Lipsa consimţământului şi lipsa cauzei.

Comentarii

0

Determinarea voinţei interne. Nulitatea donaţiei

Prin sentinţa civilă nr. 2087 din 6.11.2001, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea, declarând nul absolut actul de donaţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut lipsa consimţământului donatorului şi lipsa cauzei actului juridic încheiat, precum şi neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 811 raportat la art. 817 C. civ.

Apelul declarat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi de Direcţia de Sănătate Publică Botoşani a fost admis, prin decizia civilă nr. 85A/1.02.2002 a Tribunalului Botoşani, care a schimbat în totalitate sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată faţă de primul apelant şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de cel de-al doilea apelant.

Motivându-şi hotărârea, instanţa a reţinut că donatorul şi-a exprimat consimţământul la încheierea actului în faţa unui notar, iar lipsa cauzei nu a fost dovedită. Totodată, a statuat că, de vreme ce imobilul este administrat de Sanatoriul T.B.C. Guranda, unitate distinctă, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani este lipsită de calitate procesuală pasivă.

împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, care au susţinut că aceasta este nelegală, contractul fiind lovit de nulitate absolută, atâta vreme cât, în condiţiile confiscării restului averii şi ale imposibilităţii de a asigura un adăpost pentru soţia însărcinată în luna a IX-a, donatorul, sub presiunea ameninţării cu pierderea libertăţii, a încheiat actul susmenţionat.

Recursul a fost considerat întemeiat, pentru următoarele motive.

In contractele cu titlu gratuit, cauza obligaţiei celui care dispune constă în intenţia de a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb nici o prestaţie.

In speţă, donatorul, căruia i se confiscase toată averea şi era întreţinătorul unei familii, nu-şi putea transmite ultimul imobil decât sub imperiul temerii că este ameninţat cu un rău iminent şi de neînlăturat.

Drept urmare, voinţa internă a acestuia de a gratifica cu acest imobil o instituţie, chiar publică, nu a existat la data întocmirii actului.

Practic, lipseşte cauza obligaţiei, ceea ce o face fără efect, în condiţiile art. 966 C. civ. şi atrage nulitatea absolută a acestuia.

Acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, iar în perioada 1951-1990 cursul prescripţiei achizitive de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 C. civ., a fost suspendat în condiţiile art. 12 alin. 2 lit. a din Decretul nr. 167/1958, dintr-un caz de forţă majoră, aşa încât sunt îndeplinite condiţii de exerciţiu ale prezentei acţiuni.

C.A. Suceava, decizia civilă nr. 3379 din 19.11.2002