Marcă. Acţiune în contrafacere. Risc de confuzie. Inexistenţă în cazul conflictului mărcii cu un semn nedistinctiv, inscripţionat pe spatele ambalajului produsului
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. b)
în cadrul unei acţiuni în contrafacere a unei mărci, preponderent în aprecierea existenţei în cauză a unui risc de confuzie - din perspectiva art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998-este modul în care, inscripţionat pe produse similare, semnul aflat în conflict cu marca poate produce acest risc în percepţia consumatorului.
Este exclus riscul de confuzie sau măcar de asociere între o marcă şi un semn inscripţionat cu litere mici pe spatele ambalajului produsului.
Consumatorul mediu nu face distincţia între produsele similare aparţinând celor doi comercianţi în raport de menţiunile pe care le conţine ambalajul pe verso, pentru aceasta fiind suficient să vizualizeze faţa ambalajului, ce poartă marca diferită a fiecăruia dintre cei doi comercianţi.
Este nerelevantă, aşadar, eventuala similaritate din punct de vedere fonetic între marcă şi semnul astfel utilizat, în condiţiile în care nu semnul respectiv este destinat să servească la deosebirea produselor, ci propriile mărci ale aceluiaşi comerciant sub care îşi vinde produsele, semne distinctive prin ele însele şi cărora li se face publicitate.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 97ZA din 19 aprilie 2007)
NOTĂ: Hotărârea este irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 8270 din 8 decembrie 2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. 1174 din 15 martie 2005, reclamanta F. S.p.A a chemat în judecată pârâta
C.S. SA, solicitând să i se interzică acesteia aplicarea mărcii „Rocher", precum şi a termenului „Roger", pe ambalajele bomboanelor „Picoletti", precum şi comercializarea acestora în formele de prezentare actuale, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 Euro pe fiecare zi de întârziere în cazul neîndepli-nirii acestor obligaţii; să fie obligată pârâta să ceară tuturor distribuitorilor săi şi vânzătorilor cu amănuntul să sisteze vânzarea şi să retragă de pe piaţă bomboanele „Picoletti" care poartă pe ambalaj marca „Rocher" sau termenul „Roger"; să fie obligată pârâta să retragă pe cheltuiala sa bomboanele „Picoletti" care poartă pe ambalajul lor marca „Rocher" sau termenul „Roger", sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii; să fie obligată pârâta la repararea în întregime a prejudiciului material produs reclamantei prin oferirea şi comercializarea pe piaţa românească a produselor purtând pe ambalaj marca „Rocher" sau termenul „Roger", aflate pe piaţă, produse care sunt comercializate cu rea-credinţă şi care, purtând/imitând în mod fraudulos marca „Rocher" au creat confuzie cu produsele reclamantei; să fie obligată pârâta la publicarea, pe cheltuială proprie, într-un ziar de mare tiraj, a sentinţei ce se va pronunţa.
Reclamanta a precizat prin cerere că îşi rezervă dreptul de a cuantifica despăgubirile, în momentul în care evaluarea daunelor ar fi posibilă; că o astfel de evaluare presupune obligarea pârâtei, în temeiul art. 89 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 să producă mijloacele de probă în baza cărora s-ar putea determina existenţa şi cuantumul daunelor produse reclamantei, având în vedere că aceste dovezi se află în posesia pârâtei, respectiv documente contabile care atestă veniturile obţinute de pârâtă ca urmare a aplicării ilicite pe produsele sale a mărcii „Rocher" şi a termenului „Roger”.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titulara unui portofoliu impresionant de mărci înregistrate internaţional, având şi România ca ţară desemnată, care protejează produse de înaltă calitate din categoria dulciurilor din ciocolată, între acestea fiind şi cele care includ cuvântul „Rocher", folosite pentru produse de ciocolată, iar imitarea acestora reprezintă încălcarea legii.
