Omisiunea încunoştinţării părţii cu privire la obligaţia de timbrare. Anularea apelului ca netimbrat, în pofida acestei omisiuni. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă
- Legea nr. 146/1997
- O.M.J. nr. 760/C/1999
Interpretarea coroborată a art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, republicată, cu art. 35 alin. 1, 3 şi 5 din O.M.J. nr. 760/C/1999, conturează ideea conform căreia cel care datorează o taxă judiciară de timbru trebuie să fie încunoştinţat cu privire la obligaţia sa de timbrare, pentru fiecare din termenele de judecată stabilite în cauză, prin indicarea exactă a cuantumului taxei de timbru şi prin menţionarea sancţiunii ce se aplică în cazul netimbrării.
Soluţia de anulare a apelului ca netimbrat, în condiţiile citării apelantului cu menţiunea timbrării apelului cu o anume taxă judiciară de timbru doar pentru primul termen de judecată, urmată de omisiunea citării cu aceeaşi menţiune pentru următoarele termene de judecată, apare ca fiind una nelegală, ce se circumscrie pct. 9 al art. 304 C. pr. civ.
(Decizia nr. 2934/R din 18 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 439/24.03.2009, pronunţată de Judecătoria Dej, s-a admis acţiunea civilă, modificată, formulată de reclamanta MAC. împotriva pârâtului S.E.V. şi s-a constatat calitatea de bunuri comune a părţilor, în cotă de % parte pentru fiecare, a bunurilor menţionate în dispozitivul sentinţei.
împotriva sentinţei civile nr. 439/2009 a formulat apel, în termen legal, pârâtul. Apelul nu a fost motivat, solicitându-se prin declaraţia de apel doar modificarea sultei la care a fost obligat.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 420/A/29.09.2009, pronunţată în dosar nr. 30/219/2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârât, având în vedere următoarele motive:
Pentru termenul de judecată din 29.09.2009, apelantul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei sub sancţiunea anulării, fără a se conform dispoziţiei instanţei.
Ca urmare, intimata, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a invocat excepţia netimbrării apelului.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., apelantul a fost obligat să plătească intimatei M.A.C. suma de 1190 lei, cheltuieli parţiale de judecată. S-a apreciat că cuantumul cheltuielilor de judecată solicitat este nejustificat în raport de munca depusă de avocatul intimatei, precum şi de complexitatea cauzei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S.E., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea dosarului instanţei de apel spre rejudecarea apelului, invocându-se în motivarea recursului faptul că, la data la care i-a fost comunicată citaţia, pentru termenul din 29.09.2009, se afla în Spania, agentul procedural lăsând citaţia unei persoane pe care recurentul nu o cunoaşte şi care nu i-a adus-o la cunoştinţă. Deşi potrivit art. 92 C. pr. civ., agentul procedural avea obligaţia să certifice identitatea şi semnătura persoanei la care lasă citaţie, menţionând despre aceasta în procesul verbal, totuşi acest lucru nu a fost îndeplinit de către agentul procedural, care a lăsat citaţia unei persoane pe care nu a identificat-o. Recurentul consideră că la termenul de judecată din 29.09.2009 exista un viciu de procedură cu privire la legalitatea citării recurentului, fiind astfel nedrept să îşi piardă dreptul de a cere instanţei verificarea pe fond a cauzei datorită neplăţii taxei de timbru, atâta timp cât recurentul nu a avut cunoştintă de citatia pentru termenul din
29.09.2009.
Recursul este fondat.
Deşi în motivele de recurs recurentul nu a indicat expres care din punctele art. 304 C. pr. civ. ar fi incidente în cauză, totuşi, în temeiul art. 306 alin. 3 C. pr. civ., Curtea constată că motivele de recurs formulate de recurent pot fi circumscrise punctelor 5 şi 9 ale art. 304 C. pr. civ., având în vedere că recurentul a invocat nelegala sa citare pentru termenul de judecată la care a fost soluţionat apelul, respectiv, nelegalitatea soluţiei instanţei de apel, nelegalitate decurgând din aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 92 C. pr. civ.
Pârâtul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, însă nu a depus la dosarul instanţei de apel un memoriu care să cuprindă o dezvoltare a motivelor de apel, prin cererea de apel limitându-se la a solicita reducerea sultei la care a fost obligat.
Prin cererea de declarare a apelului pârâtul apelant şi-a indicat domiciliul în Dej, judeţul Cluj.
Primul termen de judecată stabilit în vederea soluţionării apelului a fost data de
01.09.2009. dată pentru care pârâtul apelant a fost citat cu menţiunea de a timbra apelul cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru şi 1,5 lei timbrul judiciar, precum şi cu menţiunea de a preciza valoarea contestată, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551
C. pr. civ. (dovada de îndeplinire a procedurii de citare - fila 6 dosar apel).
La termenul de judecată din 1 septembrie 2009 s-a dispus amânarea soluţionării cauzei, avându-se în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Cluj din 01.08.2009, fixându-se următorul termen de judecată pentru data de
29.09.2009.
