Marcă. Acţiunea în contrafacere. Inexistenţa premisei legale a utilizării fără drept a unui semn identic/similar, pentru servicii similare, în situaţia în care semnul opus a dobândit protecţie ca marcă
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35
în cadrul acţiunii în contrafacere a mărcii, instanţa nu poate analiza nele-galitatea înregistrării mărcii opuse, deoarece s-ar depăşi cadrul procesual având ca obiect o cerere în contrafacere, asemenea susţineri fiind susceptibile de a fi invocate în procedura opoziţiei la înregistrarea respectivei mărci sau pe calea unei cereri de anulare a acestei înregistrări. Decizia emisă de O.S.I.M. privind înregistrarea mărcii opuse pe numele solicitantului este un înscris probator cu privire la care operează prezumţia de validitate şi de legalitate.
în stabilirea identităţii sau similarităţii dintre o marcă şi un semn utilizat de un terţ, se procedează la determinarea prioritară a elementului dominant din cadrul semnului, care în cazul din speţă este sintagma No Comment. Alăturarea după această sintagmă a unei particule nominative, by M.G. sau ulterior, by M.C., este lipsită de relevanţă, fiind de natură a nu conferi distictivitate semnului folosit cu funcţie de marcă.
în ce priveşte determinarea claselor de produse şi servicii, pentru care s-a acordat protecţie, ca element în raport de care se apreciază asupra identităţii produselor şi serviciilor, în cauză, genul de emisiuni tv reality-show se include în aceeaşi clasă de servicii, 41, ce cuprinde activităţi de divertisment, raportul dintre o emisiune reality-show şi una clasică de divertisment, fiind unul de la parte la întreg, dată fiind evoluţia în media înspre această direcţie.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 290/A din 22 noiembrie 2007)
NOTĂ: Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 31 octombrie 2006, reclamantul R.X.A. a chemat în judecată pe pârâta SC N.T. (România) SRL solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să înceteze de îndată orice act de folosire a mărcii „No Comment" ori a unei mărci similare, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că este titularul mărcii „No Comment", protejată pe teritoriul României pentru clasele de servicii nr. 35 (publicitate şi reclamă în domeniu) şi nr. 41 (divertisment, trupă muzicală şi activităţi culturale).
Titlul de protecţie al reclamantului îşi produce efecte de la data constituirii depozitului naţional reglementar, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare a mărcii eliberat de O.S.I.M. sub nr. 48770 din 11 septembrie 2001.
Pentru formularea prezentei cereri s-au invocat în drept prevederile art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) lit. a), art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 şi art. 16 din O.U.G. nr. 100/2005.
Se arată de către acesta, că de câteva luni postul B1 TV, aparţinând pârâtei, foloseşte fără acordul său marca „No Comment" în cadrul unei emisiuni de divertisment care se difuzează în fiecare zi de marţi şi duminică ale săptămânii.
Folosirea fără drept a mărcii de către pârâtă reprezintă un delict civil, reclamantul afirmând că este îndreptăţit ca în conf.cu art. 35 alin. (3) lit. b) şi d) din Legea nr. 84/1998 să solicite instanţei competente oferirea produselor sau comercializarea or deţinerea lor în acest scop, sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, ori utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
La 2 octombrie 2006, prin BEJ C.S.A., reclamantul a comunicat pârâtei o notificare prin care a solicitat ca în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, să înceteze folosirea în orice mod a mărcii ce îi aparţine.
Deşi acest interval de timp, de 5 zile lucrătoare, acordat de reclamant pârâtei a expirat, aceasta nu s-a conformat solicitării ce i-a fost adresată prin notificare şi a continuat în mod nestingherit să folosească marca „No Comment" în cadrul aceleiaşi emisiuni incriminate.
încă de la începutul difuzării acestei emisiuni de către postul de televiziune B1 TV sub marca „No Commnet", reclamantul susţine că în rândurile publicului s-a creat o confuzie, deoarece „No Comment", reprezintă marca asupra căreia el are drepturi exclusive, fiind totodată denumirea unei formaţii de muzică ce a activat sub acest nume şi din care a făcut parte.