în urmă cu un an, a notificat societatea pârâtă cu privire la folosirea fără drept a mărcii „Rocher" pe ambalajele bomboanelor „Picoletti”.
Ca urmare a avertismentului primit, pârâta şi-a luat angajamentul, la data de 12 mai 2004, ca după epuizarea stocului curent, să nu mai folosească marca „Rocher".
Ulterior, a încălcat acest angajament (începând din luna septembrie 2004), comercializând în aceleaşi ambalaje bomboane „Picoletti", într-un nou lot de produse, având termen de expirare 17 iunie 2005.
Mai mult, pârâta vinde în continuare simultan produse conţinând marca „Rocher" şi produse care au pe ambalaj termenul „Roger".
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3, art. 25 şi art. 83 din Legea nr. 84/1998 şi art. 5, art. 6 din Legea nr. 11/1991.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei pe capătul de cerere privind interzicerea aplicării mărcii „Rocher" şi a termenului „Roger" pe ambalajele bomboanelor „Picoletti", inadmisi-bilitatea capătului de cerere privind obligarea sa la plata de daune cominatorii de 10.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere, rămânerea fără obiect a capetelor de cerere privind obligarea sa de a solicita distribuitorilor şi vânzătorilor să retragă de pe piaţă bomboanele „Picoletti", iar în subsidiar, respingerea acestor capete de cerere ca neîntemeiate, anularea, conform art. 133 C. pr. civ., a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la repararea pretinsului prejudiciu material, iar în subsidiar, respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat şi inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la publicarea într-un ziar de mare tiraj, pe cheltuiala ei proprie a sentinţei, iar în subsidiar, respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prin sentinţa civilă nr. 1468 din 20 decembrie 2005, Tribunalul a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că excepţiile invocate de către pârâtă vizează soluţionarea pe fond a litigiului, fiind într-o strânsă interconexiune cu acesta.
în ce priveşte temeinicia primelor trei capete de cerere, Tribunalul a apreciat că se impune a se analiza distinct cererea referitoare la pretinsa folosire abuzivă a cuvântului „Rocher" de cea referitoare la folosirea termenului „Roger".
S-a reţinut astfel că la data soluţionării acţiunii şi potrivit probelor administrate de către reclamantă, pârâta nu mai aplică pe ambalajele în care sunt comercializate bomboanele „Picoletti" termenul „Rocher".
Astfel cum a recunoscut şi reclamanta, bomboanele comercializate de pârâtă poartă denumirea „Picoletti" şi nu pe aceea de „Rocher", denumire care apărea, la data introducerii acţiunii, pe verso-ul cutiei bomboanelor „Heidi Picoletti", ca desemnând o reţetă de bomboane din cele 6 sortimente existente în cutie.
Din corespondenţa purtată între părţi, s-a reţinut că pârâta, în vederea evitării oricărui diferend, după epuizarea stocului curent de ambalaje „Picoletti", s-a obligat a lua măsurile necesare ca, pe viitor, cutiile să nu mai poarte pe verso cuvântul „Rocher”, ceea ce s-a şi întâmplat.
Diferenţierea dintre ambalajele utilizate de reclamantă şi cele utilizate de pârâtă pentru comercializarea produselor proprii a fost apreciată de instanţa de fond ca mai mult decât evidentă, sub aspectul graficii, coloristicii şi imagisticii, al amplasării inscripţiilor, etc.
Tribunalul a considerat că este excesiv a se aprecia că orice consumator va identifica un produs numai după o anumită denumire, inscripţionată minuscul pe spatele cutiei, în loc de a identifica produsul după denumire „Heidi Picoletti", înscrisă mare pe faţa cutiei şi promovată prin diverse mijloace publicitare, neexistând astfel vreun risc de asociere sau de confuzie.
S-a mai reţinut prin sentinţă că în prezent reclamanta utilizează pe teritoriul României produse de gen, sub denumirea „Ferrero Rocher”, iar nu „Rocher", astfel încât, cu atât mai mult, riscul de confuzie nu există.