Pentru termenul de judecată din 29.09.2009 pârâtul apelant a fost citat de la aceeaşi adresă, din Dej, judeţul Cluj, însă fără nicio menţiune, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de apel, rezultând cu evidenţă faptul că, cu ocazia citării apelantului pentru termenul din 29.09.2009, acesta nu a fost încunoştinţat de către instanţă asupra obligaţiei de timbrare a apelului.
Ambele dovezi de îndeplinire a procedurii de citare, expediate pârâtului apelant, atât cea pentru termenul din 01.09.2009, cât şi cea aferentă termenului din 29.09.2009, au fost realizate prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului.
Verificându-se cele două dovezi de îndeplinire a procedurii de citare, şi în special cea comunicată pentru termenul din 29.09.2009, Curtea constată că acestea au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor art. 88, art. 90, art. 92 alin. 4 C. pr. civ., cuprinzând toate menţiunile pretinse de art. 88 C. pr. civ.
Nu se poate reţine nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare pe motiv că aceasta s-ar fi realizat prin afişare, având în vedere că art. 92 alin. 4 C. pr. civ., permite realizarea procedurii de citare prin afişarea citaţiei pe uşa locuinţei celui citat, în situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, iar agentul procedural nu a găsit nicio persoană din familie, etc., căreia să-i înmâneze citaţia şi care să semneze astfel adeverinţa de primire.
Nu se poate reţine vicierea procedurii de citare cu apelantul pe motiv că agentul procedural nu a certificat identitatea şi semnătura persoanei care a primit citaţia în locul apelantului, şi că nu a încheiat un proces verbal despre aceasta, aşa cum prevede art. 92 alin. 3 C. pr. civ., având în vedere că citaţiile nu au fost comunicate altei persoanei decât apelantul, procedura de citare realizându-se prin afişare pe uşa locuinţei, astfel încât, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 92 alin. 3 C. pr. civ.
Având în vedere că actuala reglementare a Codului de procedură civilă, respectiv art. 92 alin. 4, permite îndeplinirea procedurii de citare prin afişare pe uşa locuinţei destinatarului, Curtea constată că în cauză nu poate fi reţinut motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. pr. civ., decurgând din vicierea procedurii de citare cu apelantul pentru termenul de judecată la care a fost soluţionat apelul.
Este fondat însă motivul de recurs ce se circumscrie pct. 9 al art. 304 C. pr. civ., decurgând din nelegalitatea deciziei recurate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin. 2 al aceluiaşi articol prevăzând că în situaţia în care în momentul înregistrării acţiunii sau cererii taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 3 din aceeaşi lege, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii - fiind vorba evident despre cererea de apel sau de recurs.
Dispoziţii similare sunt continute şi în art. 35 alin. 1, 3 şi 5 din O.M.J. nr. 760/C/1999.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale se desprinde ideea conform căreia cel care datorează taxa de timbru trebuie să fie încunoştinţat cu privire la obligaţia sa de timbrare pentru fiecare din termenele de judecată stabilite în cauză, argumentul în acest sens fiind chiar textul legal (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată şi art. 35 alin. 5 din OMJ nr. 760/C/1999), care arată că se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit”.
Prin urmare, ori de câte ori se dispune amânarea judecării cauzei, pentru anumite motive independente de voinţa părţilor ori a instanţei, este necesar ca cel care datorează taxa de timbru să fie citat, pentru fiecare din termenele de judecată fixate, cu menţiunea de a timbra cu o anume taxă de timbru, care trebuie să fie expres menţionată în citaţie, sub sancţiunea anulării cererii sau acţiunii.
Altminteri, dacă partea nu a fost citată cu aceste menţiuni, la termenul de judecată stabilit nu se va putea dispune anularea cererii.
în speţă, se constată că pârâtul apelant a fost citat cu menţiunea de a timbra apelul cu 100 lei taxă judiciară de timbru şi 1,5 lei timbrul judiciar şi de a preciza valorile contestate, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. pr. civ., adică suspendarea judecării cauzei, iar nu a anulării apelului ca netimbrat, doar pentru termenul de judecată din data de 01.09.2009, în timp ce, pentru termenul din 29.09.2009, pârâtul apelant a fost citat fără nicio menţiune referitoare la obligaţia timbrării apelului.
Chiar dacă ar fi fost suficientă o singură citare cu menţiunea timbrării, aşa cum eronat a apreciat instanţa de apel, oricum în cauză sancţiunea ce trebuia aplicată nu era nicidecum aceea a anulării apelului ca netimbrat, ci aceea a suspendării judecării apelului, în temeiul art. 1551 C. pr. civ., având în vedere că doar cu această menţiune a fost citat apelantul şi că taxele de timbru aferente apelului nu fuseseră legal stabilite de către Tribunal, câtă vreme apelantul nu indicase încă valorile contestate şi nu timbrase la aceste valori contestate.
Aşa fiind, constatând că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, prin aplicarea greşită a legii taxelor de timbru, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va casa în întregime decizia recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Cheltuieli de judecată ocazionate părţilor vor fi avute în vedere de către instanţa de rejudecare.(Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.... | Nerespectarea primului termen de 15 zile, prevăzut de art. 1141... → |
|---|