în privinţa daunelor cominatorii se arată că numai în acest fel hotărârea ce se va pronunţa ar putea fi pe deplin eficientă, ştiut fiind că daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a unei obligaţii de a face sau de a nu face, obligaţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire de către creditorul acestora, nici prin intermediul executorilor judecătoreşti şi nici prin mijloace proprii, în speţă obligaţia dedusă judecăţii, fiind una de a nu face.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 28 noiembrie 2006, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată, susţinându-se că în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 35 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 84/1998.
în susţinerea acestui punct de vedere, s-au învederat următoarele împrejurări:
1. - emisiunea TV difuzată sub denumirea „No comment by M.C." nu se înscrie în clasa de produse şi servicii pentru care reclamantul a înregistrat marca „No Comment".
2. - pe de altă parte, denumirea prezentării TV difuzate este „No comment by M.C.” - fără comentarii de M.C. - iar nu sintagma „no comment",
3. - chiar şi folosirea sintagmei singulare „no comment" în mod exclusiv (fără a i se adăuga sintagma „by M.C.") nu ar fi fost nici aceasta de natură să producă reclamantului vreun prejudiciu, având în vedere că expresia „no comment" este o expresie devenită uzuală în limbajul curent, acesta fiind şi motivul pentru care pârâta a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti împotriva reclamantului R.X.A. cerere de anulare a mărcii acestuia „No Comment",
4. - reclamantul nu poate înregistra nici un prejudiciu întrucât el nu a folosit şi nu foloseşte marca „No Comment" pentru alte categorii de produse sau servicii decât trupă muzicală, acesta făcând parte la un moment dat, la nivelul anilor 2001-2002, dintr-o trupă muzicală ce a activat sub acest nume „No comment".
5. - relevant pentru demonstrarea neîndeplinirii condiţiei urgenţei este şi împrejurarea că reclamantul a înţeles să introducă această cerere abia în luna noiembrie 2006, ulterior formulării acţiunii de anulare a mărcii de către pârâtă, deşi programul TV „No comment by M.C." este difuzat din luna aprilie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 882 din 12 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamantul este titularul mărcii nr. 48770 „No Comment" pentru clasele de produse şi servicii 35 (publicitate şi reclamă în domeniu) şi 41 (divertisment, trupă muzicală, activităţi culturale).
Formulând cererea de chemare în judecată, acesta a pretins că prin folosirea semnului „No Comment" în cadrul emisiunii „No Comment by M.C.", difuzată de pârâtă, i s-a adus atingere dretului exclusiv asupra mărcii.
S-a constatat că reclamantul a invocat ca temei juridic al cererii sale dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, susţinându-se atât teza identităţii între cele două semne cât şi pe aceea a identităţii sau similarităţii serviciilor cărora li se aplică semnul.
Analizând cererea din această dublă perspectivă, Tribunalul a apreciat că nu se verifică în speţă identitatea susţinută de reclamant.
Reclamantul a făcut dovada că a folosit marca „No Comment" pentru o trupă muzicală cât şi prin participarea sub această marcă la emisiuni de divertisment.
Din probele cauzei, a rezultat că pârâta difuzează o emisiune care a purtat succesiv denumirea „No Comment by M.C." şi, respectiv, „No Comment by M.C.", pârâta calificând această emisiune drept una de divertisment; s-a constatat că această sintagmă, în toate etapele sale, nu este identică cu marca deţinută de reclamant şi ea are menirea de a individualiza genul programului difuzat.
în plus, particularizarea denumirii adusă programului TV prin folosirea sintagmei “by M.C.", este definitorie pentru genul programului difuzat şi este de natură a exclude orice risc de confuzie cu marca reclamantului.
Totodata, Tribunalul a apreciat că în speţă nu se verifică nici similaritatea, cu atât mai puţin identitatea, între serviciile pentru care marca reclamantului a fost înregistrată şi cele pentru care pârâta foloseşte semnul contestat.
Marca reclamantului acoperă numai servicii de publicitate şi reclamă, divertisment, trupă muzicală şi activităţi culturale, în timp ce programul TV difuzat sub denumirea „No Comment by M.C.”, nu intră în sfera de produse şi servicii menţionată, deoarece emisiunea difuzată de pârâtă corespunde unui gen de programe tv care a căpătat identitate pe piaţa media românească cât şi internaţională, fiind cunoscut sub numele de reality - show sau reality-television.
