Marcă. Opoziţie la înregistrare. Analiza riscului de confuzie: similaritatea produselor, dată de natura acestora. Caracter puternic distinctiv al mărcii anterioare. Percepţia publică a mărcilor
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998
Analiza riscului de confuzie implică o apreciere globală a mărcilor în conflict, apreciere în cadrul căreia nu poate fi ignorată evaluarea comparativă a produselor/serviciilor cărora le sunt destinate semnele, întrucât judecătorul care le examinează pe acestea din urmă nu poate face abstracţie de principiul specialităţii mărcii.
în acord cu jurisprudenţa C.J.C.E. în materia analizei riscului de confuzie, un nivel scăzut al similarităţii între produse sau servicii poate fi compensat printr-un nivel ridicat al similarităţii semnelor şi invers şi, tot astfel, poate subzista un risc de confuzie, chiar în condiţiile unei similarităţi vagi între mărci, nu numai pentru că similaritatea produselor/ serviciilor este accentuată, însă şi datorită unui caracter distinctiv puternic al mărcii anterioare.
în speţă, produsele pentru care sunt înregistrate mărcile CLARITINE şi CLARITYNE, pe de o parte, şi cele pentru care se intenţionează protecţia semnului CLAROZONE, la înregistrarea căruia s-a făcut opoziţia, sunt similare sau chiar identice.
Identitatea este asigurată în privinţa mărcii CLARITYNE, însă nu datorită încadrării în aceeaşi clasă 5 din Clasificarea de la Nisa, ci naturii înseşi a produselor pentru care sunt destinate semnele în conflict, respectiv produse farmaceutice, menţionate generic.
Din perspectiva celorlalte produse pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii intimatei, există doar similaritate, tot prin natura produselor, în considerarea destinaţiei şi utilizării lor (precum produsele veterinare, igienice, alimentele pentru sugari), caracterului complementar al produselor în raport cu produsele farmaceutice şi vânzării în aceleaşi punct de distribuţie (precum materiale pentru pansamente, pentru plombarea dinţilor şi mulaje dentare, nu mai puţin, dezinfectantele sau chiar produsele pentru distrugerea animalelor dăunătoare, în legătură cu produsele veterinare, dar şi cele farmaceutice).
în ce priveşte distinctivitatea, adică aptitudinea mărcii de a identifica produsele/serviciile pentru care a fost înregistrată ca provenind de la o anume întreprindere şi de a distinge între aceste produse/servicii şi cele ale unei alte întreprinderi, aceasta se apreciază global, la nivelul semnului în ansamblu, în speţă, constatându-se că există „per se", prin calităţile intrinseci ale mărcilor CLARITINE şi CLARITYNE, în absenţa nu numai a oricărui element generic ori descriptiv, însă chiar a unui element evocator al produselor vizate de marcă.
în atare condiţii, s-a considerat că este acceptabilă o similaritate mai redusă a semnelor înseşi, similitudinile de natura celor relevate fiind suficiente pentru probabilitatea confuziei între mărci, similaritatea produselor vizate de semnele în conflict având un caracter puternic, dată fiind identitatea unora dintre acestea, care antrenează o legătură pronunţată între produse.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 779//? din 22 februarie 2007)
Prin decizia civilă nr. 828 din 9 mai 2006 pronunţată în dosarul nr. 32351/3/2005 (nr. vechi 4739/2005), Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de O.L.L. împotriva Hotărârii nr. 138 din 5 iulie 2005 a Comisiei de Reexaminare Mărci din cadrul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în dosarul
CRM nr. 125/2005, în contradictoriu cu intimaţii O.S.I.M. şi S.C., prin mandatar SC R. SA; a fost schimbată în tot hotărârea Comisiei de Reexaminare Mărci din cadrul O.S.I.M. nr. 138 din 5 iulie 2005, în sensul admiterii contestaţiei apelantei, cu modificarea deciziei Comisiei de Reexaminare a Opoziţiilor (CEO) din cadrul O.S.I.M. nr. 1284 din 24 noiembrie 2004, prin respingerea opoziţiei intimatei S.C., ca neîntemeiată; s-a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii CLAROZONE nr. 56786.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că la data de 18 august
2003 apelanta a depus la O.S.I.M. cererea de înregistrare a mărcii CLAROZONE pentru clasa de produse 5 conform Clasificării Internaţionale de la Nisa, fiind emisă de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci decizia de publicare şi înregistrare nr. 1007119.