în ce priveşte folosirea abuzivă de către pârâtă a termenului „Roger", instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că nu există niciun temei care să dea reclamantei vreun drept exclusiv asupra acestui termen.
Pe de altă parte, concluzia desprinsă din analiza similarităţii şi a riscului de confuzie între marcă şi termenul implicat, este aceea că din analiza comparativă a scrisului celor doi termeni, un consumator mediu român poate face distincţie între aceştia, neexistând risc de confuzie nici sub aspectul grafic şi nici sub cel fonetic.
Cererea de reparare a prejudiciului material ce i-a fost produs reclamantei prin comercializarea de către pârâtă a produselor „Heidi Picoletti" purtând pe ambalaj cuvântul „Rocher" sau termenul „Roger" a fost respinsă cu motivarea potrivit căreia, dată fiind şi poziţia reclamantei, care nu a putut estima cuantumul sau natura prejudiciului, faţă de împrejurarea că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, precum şi de caracterul accesoriu al acesteia în raport cu cererile principale, aceasta este neîntemeiată.
Tot în raport de caracterul lor accesoriu cererilor principale au fost respinse şi cererile de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii şi de publicare a sentinţei într-un ziar de mare tiraj.
Pe temeiul art. 274 C. pr. civ., reclamanta a fost obligată la 5026,2 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criti-când-o ca fiind nelegală şi netemeinică, instanţa de fond nefăcând o aplicare a prevederilor legale incidente în cauză:
Astfel, a susţinut apelanta, a dovedit, ta momentul formulării acţiunii, că societatea pârâtă şi-a luat ea însăşi un angajament, la data de 12 mai 2004, ca după epuizarea stocului curent să nu mai folosească fără drept marca „Rocher”, angajament pe care însă l-a încălcat încă din luna septembrie, când reclamanta a descoperit existenţa pe piaţă a aceloraşi bomboane, comercializate în aceleaşi ambalaje, într-un lot nou de produse, cu termen de expirare la 17 iunie 2005, fapt dovedit cu fotografiile cutiilor de bomboane ataşate cererii de chemare în judecată.
în urma unei noi notificări trimise pârâtei la 23 septembrie 2004, aceasta a declarat din nou că va schimba ambalajele produselor „Picoletti", astfel încât să nu mai poarte marca „Rocher", angajament pe caredeasemenea nu l-a respectat, fapt dovedit prin verificările proprii ale apelantei, în mai multe supermarketuri din Bucureşti, unde marfa are un rulaj deosebit de rapid.
Pe de altă parte, a susţinut apelanta, schimbarea de către intimată, pe ambalajele produselor, a mărcii „Rocher" cu termenul „Roger" nu poate fi acceptată, deoarece acesta din urmă este sensibil similar cu marca, existând un puternic risc de confuzie.
Produse purtând pe ambalaje marca, respectiv termenul similar, erau vândute în continuare simultan la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ca o dovadă a relei-credinţe a pârâtei.
Considerentele care au condus instanţa de fond la respingerea capătului principal de cerere, deduse din faptul că pârâta nu mai aplică pe ambalajele în care sunt comercializate bomboanele „Picoletti" termenul „Rocher" sunt neîntemeiate deoarece cererea de chemare în judecată a menţionat expres faptul că la data introducerii acesteia, pârâta vindea simultan produse conţinând marca „Rocher" şi produse având inscripţionat termenul „Roger”; nu există niciun document din care să rezulte că la data introducerii acţiunii, pârâta nu mai comercializa aceleaşi produse; nu rezultă nicio împrejurare care să conducă la prezumţia încetării de către pârâtă a comercializării produselor „Picoletti", sub ambalajul conţinând marca „Rocher" şi nici alte mijloace de probă cu care să se coroboreze, pentru a se ajunge la o astfel de concluzie; potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 84/1998, persoanele vinovate de săvârşirea actelor de contrafacere pot fi obligate la despăgubiri, acţiunea fiind formulată în termenul de prescripţie de
3 ani.