Acest gen apare ca fiind un program tv ce prezintă situaţii dramatice sau umoristice ori de viaţă obişnuită, neprovocate, neregizate, în care apar oameni obişnuiţi, necunoscuţi sau figuri publice.
S-au reţinut a fi întemeiate susţinerile pârâtei, potrivit cu care programul pe care îl difuzează prezintă în mod direct, nemijlocit, fapte de viaţă, întâmplări, activităţi din viaţa familiei C., fiind un reality -show deoarece nu presupune intervenţia vreunui reporter, moderator sau comentator.
Prima instanţă a mai apreciat şi că riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, afirmat de reclamant, este eliminat prin introducerea în denumirea programului TV în discuţie a numelui protagonistei emisiunii, publicul fiind astfel avertizat că emisiunea priveşte exclusiv viaţa acestei persoane.
S-a conchis că denumirea utilizată de pârâtă nu acoperă aceleaşi produse şi servicii ca cea pentru care reclamantul are un titlu legal de protecţie şi nici produse sau servicii similare, astfel încât nu se poate reţine riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, nefiind îndeplinite prevederile art. 35 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998.
în termen legal, împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel apelantul-reclamant susţine că prima instanţă a apreciat greşit materialul probator al cauzei şi a conchis contrar probelor administrate, că denumirea utilizată de pârâtă nu acoperă aceleaşi produse şi servicii cu marca pentru care reclamantul deţine titlul de protecţie şi nici produse sau servicii similare, aşa încât nu s-ar putea reţine un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca „No Comment".
în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, apelantul se prevalează de dreptul său exclusiv asupra mărcii „No Comment" pentru clasele de servicii 35 (publicitate şi reclamă în domeniu) şi 41 (divertisment, trupă muzicală şi activităţi culturale).
Cu toate acestea, începând din luna aprilie 2006, postul de televiziune Bl TV aparţinând intimatei-pârâtei SC N.T. România SRL foloseşte, fără acordul titularului, marca „No Comment" în cadrul unei emisiuni de diverstiment care se difuzează în fiecare zi de marţi şi de duminică şi a cărei protagonistă este M.C.
Astfel, intimata-pârâtă, în cadrul emisiunii menţionate, foloseşte un semn identic pentru clase de servicii identice, iar din înscrisurile cauzei rezultă că însăşi pârâta a calificat emisiunea ca aparţinând genului divertisment.
în aceste condiţii, susţinerea pârâtei, însuşită de prima instanţă, de a califica emisiunea ca fiind un reality-show este artificială în condiţiile în care Clasificarea de la Nisa nu conţine o astfel de clasă, iar pe de altă parte, nu s-a făcut o atare dovadă, ci probele cauzei conduc la concluzia că este o emisiune de divertisment, ceea ce se încadrează în clasa de servicii 41 pentru care apelantul-reclamant are un titlu legal de protecţie.
în plus, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri (fotografii) din care reiese că încadrarea în genul divertisment este realizată în chiar genericul emisiunii.
Mai mult decât atât, intimata-pârâtă a depus în faţa primei instanţe înscrisuri constând în decizia O.S.I.M. din care rezultă că societăţii M.C. SRL i-a fost admisă cererea de înregistrare a mărcii „No Comment" pentru mai multe clase de produse şi servicii, inclusiv pentru clasele 35 şi 41, în dreptul celei din urmă clase fiind trecut - producţie de emisiune reality-show, cu toate că în conformitate cu Clasificarea de la Nisa, clasa 41 cuprinde: „Educaţie, instruire, divertisment, activităţi sportive şi culturale", iar nu şi producţie de emisiune reality-show; totodată, s-a mai depus în dosarul primei instanţe de către intimată şi actul adiţional la contractul nr. 0445 din 26 august 2006 încheiat între intimată şi SC M.C. SRL.