După publicarea mărcii în BOPI nr. 4/2004, s-a înregistrat opoziţia nr. 1013328 din 30 iunie 2004 formulată de intimata S. C. - întemeiată pe similaritatea cu două mărci anterioare ale sale CLARITYNE nr. 2 R 15160 şi CLARITINE nr. 2 R 20223, destinate unor produse identice sau similare, cu existenţa unui risc de confuzie în rândul consumatorilor - opoziţie admisă prin Decizia nr. 1284/24 noiembrie 2004 a Comisiei de Examinare a Opoziţiilor din cadrul O.S.I.M..
Apelanta a formulat contestaţie împotriva deciziei, respinsă prin Hotărârea nr. 138 din 5 iulie 2005 a Comisiei de Reexaminare Mărci, avându-se în vedere posibilitatea mare de confuzie între mărcile în conflict, în rândul consumatorului mediu, determinată de asemănările vizuale şi fonetice ale semnelor - prin identitatea părţii de început CLAR -, existenţa unei familii de mărci aparţinând intimatei având în componenţă gruparea CLAR, respectiv similaritatea produselor la care se referă.
Tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 84/1998 pentru a putea fi refuzată înregistrarea mărcii CLAROZONE: similaritatea cu marca protejată anterior; similaritatea produselor sau serviciilor cărora marca este destinată a fi aplicată; riscul de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu o marcă anterioară.
Cu privire la semnele în conflict, Tribunalul a reţinut că mărcile opuse, anterior înregistrate de intimată, sunt mărci verbale, alcătuite din cuvinte cu 9 litere, în scriere latină şi grafie obişnuită: CLARITYNE şi „CLARITINE"; marca apelantei este o marcă verbală alcătuită dintr-un cuvânt cu 9 litere, în scriere latină şi grafie obişnuită: CLAROZONE.
Analizându-se asemănările în funcţie de ansamblul mărcilor s-a reţinut că, deşi elementul verbal de bază constând în prefixul CLAR este comun celor trei mărci, există elemente de diferenţiere de natură a conferi distinctivitate, astfel: din punct de vedere conceptual, marca apelantei CLAROZONE este sugestivă către mesajul „aer curat", în vreme ce mărcile opuse CLARYTINE şi CLARITINE nu au o semnificaţie de sine stătătoare, reprezentând cuvinte fanteziste; din punct de vedere vizual, grafic şi fonetic, existenţa unei terminaţii diferite - sufixul OZONE -, creează rezonanţă specifică şi o percepţie vizuală şi auditivă diferită de cea specifică mărcilor anterioare.
S-a reţinut, totodată, existenţa unei familii de mărci aparţinând intimatei, mărci ce au în componenţă gruparea CLAR, ca prefix sau sufix, pentru produse farmaceutice, unele preparate antihistaminice. Pe de altă parte, elementul verbal OZONE, reprezintă numele comercial al apelantei, indubitabil folosit în denumirea unor produse farmaceutice ale acesteia; s-a apreciat că nu prezintă relevanţă din acest punct de vedere stadiul procedurii de înregistrare ca mărci a denumirii respectivelor produse, invocat de către intimată, câtă vreme nu s-a contestat comercializarea acestora, iar individualizarea denumirii mărcii contestate este independentă de alte produse ale apelantei, făcând referire directă la numele firmei producătoare.
în speţă, în denumirea CLAROZONE ce cuprinde elemente verbale cu paternitate invocată de către ambele părţi, originea produsului este indicată prin terminaţia OZONE, mai puternic dominantă faţă de prefixul CLAR, care nu are legătură conceptuală directă cu efectul antialergic al produsului. Această din urmă asociere comercială a intimatei opozante-între prefixul CLAR şi antihistaminice, şi care conceptual sugerează limpezimea - poate fi eventual cunoscută la nivel specializat, însă analiza impactului denumirii se face asupra consumatorului de nivel mediu. Acesta ar fi fost influenţat în alegere, fără dubiu, de un prefix mai sugestiv, în legătură conceptuală directă cu efectul medicamentului.