Precizarea instanţei, în sensul că produsele de gen sunt comercializate de reclamantă pe teritoriul României sub denumirea „Ferrero Rocher", iar nu „Rocher", ceea ce ar exclude riscul de confuzie este falsă şi nu se bazează pe nicio împrejurare de fapt care să rezulte din ansamblul dosarului.
în ce priveşte folosirea denumirii „Roger", instanţa de fond a considerat în mod eronat că apelanta s-ar fi prevalat de vreun drept exclusiv asupra acestui termen. Dimpotrivă, susţinerile sale au fost în sensul că termenul folosit de intimată pe ambalajul bomboanelor „Picoletti" este sensibil similar cu marca „Rocher", existând un puternic risc de confuzie pentru consumatorul mediu, în percepţia căruia termenul „Roger” este evident asemănător cu marca apelantei.
Din punct de vedere fonetic, diferenţa între „Rocher" şi „Roger" constă dintr-un singur sunet, astfel încât consumatorul mediu poate considera cu uşurinţă că bomboanele au aceeaşi provenienţă, pronunţia celor două cuvinte fiind asemănătoare.
Sub aspect grafic, mărcile sunt similare, diferenţa constând în consoana „g", în locul grupului de consoane „eh”.
Determinant pentru aprecierea similarităţii dintre „Rocher” şi „Roger" este partea de început a celor două cuvinte, respectiv grupul „Ro" din punct de vedere vizual, respectiv accentul care cade pe ultima silabă, din punct de vedere fonetic.
Argumentul instanţei bazat pe inscripţionarea minusculă pe ambalajul bomboanelor „Picoletti" a mărcii „Rocher" este fundamental greşită, întrucât, pe de o parte, aprecierea privind mărimea caracterelor este falsă, inscripţia fiind uşor vizibilă, iar pe de altă parte, relevantă este folosirea fără drept a mărcii, iar nu mărimea caracterelor.
Mai mult, deoarece produsul „Picoletti" este un mixaj de diverse produse de ciocolată, folosirea abuzivă a mărcii „Rocher" pentru a desemna un anumit produs din acest mixaj, poate mări riscul de confuzie pentru consumatorul mediu, care ar putea fi indus în eroare cu privire la existenţa unei legături între „Ferrero" şi „Heidi", pe baza căreia „Heidi" ar avea dreptul să includă în acest mixaj de produse binecunoscutele produse de calitate superioară aparţinându-i apelantei.
Sentinţa a mai fost criticată de către apelantă şi în ce priveşte respingerea capătului de cerere privind repararea prejudiciului cu motivarea că reclamanta nu a putut estima cuantumul ori natura acestuia.
Prejudiciul material, a susţinut apelanta, nu a putut fi cuantificat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată deoarece nu a avut cunoştinţă de cantităţile comercializate de intimată, situaţie în care instanţa de fond ar fi trebuit, potrivit art. 89 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 şi art. 129 C. pr. civ., să facă aplicarea dispoziţiilor art. 172 C. pr. civ., ordonând ca probele, aflate în posesia pârâtului, să fie produse de acesta.
Contrar acestor dispoziţii, pe care instanţa de fond nu le-a aplicat, aceasta a apreciat că se impuneau a fi întrunite trei condiţii pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate, omiţând cea de-a patra condiţie legală, a existenţei vinovăţiei, dovedită în mod clar şi neechivoc prin angajamentele asumate de către pârâtă.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca nefondat, potrivit susţinerilor din faza judecăţii în fond, pe care a înţeles să le reitereze.