Apelantul mai susţine că şi în ipoteza în care s-ar aprecia că decizia O.S.I.M. s-a eliberat în mod legal pentru emisiuni reality-show, se solicită instanţei de apela se constata că însăşi această decizie reprezintă dovada încălcării drepturilor sale exclusive asupra mărcii „No Comment", întrucât, anterior obţinerii ei, intimata-pârâtă a difuzat emisiunea incriminată, ca emisiune de divertisment, ceea ce rezultă din genericul emisiunii.
/
Pe de altă parte, apelantul mai solicită instanţei de apel să ia în considerare şi următoarele aspecte:
Decizia de înregistrare a mărcii „No Comment" aparţine SC M.G. SRL, iar nu intimatei-pârâte însăşi şi cu toate că între cele două entităţi a fost încheiat un act adiţional la contractul nr. 0445 din 26 august 2006, acesta nu a fost înregistrat la O.S.I.M. pentru opozabilitate faţă de terţi.
Mai mult decât atât, din analiza acestora, rezultă caracterul de înscrisuri pro ca-usa deoarece din decizia O.S.I.M. reiese că data depozitului naţional reglementar este 27 aprilie 2006 şi este constituit de SC M.C.M. SRL, în timp ce din actul adiţional rezultă că el este perfectat între intimata-pârâtă şi SC M.C. M.SRL, o societate comercială din al cărei certificat de înregistrare la Registrul Comerţului, rezultă că a fost înfiinţată la 11 septembrie 2006, aşadar la o dată ulterioară depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
Nu ar putea fi primită susţinerea potrivit căreia ar fi vorba de una şi aceeaşi persoană juridică, deoarece din datele obţinute de pe site-ul Oficiului Registrului Comerţului, rezultă că cele două entităţi au fost înregistrate la date diferite: SC M.G.M. SRL, la 19 aprilie 2006, iar SC M.C.M. SRL, la 11 septembrie 2006.
în aceste condiţii, mai arată apelantul, se impune concluzia fie că cererea de înregistrare a mărcii a fost depusă cu încălcarea normelor referitoare la capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute, fie că cele două persoane juridice sunt diferite şi între ele nu există nicio legătură, astfel încât actul adiţional produs în cauză de intimată este semnat de către o persoană care nu îi putea transmite vreun drept cu privire la marca No Comment, cu dată a depozitlului naţional reglementar din 27 aprilie 2006; se indică de apelant în susţinerea acestui punct de vedere, înscrisul de la fila 72 dosar fond emis de O.S.I.M. prin care se confirmă această împrejurare.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare la motivele de apel, depunând însă concluzii scrise prin care a combătut criticile apelantului-reclamant, solicitând menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală.
Nu s-au administrat alte probe în această etapă procesuală.
Apelul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de apel, examinând sentinţa atacată sub toate aspectele în limitele devoluţiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. (1) C. pr. civ., Curtea constată apelul nefondat, cu completarea considerenelor primei instanţe, faţă de cele ce se vor arăta.
Potrivit înscrisurilor cauzei, apelantul reclamant R.X.A. este titularul mărcii individuale verbale „No Comment", astfel cum reiese din certificatul de înregistrare al mărcii emis de O.S.I.M. sub nr. 48770 din 11 septembrie 2001, titlul său de protecţie purtând asupra claselor de servicii 35 - publicitate şi reclamă în domeniu şi 41 - divertisment, trupă muzicală, activităţi culturale.
Intimata-pârâtă, proprietară a postului de televiziune B1 TV, a produs o emisiune cu începere din 25 aprilie 2006 sub denumirea „No Comment By M.C.” până la 25 iulie 2006, aceeaşi emisiune fiind difuzată cu începere de la 30 iulie 2006 sub denumirea „No Comment BY M.C." până la 19 noiembrie 2006, astfel cum rezultă din adresa nr. 116752 din 23 noiembrie 2006 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului la solicitarea reclamantului.Pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei două înscrisuri hotărâtoare în dezlegarea pricinii, înscrisuri neanalizate de Tribunal şi asupra cărora apelantul face aprecieri prin motivele de apel; acestea sunt: decizia emisă de O.S.I.M. privind înregistrarea mărcii individuale verbale „No Comment" în favoarea SC M.G.M. SRL, marca având dată a depozitului naţional reglementar 27 aprilie 2006 şi purtând asupra claselor de produse şi servicii 9,16, 35, 40, 41 şi 42 ale Clasificării de la Nisa; pe de altă parte, la acelaşi termen la care pricina s-a dezbătut în fond (29 mai 2007), pârâta a produs în cauză şi actul adiţional la contractut nr. 0445 din 25 august 2006, înscrisul completator al convenţiei amintite, fiind încheiat la 28 februarie 2007.