Astfel, în funcţie de impresia de ansamblu creată consumatorului mediu, Tribunalul a apreciat că elementul verbal dominant din denumirea contestată este cel referitor la numele comercial al apelantei, care creează o diferenţiere suficient de puternică, alături de sugestia conceptuală, încât să atenueze ori să înlăture asemănarea şi să confere grad de distinctivitate mărcii apelantei.
Similaritatea/identitatea produselor/serviciilor cărora mărcile le sunt destinate, urmează a fi apreciată în concret, constatându-se suprapunerea între mărcile comparate, pentru produse ce fac parte din clasa 5, conform Clasificării Internaţionale de la nisa, respectiv cele aparţinând categoriei „produse farmaceutice”.
în privinţa produselor/serviciilor, apartenenţa la aceeaşi clasă a „Clasificării de la Nisa" constituie un criteriu de determinare a gradului lor de asemănare, fără a fi unul absolut. în funcţie de împrejurările care pot crea publicului impresia că între ele există o legătură, s-a apreciat că nu există identitate de produse/ servicii, ci doar similaritate pentru produse ce fac parte din clasa 5, produsul CLARITYNE nefiind înregistrat ca preparat antihistaminic.
în aprecierea riscului de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu o marcă anterioară, Tribunalul a avut în vedere că există elemente de diferenţiere din punct de vedere vizual şi grafic, fonetic şi conceptual, astfel că produsele/ serviciile nu pot fi atribuite de cumpărători aceleiaşi origini, deci nu pot fi privite ca având o provenienţă comună.
Mărcile aflate în conflict diferenţiindu-se semnificativ prin elementele verbale pe care le au în compunere, există posibilitatea ca un consumator obişnuit cu o memorie de nivel mediu, rezonabil de bine informat, circumspect şi atent, să bănuiască după prima impresie că marca cu care se confruntă nu este cea anterioară pe care o cunoaşte.
Nu poate fi ignorat faptul că produsele farmaceutice au un regim comercial diferit de alte produse, prin modalitatea de expunere la vânzare, dar şi prin accesul cenzurat de filtrul specializat al farmacistului. Astfel, un cumpărător/pacient neavizat este consiliat în alegere, dincolo de criteriul pecuniar şi al eficienţei verificate, de cele mai multe ori până la amănuntul provenienţei medicamentului, al efectelor adverse, etc.
Ca atare, chiar în cazul unui consumator mediu de produse farmaceutice elibe-rabile fără prescripţie medicală - cumpărător/pacient care cunoaşte afecţiunea, având alegerea între tratamente similare - vânzarea medicamentului nu reprezintă executarea unei simple comenzi comerciale. Totodată, înlăturarea condiţiei de prescripţie la eliberarea unui medicament nu conduce automat la dispariţia recomandărilor medicale din partea medicilor, presupunând extinderea ariei de acces la produsul farmaceutic pentru persoane cu diagnostic cunoscut ori simp-tome specifice unei anumite afecţiuni.
în acest context, analiza riscului de confuzie fiind efectuată la nivelul cel mai scăzut, pentru acoperirea ambelor clase de beneficiari ai produselor (specialişti, respectiv consumatori fără o calificare medicală), Tribunalul a înlăturat ca nerelevante în evaluare susţinerile neconcordante ale părţilor cu privire la momentul comercializării produsului CLARITINE fără prescripţie medicală, precum şi probatoriul extrajudiciar administrat de apelantă.
împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat şi motivat recurs intimata SC prin mandatar SC R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Prin motivele de recurs, s-a susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
Astfel, concluzia instanţei de apel în sensul inexistenţei riscului de confuzie, incluzând şi riscul de asociere pentru consumatori, în contextul caracterului puternic dominant al terminaţiei OZONE faţă de prefixul CLAR, se bazează pe o analiză greşită a probabilităţii riscului de confuzie în raport de consumatorul obişnuit, cu o memorie de nivel mediu.
r
Pentru a se reţine riscul de confuzie şi de asociere în temeiul similarităţii mărcilor/produselor, categoria „consumatorului/cumpărătorului obişnuit cu o memorie de nivel mediu” este necesar a fi restrânsă la o secţiune determinată a consumatorilor căreia i se adresează marca şi produsul asociat acesteia.
