Novaţia convenţiei de împrumut Condiţii. Obligaţie imperfectă. Prescripţia dreptului material la acţiune
| Comentarii |
|
Sunt îndeplinite condiţiile unei novaţii obiective dacă debitorul încheie o convenţie prin care recunoaşte debitul, pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune şi se obligă să îl achite, parţial, în rate lunare, efectuând deja două plăţi. Faţă de intervenţia novaţiei, debitorul nu se mai poate prevala de prescripţia dreptului material la acţiune pentru obligaţia izvorâtă din raportul juridic iniţial.
Voinţa de a nova, chiar dacă nu este exprimată expres, în termeni sacramentali, rezultă neîndoielnic din conţinutul actului încheiat.
Trib. Bucureşti s. a Vl-a com., decizia nr. 855 din 12 septembrie 2005, în Daunele-interese în materie comercială, ed. a II-a, p. 413
Prin sentinţa civilă nr. 2760/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a fost admisă acţiunea formulată de B.P.R. împotriva pârâtului J.M. şi obligat pârâtul la plata sumei de 7.226.647 lei, reprezentând credit nerestituit şi dobânda aferentă creditului.
S-a reţinut de instanţă că prin convenţia nr. 5443 din 7 aprilie 2004, pârâtul s-a obligat să achite debitul datorat în baza contractului de împrumut, apreciindu-se că a intervenit o novaţie. S-a mai reţinut că pârâtul nu a făcut dovada că i-a fost viciat consimţământul prin doi. în temeiul Legii nr. 313/1879, instanţa a constatat nulă clauza penală stipulată în contractul de împrumut.
împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul, care a arătat că din convenţia nr. 5443 din 7 aprilie 2004 nu rezultă că părţile au înţeles să facă o novaţie, recunoaşterea datoriei intervenind după intervenţia prescripţiei.
Verificând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul a apreciat recursul ca nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse, pe scurt, în continuare.
Prin convenţia nr. 5443 din 7 aprilie 2004, debitorul s-a obligat să stingă datoria de 148.554.000 lei, prin plata sumei de 83.573.353 lei, în 8 rate lunare, începând cu data de 30 aprilie 2004. Obligaţia de plată a sumei de 148.554.000 lei fiind una imperfectă, se constată că a intervenit novaţia, prin transformarea acestei obligaţii într-o obligaţie nouă, pentru care termenul de prescripţie nu s-a împlinit. De altfel, recurentul-pârât a achitat două rate, la 22 aprilie 2004 şi 26 mai 2004.
Contrar celor susţinute de recurent, tribunalul a reţinut că această convenţie nu este un contract accesoriu contractului de împrumut, fiind îndeplinite condiţiile novaţiei. Astfel, nu se mai pune problema că recunoaşterea a intervenit după împlinirea termenului, întrucât este vorba de o obligaţie nouă, prin stingerea vechii obligaţii şi înlocuirea cu un nou raport juridic obligaţional, pentru care curge un nou termen de prescripţie. Prin convenţie s-a urmărit executarea contractului de împrumut şi s-a stabilit modalitatea de plată, în scopul achitării debitului.
în temeiul art. 304 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Chitanţă liberatorie. Condiţii. Elemente de extraneitate.... | Garant plătitor. Achitarea ratelor împrumutului. Drept de... → |
|---|