Curtea apreciază ca nefondate susţinerile apelantului privind nelegalitate înregistrării mărcii „No Comment" în favoarea SC M.G.M. SRL deoarece ele depă-şese cadrul procesual al prezentei pricini având ca obiect o cerere în contrafacere, asemenea susţineri fiind susceptibile de a fi invocate în procedura opoziţei la înregistrarea respectivei mărci sau pe calea unei cereri de anulare a acestei înregistrări. în prezentul dosar, decizia emisă de O.S.I.M. privind înregistrarea mărcii amintite pe numele solicitantului este un înscris probator administrat în cauză cu privire la care oprează prezumţia de validitate şi de legalitate şi a cărei aplicare instanţa este ţinută a o face.
Pe de altă parte, din înscrisul de la fila 72 dosar fond emis de O.S.I.M., Curtea reţine că data depozitului naţional regimentar pentru marca individuală, verbală „No Comment" este 27 aprilie 2006, pentru care a fost deja emisă decizia de înregistrare a mărcii, iar la 25 august 2006 şi respectiv la 4 octombrie 2006, SC M.C.M. SRL a depus o nouă cerere de înregistrare ca marcă şi pentru semnul No Comment by M.C. pentru aceleaşi clase de produse şi servicii ca cele pentru care s-a înregistrat marca „No Comment”.
în ce priveşte pretinsa împrejurare că marca No Comment s-a înregistrat în favoarea titularului SC M.G.M. SRL, pe când actul adiţional din 28 februarie 2007 la contractul nr. 0445 din gust 2006 s-ar fi perfectat cu o altă persoană juridică (SC M.C.M. SRL) decât titulara mărcii No Comment, cea din urmă persoană juridică înfiinţându-se la o dată ulterioară (11 septembrie 2006) obţinerii protecţiei asupra semnului în discuţie, Curtea apreciază drept nedovedite aceste susţineri deoarece apelantul nu a ataşat la dosar extrasul de la Oficiul Registrului Comerţului, înscris pe care îl menţionează în cuprinsul motivelor de apel.
Şi aceste critici sunt excedentare limitelor învestirii instanţei, apelantul reclamant fiind cel care avea opţiunea extinderii cadrului procesual în faţa primei instanţe prin formularea unei cereri completatoare în condiţiile art. 132 C. pr. civ., cerere prin care să invoce motive de nulitate a actului adiţional menţionat; dacă termenul permis de art. 132 C. pr. civ. era depăşit la momentul exhibării acestui nou înscris de către intimata-pârâtă, reclamantul avea calea unei cereri separate întemeiate pe aceleaşi şuţineri; cum cadrul procesual nu poate fi extins în apel, astfel cum dispune art. 294 alin. (1) C. pr. civ. şi cum instanţa de apel este ţinută a respecta regula soluţionării in limine litis, nu se vor pot face aprecieri asupra legalităţii actului adiţional încheiat între SC M.C.M. SRL şi SC N.T. (România) SRL.
