularea Statului Român s-a făcut ca urmare a exproprierii terenului prin Decretul de expropriere nr. 275/1968, în scopul construirii unui complex social studenţesc.
Prin protocolul nr. 7630 din 14.07.1999 încheiat între Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, complexul social studenţesc
II Observator a trecut din administrarea celei dintâi în administrarea pârâtei, (acest complex înglobând şi suprafaţa de 1453 mp aferentă parcelei cu nr. top. 1098/2/2, sus-arătată) şi care se regăseşte înscrisă în CF nr. 138974 Cluj în favoarea pârâtei, ca proprietară.
Aşa fiind, rezultă că în prezent Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca este unitatea deţinătoare, ei revenindu-i, între altele, inclusiv obligaţiile la care se referă prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, înfăţişate mai sus.
în fine, mai observă Curtea că certificatul de calitate de moştenitor nr. 130 din data de 23.06.2003 atestă că reclamanta R.M. are calitatea de moştenitor a fostei proprietare tabulare de sub B + 6, K.M., ca fiică.
Potrivit raportului de expertiză întocmit înaintea primei instanţei, din terenul în suprafaţă de 1453 mp aferent nr. top. 1098/2/2 este ocupată de construcţii şi alte amenajări aparţinând pârâtei o suprafaţă de 1168 mp, fiind liberă o suprafaţă de 285 mp.
Aşa cum expertul afirmă, pe suprafaţa de 285 mp teren se află amplasată o conductă de alimentare cu gaz a construcţiei edificate pe imobilul cu nr. top. 1098/2/1 asupra căruia reclamanta este proprietară în cotă de 1/2), expertul precizând şi că din suprafaţa de 285 mp teren o suprafaţă de 85 mp este deja îngrădită şi se află în folosinţa reclamantei alături de terenul aferent nr. top. 1098/2/1.
Astfel fiind, Curtea înţelege a aprecia că suprafaţa de 285 mp este liberă şi poate fi restituită în natură, amplasamentul şi limitele ei fiind cele arătate în planşele anexă la raportul de expertiză, varianta II.
în ce priveşte susţinerea pârâtei potrivit căreia conducta de gaz ar alimenta nu doar construcţia a cărei proprietară este reclamanta, ci şi căminul studenţesc nr. 5, trebuie remarcat că expertul numit în cauză nu a confirmat această apărare a pârâtei, el făcând vorbire numai despre alimentarea construcţiei aflate în coproprietatea reclamantei.
Cu privire la suprafaţa de 239,5 mp teren acordată reclamantei de către prima instanţă, aceasta nu a făcut, într-adevăr, parte din terenul de 1453 mp (corespunzător parcelei cu nr. top. 1098/2/2) preluat prin expropriere. Expertul topograf a arătat însă, în mod lămuritor, că această suprafaţă (evidenţiată în varianta III b a suplimentului la raportul de expertiză), se află în proprietatea pârâtei şi că este învecinată atât cu suprafaţa de 285 mp, cât şi cu terenul aferent parcelei cu nr. top. 1098/2/1, precum şi că este liberă de construcţii şi de alte amenajări de utilitate publică în sensul Legii nr. 10/2001, restituirea ei în natură neafectând folosinţa şi exploatarea normală a căminului studenţesc situat în apropiere.
Or, reţinând intenţia afirmată de legiuitor prin mai-sus evocatele prevederi ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, anume aceea de a se acorda întâietate, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, atribuirii de bunuri sau servicii în compensare, iar nu oferirii de despăgubiri, rămâne că o corectă aplicare a acestor prevederi legale obligă la a se restitui reclamantei, în compensare, şi suprafaţa de 239,5 mp teren.
Nu s-a dovedit în cauză că pe această suprafaţă de teren s-ar afla amenajată o alee pietonală care să se constituie într-o cale de acces strict necesară, după cum nu s-ar vedea nici în ce fel atribuirea către reclamantă ar „bara" faţada către strada principală a căminului studenţesc nr. 3, căci acest din urmă aspect ar putea interesa doar din perspectiva unei eventuale utilizări viitoare a terenului pentru construire.
Edificarea unei eventuale construcţii este însă condiţionată de acordarea avizelor şi autorizărilor cerute de lege, rămânând a se verifica în viitor, dacă va fi cazul, îndeplinirea cerinţelor urbanistice şi legale necesare.
în prezent, o asemenea împrejurare este fără interes, astfel că susţinerea pârâtei apelante nu poate fi primită.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia suprafeţele restituite reclamantei au destinaţia de spaţiu verde, căci în sistemul Legii nr. 10/2001 un asemenea fapt nu se constituie într-un impediment la restituirea în natură, situaţiile care au o asemenea valoare fiind arătate expres de lege, fără ca între ele să se afle şi ipoteza în discuţie.
Nu s-ar vedea nici în ce mod au fost vătămate părţile prin neconvocarea lor la faţa locului în scopul efectuării suplimentului de expertiză înaintea primei instanţe, câtă vreme pentru efectuarea expertizei iniţiale părţile au fost legal citate, iar expertul a obţinut toate informaţiile utile expertizei. De altfel, pârâta apelantă nu invocă lipsa de corectitudine a concluziilor şi aprecierilor expertului, astfel că nu s-ar putea reţine existenţa unor vătămări, în sensul art. 105 alin. 2 C. pr. civ., cauzate de efectuarea suplimentului de expertiză fără o nouă deplasare la faţa locului a expertului, şi în condiţii de convocare a părţilor.
Se va respinge, deci, apelul ca nefondat, în baza prevederilor art. 296 C. pr. civ. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil preluat abuziv. Inadmisibiltatea... | Imobil aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale,... → |
|---|