în speţă, aceasta este determinată de categoria „persoanelor care suferă de alergii", care cunoaşte în mod cert marca CLARITINE şi produsul antihistaminic asociat acesteia, comercializat de către recurentă, ca fiind un produs antialergic eficient, având un efect rapid în combaterea factorilor alergeni, înlăturând efectele adverse comparabile placebo-ului.
Se mai arată că, potrivit unui studiu ce a fost realizat în anul 2005 în România, cea mai cunoscută marcă din categoria antialergice este marca CLARITINE cu o cunoaştere asistată de 71%.
Astfel, cunoaşterea produsului antialergic CLARITINE de către consumatorii români care suferă de alergii este un aspect esenţial în contextul aprecierii riscului de confuzie şi de asociere între mărcile CLARITINE/CLAROZONE.
Se mai susţine de recurentă că aceasta este titularul unei familii de mărci ce au în componenţă prefixul CLAR, cum ar fi: CLARITINE, CLARITYNE, CLARIPO, CLARIMAX, CLARITINAR, CLARIKAST, CLARALAIR, înregistrate pentru clasa de produse 5, o parte din acestea fiind înregistrate pentru produse farmaceutice cu acţiune antialergică.
De asemenea, recurenta comercializează pe piaţa din România un alt produs antialergic, având denumirea CLARINASE.
Este evident că, pentru consumatorul român de nivel mediu, care suferă de alergii s-a născut deja „legătura conceptuală directă" între produsele farmaceutice CLARITINE şi efectul antialergic al acestor produse.
Or, în acest context, datorită caracterului puternic distinctiv al prefixului CLAR pentru produsele farmaceutice antialergice, cât şi datorită caracteristicii acestuia de a indica efectul antialergic al produsului, orice altă terminaţie (sufix) diferită de cea a familiei de mărci aparţinând recurentei nu este de natură a înlătura riscul de confuzie pentru consumatorul mediu care suferă de alergii.
Argumentul instanţei de apel în sensul că denumirea CLAROZONE este sugestivă către mesajul de „aer curat", datorită alăturării celor doi termeni CLAR şi OZONE, susţine, contrar concluziei instanţei, riscul crescut ca publicul consumator să creadă că se află în prezenţa unui nou produs antialergic aparţinând recurentei, deoarece mesajul transmis de denumire poate fi cu uşurinţă asociat de către consumator cu un produs antialergic.
Recurenta a mai susţinut că importanţa prefixului CLAR în denumirea unui produs antialergic este demonstrată şi prin „alegerea" acestuia de către recurentă pentru comercializarea unui produs antialergic, în considerarea caracterului distinctiv al prefixului şi a legăturii conceptuale directe stabilite între produs şi efectele acestuia pentru consumatorul mediu ce suferă de alergii.
S-a subliniat că procesul de creare a unei mărci implică un exerciţiu de imaginaţie pe care O.L.L. nu îl practică, preferând să se folosească de mărci cunoscute pe piaţă şi să încerce înregistrarea ca mărci a unor variante nedistinctive ale unor mărci cu distinctivitate evidentă şi o putere de individualizare a produselor ca fiind ale unui anumit producător, respectiv titular.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Confirmând soluţia iniţială de admitere a înregistrării semnului CLAROZONE ca marcă verbală, pe numele intimatei din cauză, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 pentru ca protecţia semnului prin înregistrare să fie refuzată, argumentele instanţei de apel conducând la inexistenţa riscului de confuzie pentru public între semnul în discuţie şi cele opuse la înregistrare, incluzând şi riscul de asociere cu acestea.
Criticile din motivele de recurs vizează aceste aprecieri ale instanţei de apel, cuprinzând referiri la publicul relevant şi la similaritatea semnelor în conflict, respectiv a produselor/serviciilor cărora marca li se adresează, aspecte vor fi analizate în cele ce urmează:
în privinţa categoriei de persoane ce reprezintă publicul ţintă al produselor/ serviciilor asupra cărora poartă semnele în conflict, respectiv produse din clasa 5 (se va reveni asupra aspectului legat de produse), se reţine că Tribunalul a apreciat că poate fi reprezentat atât de consumatorul mediu al acestora, fără o calificare medicală, cât şi de specialişti, în funcţie de modul de comercializare (pe
baza unei prescripţii a medicului ori independent de aceasta). Atare constatare a condus instanţa la analiza riscului de confuzie la nivelul cel mai scăzut, pentru acoperirea ambelor clase de beneficiari ai produselor, cu consecinţa înlăturării ca nerelevante în evaluare a susţinerilor neconcordante ale părţilor pe acest aspect.