Prin cererea dedusă judecăţii s-a reclamat de către apelant contrafacerea mărcii sale No Comment prin folosirea în cadrul unei emisiuni reality-show, difuzate de intimată în fiecare zi de marţi şi duminică sub denumirea No Comment by M.G., iniţial, şi ulterior No Comment by M.C., prevalându-se atât de dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) cât şi de prevederile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Prima instanţă a constatat că între marcă şi semnul utilizat de pârâtă nu există similaritate şi cu atât mai puţin identitate, după cum nu se poate reţine nici identitatea sau similaritatea serviciilor pentru care apelantul este titularul unei mărci înregistrate şi cele pentru care intimata utilizează semnul anterior menţionat, apreciind că nu se verifică niciuna din tezele legale pe care reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Curtea apreciază, contrar celor reţinute de Tribunal, dată fiind împrejurarea că în stabilirea identităţii sau similarităţii dintre o marcă şi un semn utilizat de un terţ, se procedează la determinarea prioritară a elementului dominant din cadrul semnului, care în cazul intimatei este sintagma No Comment, că între marcă şi semn există identitate. Alăturarea după această sitagmă a particulei by M.G. sau ulterior, by M.C., este lipsită de relevanţă fiind de natură a nu conferi distictivitate semnului folosit cu funcţie de marcă.
în plus, chiar dacă genul de emisiuni TV reality-show au conţinutul redat în mod corect de prima instanţă, nu există temei ca acestea să nu fie incluse în clasa de servicii 41 a Clasificării de la Nisa, respectiv divertisment, raportul dintre o emisiune reality-show şi una clasică de divertisment, fiind unul de la parte la întreg, dată fiind evoluţia în media înspre această direcţie, o dovadă în acest sens fiind şi înregistrarea mărcii No Comment în favoarea SC M.C.M. SRL care, în ce priveşte clasa 41 a dobândit protecţia pentru "producţie emisiune reality-show".
Faţă de cele arătate, se constată că se contura caracterul întemeiat al cererii în contrafacere pe temeiul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, în absenţa obţinerii protecţiei pentru semnul No Comment de către SC M.C.M. SRL şi acordarea consimţământului de folosire a acestei mărci în favoarea intimatei pârâte prin actul adiţional din 27 februarie 2007, situaţie în care nu se mai verifică premisa textului de referinţă, respectiv de folosire a semnului fără acordul titularului mărcii, ci se constată existenţa unui conflict între două mărci, iar nu între o marcă şi un semn, ceea ce este incompatibil cu o acţiune în contrafacere.
Astfel, marca „No Comment" a fost înregistrată cu începere de la 27 aprilie 2006 în favoarea titularului SC M.G.M. SRL, ca marcă individuală verbală pentru clasele de produse şi servicii nr. 9,16, 35, 40, 41 şi 42 potrivit Clasificării de la Nisa.
Titularul mărcii menţionate - SC M.C.M. SRL - potrivit actului adiţional la contractul nr. 0445 din 25 august 2006, act adiţional încheiat la data de 28 februarie 2007, şi-a dat consimţământul utilizării mărcii „No Comment" de către intimata-pârâtă în cadrul emisiunii de televiziune a cărei protagonistă este C.M. destinată exclusiv difuzării în cadrul programelor postului de televiziune B1TV, părţile prevăzând în acelaşi act adiţional, că acesta produce efecte depline de la data depozitului naţional reglementar nr. M 2006 04784 din 27 aprilie 2006.
Se constată, în consecinţă, că intimata-pârâtă, urmare a încheierii acestui act adiţional cu titularul mărcii „No Comment" - SC M.C.M. SRL, nu se află în situaţia de a fi utilizat acest semn în perioada anterior arătată, 25 aprilie 2006 - 19 noiembrie 2006, (conform comunicărilor Consiliul Naţional al Audiovizualului) fără consimţământul titularului mărcii, titularul mărcii „No Comment" cu începere de la 27 aprilie 2006 fiind SC M.G.M. SRL pentru clasa 41 - producţie emisiune reality show.
Cum intimata-pârâtă nu se află în situaţia de a utiliza semnul „No Comment" în mod abuziv, fără consimţământul titularului mărcii, aceasta legitimându-şi folosirea semnului pe baza actului adiţional depus la dosar şi încheiat la 28 februarie 2007 cu titularul mărcii „No Comment" SC M.C.M. SRL, titular ce a obţinut protecţia asupra aceluiaşi semn cu începere de la 27 aprilie 2006, Curtea urmează ca în baza 296 C. pr. civ., să respingă apelul ca nefondat, urmând a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. (T.E.V.)
| ← Marcă. Acţiune în decădere. Interesul formulării cererii... | Marcă. Anularea înregistrării. Similaritate cu o marcă deja... → |
|---|