în plus, a susţinut intimata, motivul de apel privitor la împrejurarea, reţinută de instanţa de fond, potrivit căreia nu mai foloseşte ambalaje pe care este inscripţionat termenul „Rocher", precum şi la inexistenţa unui risc de confuzie între termenii „Rocher" şi „Roger", a adus următoarele argumente:
Apelanta nu a făcut dovada împrejurării că intimata ar mai fi comercializat bomboane „Heidi Picoletti" care poartă pe ambalaj cuvântul „Rocher" sau termenul „Roger", în condiţiile art. 1169 C. civ., neexistând niciun înscris în sprijinul afirmaţiilor acesteia.
Chiar dacă s-ar fi făcut o asemenea dovadă, fapta nu ar fi constituit un delict civil de vreme ce nu există, nici teoretic şi nici din punct de vedere practic, riscul unei confuzii între produsele comercializate de reclamantă şi cele comercializate de pârâtă.
Diferenţele dintre ambalajele în care sunt comercializate produsele celor două părţi sunt evidente, astfel încât orice consumator mediu nu va identifica produsul după o anumită denumire inscripţionată minuscul pe spatele cutiei, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond, fiind evidentă eroarea în care se află apelanta care trece sub tăcere uşurinţa cu care se identifică în prezent produsul, după denumirea înscrisă în mod clar şi accesibil pe faţa cutiei, riscul de confuzie fiind inexistent.
în privinţa prejudiciului pretins, apelanta nu a făcut nicio dovadă în privinţa săvârşirii unei fapte ilicite sau a existenţei unei legături cauzale între pierderile sale patrimoniale şi pretinsa faptă ilicită.
Prin încheierea din 28 septembrie 2006 Curtea a încuviinţat, la cererea apelantei, proba cu acte, respectiv a obligat intimata, pe temeiul dispoziţiilor art. 8 din O.U.G. nr. 100/2005 să prezinte o situaţie completă a vânzărilor de produse sub ambalajul reclamat de apelantă, pe fiecare lună, pentru ca instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze prejudiciul pretins prin raportare la oricare dată posibil a fi avută în vedere. Tot astfel, instanţa i-a încuviinţat apelantei adrese către clienţii intimatei, pentru ca aceştia să comunice dacă în perioada 1 ianuarie 2004 până la zi, aceştia au comercializat produse aparţinând producătorului „Heidi Choco-lats" Suisse SA, purtând denumirea „Picoletti", în ambalaje care poartă şi marca „Rocher" sau „Roger".
Niciunul din răspunsurile primite din partea a 4 hipermarketuri din Bucureşti nu a confirmat susţinerile apelantei reclamante.
Prin concluziile formulate în cauză, intimata a susţinut excepţia lipsei interesului actual al apelantei reclamante, motivat de împrejurarea că la data formulării cererii de chemare în judecată, produsele pe ale căror ambalaje erau inscripţionate semnele „Rocher", respectiv „Roger" nu mai erau comercializate şi, respectiv, nu sunt susceptibile de a crea confuzie în percepţia consumatorului.
Analizând excepţia invocată de către intimată, Curtea o va respinge ca nefondată.
Susţinerile pe excepţie ale intimatei impun analiza pe fond a cauzei, atât sub aspect probatoriu cât şi din perspectiva modului de aplicare a dispoziţiilor incidente în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere motivele de apel şi apărările formulate de părţi, Curtea constată apelul nefondat.
Apelanta-reclamantă este titulara unui portofoliu de mărci internaţionale din clasa 30, potrivit Clasificării de la Nisa, care includ cuvântul „Rocher" folosite pentru produse de ciocolată, singular sau împreună cu cuvântul „Ferrero" („Rocher").
Cererea cu care a fost sesizată instanţa de fond a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) şi b), potrivit cărora „titularul unei mărci poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului: a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul."
Pârâta-intimată comercializează acelaşi gen de produse, din ciocolată, sub marca „Heidi" şi denumirea „Picoletti".
Instanţa de fond a dat o soluţie corectă în speţă, fără însă a privi distinct susţinerile reclamantei întemeiate pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) de cele întemeiate pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b).