Recurenta nu a criticat modul de determinare de către Tribunal a publicului în raport cu care se efectuează evaluarea riscului de confuzie în speţă, ci doar conţinutul acestei evaluări în raport cu consumatorul mediu, reproşându-se formularea concluziei eronate a inexistenţei riscului de confuzie, în condiţiile în care mărcile recurentei CLARITINE şi CLARITYNE, opuse la înregistrarea semnului CLAROZONE, sunt cunoscute de un procent important din publicul consumator, după cum atestă un studiu de piaţă realizat în anul 2005 în România.
în contextul acestor susţineri ale recurentei, se impun două precizări: în primul rând, consumatorul mediu la nivelul căruia se poate regăsi un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere cu mărcile anterioare, este format din categoria persoanelor care suferă de alergii numai în opoziţie cu marca CLARITINE, ce este înregistrată numai pentru un preparat antihistaminic din clasa 5; în ce priveşte marca CLARITYNE, aceasta este înregistrată pentru “produse farmaceutice şi medicinale" la modul general, în timp ce semnul CLAROZONE se doreşte a fi înregistrat numai pentru produse farmaceutice, din aceeaşi clasă 5, astfel încât publicul relevant în speţă este reprezentat de consumatorul de produse din această ultimă categorie.
în al doilea rând, susţinerile recurentei relative la cunoaşterea de către public a mărcii CLARITINE sunt concludente şi pertinente, în mod obişnuit, pe aspectul notorietăţii, marca notorie fiind definită în art. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998 drept “marca larg cunoscută în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii".
Nu se urmăreşte, însă, probarea notorietăţii mărcii CLARITINE pentru a beneficia de regimul juridic specific de protecţie, superior celui al unei mărci înregistrate oarecare; dealtfel, ar fi fost inadmisibilă schimbarea temeiului juridic al apărărilor recurentei în cauză, formulate prin opoziţia la înregistrare ce a determinat formularea contestaţiei împotriva Comisiei de opoziţii şi, ulterior, a apelului împotriva Comisiei de reexaminare din cadrul O.S.I.M., căi de atac în care s-a examinat aplicabilitatea ipotezei de la lit. c), şi nu a lit. d) (vizând marca notorie) din art. 6.
Ceea ce se intenţionează prin invocarea unui anumit grad de cunoaştere a mărcii de către public este sublinierea unei distinctivităţi pronunţate a semnului, de natură a împiedica înregistrarea unei mărci identice sau similare acestuia.
Acest aspect interesează evaluarea similarităţii semnelor în conflict, presupusă de art. 6 lit. c) a fi realizată la momentul analizei cererii de înregistrare a mărcii ulterioare, reprezentând una dintre condiţiile cerute pentru existenţa probabilităţii confuziei.
în acest context, se poate formula o primă precizare în sensul că, ţinând cont de faptul că analiza riscului de confuzie implică o apreciere globală a mărcilor în conflict, nu poate fi ignorată evaluarea comparativă a produselor/serviciilor cărora le sunt destinate semnele, întrucât judecătorul care le examinează pe acestea din urmă nu poate face abstracţie de principiul specialităţii mărcii.
Astfel, cum a decis şi Curtea de justiţie a Comunităţilor Europene în speţa Canon (hotărârea din 29 septembrie 1998), un nivel scăzut al similarităţii între produse sau servicii poate fi compensat printr-un nivel ridicat al similarităţii semnelor şi invers.
O a doua precizare importantă în contextul similarităţii este aceea relevată tot de o hotărâre a Curţii de la Luxemburg în speţa Lloyd (hotărârea din 22 iunie 1999), în care s-a arătat că poate subzista un risc de confuzie, chiar în condiţiile unei similarităţi vagi între mărci, nu numai pentru că similaritatea produselor/ serviciilor este accentuată, însă şi datorită unui caracter distinctiv puternic al mărcii anterioare.
Prin prisma acestor precizări, se observă în speţă că produsele pentru care sunt înregistrate mărcile recurentei, CLARITINE şi CLARITYINE, pe de o parte, şi cele pentru care se intenţionează protecţia de către intimată a semnului CLAROZONE, sunt similare sau chiar identice.
