Legea nr. 10/2001. Notificare formulată pentru prima dată abia după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001
Chiar dacă Legea nr. 247/2005 a adus modificări substanţiale Legii nr. 10/2001, totuşi, prin dispoziţiile acesteia nu a fost prelungit termenul pentru depunerea notificărilor şi nici nu a fost instituit un nou termen pentru formularea notificărilor cu privire la imobilele ce intră sub incidenţa acestei legi.
în consecinţă, cererea reclamantului de restituire a imobilului, formulată pentru prima dată după apariţia Legii nr. 247/2005, nu este admisibilă, întrucât neformulănd notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, acesta a pierdut dreptul de a mai solicita injustiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru respectivul imobil.
(Decizia nr. 215/A din 2 iulie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 194/20.02.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a respins plângerea formulată de petentul B.C., în contradictoriu cu intimatul Primarul oraşului Baia Mare, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 3015/25.09.2008 emisă de intimat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că prin dispoziţia atacată a fost respinsă cererea înregistrată de petent a Primăria Baia Mare sub nr. 26879/30.11.2005, cu motivarea că aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv, până la data de 14.02.2002.
Prin Legea nr. 10/2001 s-a instituit obligativitatea respectării de către petiţionar a jnui termen de depunere a notificărilor, termen care a expirat la data de 14.02.2002 şi care este un termen de decădere.
Legea nr. 247/2005 nu a acordat un nou termen pentru depunerea de notificări în baza Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul B.C., solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate, în sensul de a i se restitui în natură terenul din str. E. nr. 26 şi nr. 28 din Baia Mare, arătând în motivarea apelului că :n anul 1998 a formulat cerere în temeiul Legii fondului funciar, înregistrată sub nr. 1152/02.04.1998, iar la data de 30.11.2005 a formulat o altă cerere înregistrată sub nr. 886/2005 în baza Legii nr. 247/2005, prin care a solicitat retrocedarea terenului din str.
E. nr. 26 şi nr. 28 Baia Mare. în consecinţă, arată apelantul, este îndreptăţit la restituirea terenului, din rezerva comisiei, în echivalent.
Pârâtul intimat, deşi legal citat, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine poziţia procesuală.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în redactarea iniţială, devenit art. 22 după republicarea legii, persoana îndreptăţită va notifica în termen de şase luni de la ntrarea în vigoare a legii - termen prelungit succesiv cu câte trei luni prin O.U.G. nr. 109/2001 şi prin O.U.G. nr. 145/2001, până la data de 14.02.2001 persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar în cazul în care sunt mai multe imobile, urmând să se facă câte o notificare pentru fiecare dintre acestea.
Alin. 5 al aceluiaşi articol prevede imperativ că nerespectarea termenului prevăzut de alin. 1, pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Acest termen prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor este un termen de decădere, ceea ce înseamnă că, in ipoteza în care persoana îndreptăţită nu a formulat notificarea înăuntrul acestui termen, ea pierde însuşi dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru respectivul imobil.
Chiar dacă Legea nr. 247/2005 a adus modificări substanţiale Legii nr. 10/2001, totuşi, prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu a fost prelungit termenul pentru depunerea notificărilor şi, mai precis, nu a fost instituit un nou termen pentru formularea notificărilor cu privire la imobile ce intră sub incidenţa acestei legi.
Cu alte cuvinte, modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu au operat o repunere a celor îndreptăţiţi în termenul de depunere a notificărilor.
în speţă, prin dispoziţia nr. 3015/25.09.2008 a fost respinsă cererea reclamantului B.C., înregistrată sub nr. 26879/30.11.2005, prin care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate în Baia Mare pe str. E. nr. 26-28, identificate prin nr. top. 2737/205, 2737/206 şi 2737/207, cu motivarea că această cerere nu a fost formulată de reclamant în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv, până la data de 14.02.2002.
Această dispoziţie a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 101/28.01.2008 a Tribunalului Maramureş, sentinţă prin care Primarul municipiului Baia Mare a fost obligat să soluţioneze printr-o dispoziţie motivată cererea înregistrată de reclamantul B.C. la Primăria municipiului Baia Mare sub nr. 26879/30.11.2005.
Concret, prin cererea înregistrată la Primăria municipiului Baia Mare, reclamantul
B.C., în temeiul Legii nr. 247/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din str. E. nr. 26-28, identificat prin nr. top. 2737/205, 2737/206 şi 2737/207, în această cerere nefiind făcută nicio menţiune în sensul că această cerere ar fi fost formulată în temeiul Legii fondului funciar, chiar dacă cererea a fost adresată Comisiei Locale Baia Mare de aplicare a Legii fondului funciar, ori că această cerere ar reprezenta o revenire la o cerere anterioară formulată de reclamant tot în baza Legii fondului funciar.
Este adevărat că reclamantul a formulat şi cerere în baza Legii fondului funciar, atât în anul 2000, cât şi în anul 1998, însă, respectivele cereri nu au putut fi soluţionate favorabil întrucât dosarul depus de reclamant nu a fost complet.
Se constată, aşadar, că, pe de o parte, reclamantul a formulat cereri în baza Legii fondului funciar, cereri care nu au putut fi soluţionate întrucât dosarul era incomplet, iar pe de altă parte, a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, înregistrată la data de 30.11.2005, obiectul cauzei de faţă constituindu-l pretenţiile emise de reclamant în baza Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă nu i se poate nega reclamantului calitatea de persoană îndreptăţită asupra imobilului notificat, aspect confirmat de altfel şi în considerentele dispoziţiei nr. 3015/25.09.2008, în prezentul cadru procesual cererea reclamantului, formulată în baza Legii nr. 10/2001, nu este admisibilă, întrucât acesta nu a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, situaţie în care în cauză devin incidente dispoziţiile art. 22 alin. final din Legea nr. 10/2001 republicată.
Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 295-296 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă prezentul apel ca nefondat. (Judecător Carmen
- Maria Conţ)
| ← Expropriere. Sporirea valorii terenului între momentul de... | Legea nr. 10/2001. Persoană juridică. Condiţii privitoare la... → |
|---|
