Menţinere plasament, în baza Legii nr. 272/2004. Cadrul procesual nerestrictiv
| Comentarii |
|
Legea nr. 272/2004, art. 125
Potrivit art. 125 din Legea nr. 272/2004, cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.
întrucât prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta D.S.A.S.P.C. a solicitat menţinerea plasamentului, în contradictoriu şi cu recurenta (persoană din familia lărgită, căreia i-au fost încredinţaţi minorii, în plasament), ce a fost chemată în proces în calitate de pârâtă, alături de părinţi, la iniţiativa reclamantei, Curtea este obligată în baza principiului disponibilităţii, aşa cum este el statornicit de aliniatul ultim al art. 129 C. pr. civ., să respecte cadrul procesual, aşa cum a fost delimitat de reclamantă, prin acţiunea introductivă de instanţă, formulată în condiţiile art. 112 C. pr. civ. şi să recunoască pârâtei, calitate procesuală în exercitarea recursului.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 2777 din 10 decembrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 930 din 29 iunie 2007, Tribunalul Teleorman a admis cererea formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Teleorman, în contradictoriu cu pârâţii D. (fostă P.) N.C., P.M.A. şi D.M., a dispus menţinerea plasamentului copiilor P.A.E., născut la 28 septembrie 199X şi P.E., născut la 7 aprilie 199Y, fiii lui P.M.A. şi P.N.C., la bunica maternă, D.M., cu domiciliul în comuna P., judeţul Teleorman, a dispus delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copiilor bunicii materne, D.M., pe perioada plasamentului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că copiii locuiesc împreună cu bunica maternă, D.M., bunicul D.V. a decedat, aşa cum rezultă din certificatul de deces depus la dosarul cauzei.
în raportul de anchetă socială, se reţine că bunica prezintă garanţii morale şi condiţii materiale pentru a menţine plasamentul copiilor la aceasta.
Fiind audiaţi în camera de consiliu, cei doi minori au arătat că doresc să locuiască împreună cu bunica lor, aceasta ocupându-se de creşterea şi educarea lor.
Tatăl copiilor, P.M.A., fiind prezent la instanţă, a arătat că este de acord cu plasamentul copiilor la bunica maternă, deoarece nu are condiţii, este recăsătorit şi mai are spre creştere un copil.
S-a reţinut de instanţă că bunica maternă D.M. doreşte să-i îngrijească pe cei doi nepoţi în continuare, arătând că i-a crescut de mici şi sunt lipsiţi de ocrotire părintească, mama lor fiind în penitenciar, executând o pedeapsă privativă de libertate (25 de ani).
împotriva acestei decizii, a declarat recurs recurenta D.M., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv minorii au fost încredinţaţi prin sentinţa civilă nr. 930 din 29 iunie 2007 a Tribunalului Teleorman, dar, la momentul promovării recursului - 16 iulie 2007 - realizează că nu se poate ocupa de îngrijirea şi educarea celor doi copii din motive medicale.
Prin întâmpinarea depusă la 29 octombrie 2007, intimata D.G.A.S.P.C.Teleorman a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Teleorman, ca fiind temeinică şi legală.
Soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei în condiţiile art. 137 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins-o ca nefondată pentru următoarele considerente:
Este adevărat că art. 57 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului arată că hotărârile prin care s-au dispus măsuri de protecţie specială instituite în baza acestei legi, pot fi atacate în instanţă de părinţi sau de copilul care a împlinit 14 ani.
Dar, în prezenta cauză, Curtea este obligată în baza principiului disponibilităţii, aşa cum este el statornicit în condiţiile alineatului ultim al art. 129 C. pr. civ., să respecte cadrul procesual, aşa cum a fost delimitat de intimată, prin acţiunea introductivă de instanţă formulată în condiţiile art. 112 C. pr. civ.
Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, intimata a solicitat, în contradictoriu cu recurenta, care a fost chemată în proces în calitate de pârâtă la iniţiativa reclamantei, menţinerea plasamentului minorilor P.A.E.. şi P.E., la bunica maternă, iar drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copiilor, să fie exercitate de aceasta.