Identitatea este asigurată în privinţa mărcii CLARITYNE, însă nu datorită încadrării în aceeaşi clasă 5 din Clasificarea de la Nisa, ci naturii înseşi a produselor pentru care sunt destinate semnele în conflict, respectiv produse farmaceutice, menţionate generic
Din perspectiva celorlalte produse pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii intimatei, există doar similaritate, tot prin natura produselor, în considerarea destinaţiei şi utilizării lor (precum produsele veterinare, igienice, alimentele pentru sugari), caracterului complementar al produselor în raport cu produsele farmaceutice şi vânzării în aceleaşi punct de distribuţie (precum materiale pentru pansamente, pentru plombarea dinţilor şi mulaje dentare, nu mai puţin, dezinfectantele sau chiar produsele pentru distrugerea animalelor dăunătoare, în legătură cu produsele veterinare, dar şi cele farmaceutice).
în opoziţie cu marca CLARITINE, produsele se suprapun într-un singur punct, acela al preparatului antihistaminic, pentru care este înregistrată marca recurentei şi pentru care subzistă identitatea, în privinţa celorlalte produse din clasa 5 vizate de intimată prin înregistrare reţinându-se similaritatea (cu excepţia produselor de uz veterinar, deducându-se că preparatul antialergic al recurentei este de uz uman), pentru considerente asemănătoare celor deja expuse cu referire la marca CLARITYNE.
Din cele arătate, Curtea apreciază că similaritatea produselor vizate de semnele în conflict are un caracter puternic, dată fiind identitatea unora dintre acestea, care antrenează o legătură pronunţată între produse.
Chiardacăîn privinţa mărcii CLARITINE această legătură este mai puţin evidentă, dat fiind că raportul dintre produse are în vedere un singur preparat farmaceutic al recurentei, ori chiar lipseşte (în ce priveşte produsele veterinare), întrucât analiza comparativă a mărcilor opuse înglobează ambele mărci ale recurentei, sunt suficiente argumentele reţinute în privinţa uneia dintre acestea pentru o concluzie defavorabilă intimatei.
în atare condiţii, este acceptabilă o similaritate mai redusă a semnelor înseşi, prin prisma precizării expuse anterior, desprinse din jurisprudenţa C.J.C.E.
Din această perspectivă, se reţine că Tribunalul nu a infirmat în cauză existenţa unor asemănări între semne din punct de vedere vizual, grafic şi fonetic, însă a apreciat că acestea nu sunt suficiente pentru a induce riscul de confuzie: din moment ce se creează o rezonanţă specifică şi o percepţie vizuală şi auditivă diferită, produsele nu pot fi atribuite aceleiaşi origini de cumpărătorul obişnuit, cu o memorie de nivel mediu, rezonabil de informat şi de atent.
Dimpotrivă, Curtea apreciază că similitudinile de natura celor relevate sunt suficiente pentru probabilitatea confuziei între mărci, ţinând cont şi de nivelul de similaritate acceptabil la un nivel mai scăzut pentru a crea atare rezultat.
Contrar celor reţinute de către instanţa de apel, Curtea nu consideră că sufixul OZONE ar fi elementul dominant în compunerea cuvântului, care, reprezentând însuşi numele comercial al intimatei, creează o diferenţiere suficient de puternică.
în cazul denumirilor de mărci formate dintr-un singur cuvânt, nu se poate vorbi despre un element dominant, specific denumirilor compuse, alcătuite din mai multe cuvinte.
în speţă, se realizează o apreciere a semnului în integralitatea sa, reţinându-se cu precădere asemănările, şi nu deosebirile.
Or, după cum a relevat însăşi instanţa de apel, prima parte a cuvântului, CLAR, este identică în toate mărcile, iar acestea au o lungime şi o construcţie identice, fiind formate din 9 litere şi despărţite în 2 silabe, cu accent pe ultima în toate cazurile, aspecte ce conferă un nivel acceptabil al similarităţii, chiar dacă rezonanţa (în mod evident, şi grafierea) este diferită, printr-o altă deschidere a pronunţiei asigurată de sufixul format din vocale rotunde, şi nu închise („o", faţă de „i" la mărcile recurentei).