Astfel, în ce priveşte semnul folosit de pârâta intimată „Rocher" aplicat pe spatele cutiei de bomboane comercializate sub denumirea „Picoletti", reclamanta nu trebuia să dovedească decât inscripţionarea acestuia, care, fiind identic cu propria marcă asupra căreia deţine un drept exclusiv de proprietate, reprezintă o încălcare a drepturilor sale, ocrotite în mod legal, nefiind necesară dovada existenţei unui risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Privită cauza din această perspectivă, Curtea reţine că pârâta-intimată nu a negat situaţia existentă anterior momentului la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, potrivit căreia, într-adevăr, semnul „Rocher" era inscripţionat pe spatele cutiei de bomboane „Picoletti", sub marca „Heidi", alături alte semne/denumiri având semnificaţia reţetelor pe baza cărora erau preparate diferitele varietăţi de bomboane aflate în aceeaşi cutie: „Amaretto Carre", „Nugat Caree”, „Mouse Brasil" etc.
Aşa se explică şi poziţia pârâtei-intimate care, de bună-credinţă fiind, şi-a asumat, la primul avertisment primit din partea reclamantei, obligaţia de a nu mai inscripţiona pe verso-ul cutiilor de bomboane „Picoletti", cuvântul „Rocher", după epuizarea stocului curent, pentru a nu da naştere unui litigiu între părţi.
Această poziţie a fost exprimată de către pârâta-intimată la data de 12 mai 2004.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 martie 2005, dată în raport de care nu există niciun fel de dovezi că fapta reclamată ar mai fi fost săvârşită. Or, cererea reclamantei-apelante a avut în vedere nu situaţia iniţială care a determinat intervenţia acesteia şi avertismentul adresat intimatei ci momentul ulterior celui la care aceasta din urmă şi-a asumat obligaţia de a nu mai comercializa produse al căror ambalaj să poarte inscripţionată marca în discuţie, fapt care rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată, precum şi din probatoriul pe baza căruia aceasta a urmărit să dovedească teza potrivit căreia după data de 12 mai 2004, produsele au fost comercializate sub acelaşi ambalaj, conţinând inscripţionat şi semnul „Rocher" protejat ca marcă, ce-i aparţine reclamantei.
Nici în faţa instanţei de fond, nici în faza apelului, în care i s-au încuviinţat apelantei administrarea unor probe suplimentare, aceasta nu a putut face dovada utilizării de către pârâta-intimată a semnului „Rocher", după data la care aceasta din urmă şi-a asumat angajamentul anterior menţionat, utilizare care i-ar fi deschis acesteia calea pentru a solicita o interdicţie pentru viitor.
Afirmaţiile reclamantei-apelante în sensul că a efectuat mai multe verificări în supermarketuri din Bucureşti, constatând încălcarea angajamentului asumat de pârâtă sunt bazate pe o prezumţie simplă, dedusă din data inscripţionată pe ambalajele ale căror fotografii le-a anexat cererii introductive, corelat cu termenul de valabilitate al produselor.
Această prezumţie, necoroborată cu alte probe, nu poate fi însuşită de instanţă, în condiţiile în care însăşi apelanta a făcut vorbire de un rulaj deosebit de rapid al produselor.
în raport de susţinerile apelantei din motivele de apel, Curtea constată că aceasta a urmărit o inversare a sarcinii probaţiunii, inaplicabilă situaţiei de speţă, anume a obligării intimatei-pârâte de a face o dovadă negativă, în sensul că la data formulării cererii de chemare în judecată nu mai comercializa produsul în ambalaj conţinând şi semnul ce-i este protejat ca marcă.
Faţă de faptul vecin şi conex care a fost însă dovedit de către pârâtă, acela că semnul „Rocher" a fost înlocuit de pe ambalaje cu semnul „Roger", analiza cauzei se impune a fi făcută din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv a posibilităţii producerii în percepţia publicului a unui risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii aparţinându-i apelantei-reclamante cu semnul considerat similar, aplicat pe produse identice cu cele comercializate de către aceasta.