Faţă de principiul disponibilităţii, Curtea a constatat că intimata a stabilit un cadru procesual pe care Curtea este obligată să-l respecte, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale active în promovarea recursului a recurentei D.M. a fost respinsă ca nefondată.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat şi în baza art. 3041 coroborat cu art. 312 C. pr. civ., l-a respins pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanţă promovată de intimata D.G.A.S.P.C. Teleorman are ca obiect menţinerea măsurii plasamentului minorilor P.A.E., născut la 10 noiembrie 199X şi P.E., născut la 7 aprilie 199V, la bunica maternă D.M. şi pe perioada plasamentului, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copiilor să fie exercitate de aceasta.
în mod corect, Tribunalul Teleorman la pronunţarea sentinţei, a aplicat dispoziţiile art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004, apreciind că interesul superior al celor doi minori impune ca măsura plasamentului dispusă prin Hotărârea nr. 3266/2002 a C.P.C. Dâmboviţa, cu privire la minorul A.E. şi măsura plasamentului dispusă prin Hotărârea nr. 3425/2002 a C.P.C. Dâmboviţa, pentru minorul E. la bunica maternă D.M., trebuie menţinută.
Interesul superior al celor doi minori impune menţinerea măsurii plasamentului la bunica maternă, care le poate oferi un climat de stabilitate şi echilibru.
Ancheta socială efectuată la 20 martie 2007 la domiciliul recurentei, conţine propunerea colectivului de sprijin al Autorităţii Tutelare al Primăriei comunei Piatra, de menţinere a măsurii de protecţie specială la bunica maternă, anchetă socială ce se coroborează cu caracterizările date pentru cei doi minori de şcoală şi cu evaluările şi rapoartele psihologice întocmite de D.G.A.S.P.C. Teleorman.
De altfel, în faţa instanţei fondului, recurenta a arătat că este de acord ca măsura plasamentului să fie menţinută pentru cei doi minori, cei doi minori audiaţi în faţa instanţei fondului arătând la 4 mai 2007 că au condiţii bune de creştere şi educare la bunică şi doresc în continuare să stea cu ea, deoarece i-a crescut de
mici.
Raportul de anchetă socială întocmit la 16 martie 2007, de Consiliul Judeţean Teleorman concluzionează că recurenta este implicată în creşterea copiilor încă de la naşterea lor şi doreşte ca măsura de protecţie specială să fie menţinută.
Schimbarea de atitudine a recurentei intervenită de la momentul pronunţării hotărârii fondului - 29 iunie 2007, la momentul declarării căii de atac a recursului -16 iulie 2007, nu îşi găseşte suport probator în probele administrate în cauză.
Cei doi minori au nevoie de stabilitate, de repere morale şi de un cadru familial care să le asigure echilibru în societate.
Cum recurenta este cea care i-a crescut de la naştere şi care a făcut dovada că se poate ocupa de educarea celor doi minori, este de presupus că, apelând la sprijinul colectivităţii locale reprezentată de autorităţile publice şi comunitatea religioasă din care face parte bunica maternă, măsura plasamentului minorilor, aşa cum a fost dispusă de tribunal, este corectă.
S-a avut în vedere la menţinerea acestei măsuri, faptul că principiul interesului superior al minorilor trebuie coroborat cu responsabilitatea ce revine colectivităţii locale din care fac parte cei doi copii şi familiei extinse, în sensul art. 4 lit. c) din Legea nr. 272/2004.
Curtea a constatat că, promovând acţiunea, intimata a avut în vedere obligaţia statornicită de alin. (4) al art. 2 din legea mai sus menţionată, care arată că familia trebuie implicată în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi are datoria sprijinirii, îngrijirii, creşterii şi formării minorilor în cadrul său.
Cum singura măsură posibilă care să respecte principiul interesului superior al copilului este măsura plasamentului la bunica maternă, Curtea a respins recursul ca nefondat, apreciind că problemele de sănătate invocate de recurentă prin motivele de recurs pot fi surmontate cu ajutorul colectivităţii locale. (H.M.)
| ← Măsuri de protecţie specială pentru minori. Legea nr. 272/... | Minor. Cerere de încredinţare. Criterii ce conturează... → |
|---|