în privinţa asemănărilor în plan conceptual, Curtea apreciază, contrar celor reţinute de Tribunal, că acestea sunt indiferente în analiza comparativă a semnelor.
Ataşând semnului intimatei CLAROZONE mesajul de „aer curat", instanţa a considerat că atare aspect este echivalent conţinutului semantic al cuvântului, ceea ce este greşit: denumirea formată dintr-un singur cuvânt nu are o accepţiune de sine - stătătoare, deoarece nu corespunde ca atare unui element din vocabularul uzual al limbii române.
Eventuala sugestie transmisă de semnificaţia a două cuvinte combinate nu interesează din punctul de vedere al similarităţii conceptuale, având relevanţă doar în planul, în raport cu produsul sau serviciul vizat de marcă, conducând sau nu la o marcă aluzivă; nu se va insista asupra acestui aspect, deoarece nu face obiectul cauzei chestiunea distinctivităţii semnului CLAROZONE).
în absenţa unei semnificaţii a cuvântului privit în ansamblul său, Curtea conchide în sensul lipsei de relevanţă a comparării semnelor în conflict din punct de vedere conceptualin.
Dacă în privinţa semnului CLAROZONE instanţa de apel a acceptat că ar conţine o sugestie (după cum s-a arătat, nu seva analiza legalitatea acestei aprecieri), în privinţa mărcilor recurentei, a fost exclusă orice legătură conceptuală creată de prefixul CLAR cu efectul antialergic al produsului, perceptibilă la nivelul publicului relevant în speţă (cu atât mai mult cu produsele farmaceutice menţionate generic).
Această apreciere corectă nu a fost, însă, valorificată de instanţă, caz în care ar fi trebuit să se recunoască un caracter puternic distinctiv mărcilor recurentei, aspect important din perspectiva celei de-a doua precizări enunţate prin prezentele considerente, desprinse din jurisprudenţa C.J.C.E., în sensul că poate subzista un risc de confuzie, chiar în condiţiile unei similarităţi vagi între mărci, nu numai pentru că similaritatea produselor/serviciilor este accentuată, însă şi datorită unui caracter distinctiv puternic al mărcii anterioare.
Distinctivitatea, adică aptitudinea mărcii de a identifica produsele/serviciile pentru care a fost înregistrată ca provenind de la o anume întreprindere şi de a distinge între aceste produse/servicii şi cele ale unei alte întreprinderi, se apreciază global, la nivelul semnului în ansamblu, în speţă, constatându-se că există per se, prin calităţile intrinseci ale mărcilor recurentei, în absenţa nu numai a oricărui element generic ori descriptiv, însă chiar a unui element evocator al produselor vizate de marcă.
Mai mult, se relevă în privinţa mărcii CLARITINE că, şi dacă ar fi avut un caracter mai puţin distinctiv la momentul înregistrării, în prezent există indiciile dobândirii unui caracter pronunţat distinctiv asigurat prin renumele de care se bucură în rândul publicului consumator din România, după cum se relevă prin studiul de piaţă efectuat în anul 2005 la solicitarea recurentei, depus la dosar în această fază procesuală.
Studiul, efectuat asupra unui eşantion reprezentativ pentru zona urbană (308 persoane alergice la diferiţi factori), a relevat că, dintre produsele antihistaminice, CLARITINE este medicamentul cel mai cunoscut, 41% dintre cei chestionaţi menţionându-l din proprie iniţiativă (recunoaştere spontană), iar 57% indicân-du-l dintr-o listă de medicamente prezentată (recunoaştere asistată).
în acest context, dat fiind caracterul distinctiv apreciat şi prin prisma aspectului cunoaşterii mărcii de către publicul consumator, Curtea conchide în sensul că în speţă există riscul confuziei între mărcile opuse.
Drept urmare, Tribunalul a apreciat în mod greşit că nu sunt întrunite cerinţele de aplicare a prevederilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, situaţie în care, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia, în sensul că va respinge apelul ca nefondat, făcând aplicarea prevederilor art. 296 C. pr. civ. (T.E.V.)
| ← Marcă. Opoziţie la înregistrare. „Persoană interesată".... | Marcă. Semn uzual. Determinare. Consacrare legislativă. Lipsă... → |
|---|