Curtea reţine pe acest aspect că preponderent în aprecierea posibilităţii existenţei în cauză a unui risc de confuzie este modul în care, inscripţionate pe produse similare, semnul „Roger” şi marca „Rocher" pot produce acest risc în percepţia consumatorului.
Concluzia, pe acest aspect, la care a ajuns instanţa de fond este corectă.
între semnul utilizat de pârâtă pe spatele ambalajului produsului, inscripţionat cu litere mici, în timp ce marca „Heidi” apare inscripţionată cu majuscule, pe frontispiciu, urmărind a identifica, între sortimentele diferite de bomboane prezentate, specificul acestora şi reţetele pe baza cărora sunt preparate - reţete cunoscute în domeniul cofetăriei şi marca utilizată de către apelanta-reclamantă nu poate produce, în percepţia consumatorilor, niciun fel de risc de confuzie sau asociere.
Consumatorul mediu nu face distincţia între produsele similare aparţinând reclamantei-apelante, respectiv, intimatei-pârâte după citirea cu atenţie a tuturor menţiunilor pe care le conţine ambalajul (pe verso), pentru acesta fiind suficient să vizualizeze faţa ambalajului, ce poartă marca diferită a fiecăreia dintre părţi.
Apropierea din punct de vedere fonetic între marca „Rocher" aparţinându-i reclamantei şi semnul „Roger", analizată de instanţa de fond, este inutilă, în condiţiile în care produsele au propriile mărci sub care se vând, distinctive prin ele însele şi cărora li se face publicitate, inclusiv prin mijloace audio care ar presupune componenţa fonetică, nu semnul „Roger" fiind acela care să servească la deosebirea produselor.
Pe de altă parte, dimensiunea caracterelor utilizate la inscripţionarea semnului „Roger" nu poate fi, astfel cum susţine apelanta, lipsită de semnificaţie, percepţia consumatorului mediu neputând fi influenţată de menţiunile inscripţionate cu litere foarte mici şi care, privite în ansamblu, îi dau acestuia sensul exact urmărit de către producător, anume de a identifica sortimente de bomboane şi nu de a crea o confuzie cu vreo marcă aparţinând unui alt producător, ceea ce explică şi reţetarul tipărit sub fiecare din denumirile folosite.
Rezultă potrivit celor anterior expuse că, dacă, de principiu, nu poate fi negată o apropiere fonetică între marca „Rocher" şi semnul „Roger", pentru argumentele aduse de către apelantă, nici nu se poate concluziona asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv în sensul că semnul folosit de către pârâta-intimată pe ambalajele unor produse identice cu cele fabricate de către apelanta-reclamantă ar putea crea în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul, ceea ce ar fi fost de natură să o îndreptăţească pe reclamantă să solicite interzicerea folosirii de către pârâtă a acestui semn, în activitatea sa comercială.
în ce priveşte modul de soluţionare a cererilor accesorii, Curtea apreciază că în absenţa dovezilor privitoare la utilizarea de către intimata-pârâtă a semnului „Rocher" în perioada ulterioară datei de 12 mai 2004 şi ca urmare a constatării inexistenţei vreunei încălcări a dreptului acesteia în privinţa mărcii „Rocher", ulterior acestui moment, în mod corect au fost respinse pretenţiile necuantificate ale reclamantei, la plata unor daune materiale care să acopere prejudiciile rămase a fi apreciate în abstract, în absenţa unor dovezi şi a unei cuantificări a acestora şi, ca o consecinţă, şi cererile de natură a asigura protecţia faţă de terţi a mărcii, prin publicarea hotărârii, pe cheltuiala pârâtei intimate. (A.C.)
| ← Marcă. Acţiune în contrafacere. Nume comercial | Marcă. Acţiune în decădere. Interesul formulării cererii... → |
|---|
